Impozitul anual pe imobile

Ceea ce facem este pentru binele
tuturor cetățenilor!

Afirmând că vor să scadă deficitul bugetar, să redreseze economia, politicienii s-au gândit ca pe lângă micșorarea unor venituri, eliminarea unor scutiri, neindexarea veniturilor cu rata inflației unde e cazul, creșterea taxelor și impozitelor in general, să introducă și o majorare bruscă, mare, a impozitului pe clădiri aruncând in disperare mii de oameni.

Creșterea impozitului pe imobile

Cum argumentează prim-ministrul această exagerată creștere a impozitului pe clădiri (mă refer aici numai la clădiri de locuințe nu la terenuri și la clădiri cu altă destinație):

(...) in Europa, taxele locale acoperă în general toate cheltuielile primăriilor. In Romania, însă, veniturile autorităților locale acoperă doar un sfert din cheltuielile de personal.

(Între timp, premierul a început să "nuanțeze"...)

De ce consider greșit (să nu zic ipocrit) argumentul șefului guvernului:

1. In țările europene la care, probabil, se referă nivelul de trai este mult mai ridicat decât în România.

2. Impozitele sunt corelate cu veniturile.

3. In statele pe care le compară cu România situația clădirilor este cu totul alta. In România, cei mai mulți cetățeni au primit locuință de la întreprinderile in care au muncit înainte de 1989 și plăteau chirie pentru ele - ulterior au avut posibilitatea să le cumpere (să devină proprietari, altfel spus).

4. Cei mai mulți nou-proprietari și-au modernizat locuințele, le-au utilat, crescându-le astfel prețul de piață, dar nu toți au făcut asta, pentru că nu toți au/au avut bani.

5. Politicienii au majorat valoarea pe metru pătrat (baza de impozitare de anul trecut - pentru acest an) a tuturor imobilelor, tinzând spre prețul pieții pe metru pătrat în cazul clădirilor nou-construite - ceea ce este aberant, din punctul meu de vedere, pentru că:

a). o construcție veche e o construcție veche; nu cred că e firesc ca valoarea pe metru pătrat să fie crescută din pix, fără a se (mai) ține cont de materialele folosite, de vechimea clădirii și altele; premierul a nuanțat, ulterior: se va diferenția impozitul pentru clădiri mai vechi de 50 de ani;

b). valoarea de piață a unui imobil e în funcție de mai mulți factori, între care: rangul localității, zona din localitate unde se află, vechimea imobilului, materialele din care e construit, starea generală a imobilului, dotările etc. Din această valoare de piață in caz de vânzare se scade (sau se crește) prețul în funcție de aceiași factori.

Nu toți cei care locuiesc în imobile vechi și foarte vechi vor vinde. Nu toți cei care locuiesc în imobile vechi și-au modernizat imobilele - nu au bani. E aberant, din punctul meu de vedere, ca cineva să plătească impozit la o valoare crescută din moment ce in caz de o eventuală vânzare ar putea obține cel mult trei sferturi din valoarea de piață.

6. In statele europene pe care premierul le compară, probabil, cu România nu există atât de multe unități administrativ teritoriale (primării, consilii locale, consilii județene) deși numărul populației e mai mare. In plus, salariile funcționarilor din acele primării europene nu sunt la fel de mari ca cele din România - raportate la veniturile cetățenilor și, probabil, nici organigrama nu este la fel de încărcată.

7. Probabil că veniturile autorităților locale din statele pe care le compară premierul cu România acoperă toate cheltuielile, dar acolo există și descentralizare, veniturile locale nu sunt formate numai din anumite taxe și impozite și sume foarte mari ajung la "un centru", de unde banii sunt împărțiți (și) pentru unități teritoriale locale unde nu sunt acoperite - din venituri proprii - nici măcar veniturile salariale ale funcționarilor publici și angajaților administrativi.

Din anul 2027, mai zicea premierul in ianuarie, impozitul va fi calculat la valoarea de piață a imobilelor - in acest an majorându-se doar valoarea pe metru pătrat (?) și diferiții coeficienți care se aplică. Majorarea de anul viitor urmează pentru că așa s-au angajat politicienii români când au solicitat bani prin PNRR.

Citez premierul: In aproape toate țările europene impozitarea se face la valoarea de piață. Noi am rămas cu niște indicatori vechi, in care valoarea era una de tip contabil, definită, după care se aplicau diferite procente, in funcție de localitate, in funcție de zonarea (?!) localității și așa mai departe. Să de-a exemple de țări care...

1. Să nu mai afirme cineva că Uniunea Europeană "cere" aceste impozite calculate la valoarea de piață a imobilelor pentru că nu e adevărat - politicienii români sunt cei cu ideea, cei care s-au angajat, prin PNRR, să o facă; doar nu ar fi desființat câteva din sutele de agenții de stat și altele de gen unde sunt plătiți cu salarii foarte mari o mulțime de oameni, și nici n-ar fi vrut să mai "aerisească" organigramele instituțiilor de stat.

2. De ce nu rămâne România precum acele state europene în care politicienii nu vor impozitarea imobilelor la prețul de piață? Ah, da! Pentru că s-au angajat să le mărească - și nu vor (sau nu sunt capabili) să renegocieze având în vedere că aruncă în sărăcie mii de oameni.

Un fel de concluzie

Politicienii români amestecă merele cu perele și susțin că au gutui.

Politicienii români, pretinzând scăderea deficitului bugetar și redresarea economiei, s-au gândit să procedeze exact cum nu se procedează în timp de criză economică: majorare taxe și impozite. Mărirea taxelor și impozitelor blochează economia, in principiu.

Unii primari au exagerat aplicând mărirea impozitului cu 100% când legea națională permite diverse procente, in funcție de "specificul locului". Acești primari nu au motive să dea vina pe prim-ministru.

Au renunțat la a face distincția care se impune în anumite situații, iar funcționarii de la fisc le spun, senini, cetățenilor: procedura pentru neplata impozitelor e foarte simplă; este somat cetățeanul și dacă nu plătește se pune sechestru pe imobil și se scoate la licitație. Samsarii imobiliari abia așteaptă aceste licitații, să cumpere pe nimic imobile situate in zone centrale și ultra-centrale, fără să le pese că cei care nu vor putea plăti (și) impozitele vor îngroșa numărul persoanelor fără adăpost. De ce le-ar păsa? Nu e nimic personal, e o afacere - cam cum ar fi într-un stat mafiot.

Fixarea impozitelor și taxelor la cote foarte ridicate - fără a se ține cont de diferiți factori - este una dintre caracteristicile unei dictaturi. Dictatorii, in general, vor să adune foarte mulți bani in timp cât mai scurt, fără să le pese dacă birul poate fi sau nu platit de cetățeni.

Baza de impozitare (valoarea pe metru pătrat) a fost indexată până în anul 2025 cu rata inflației. Pensiile și alte venituri ale cetățenilor nu sunt indexate cu rata inflației... așa cum prevede legislația națională.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/geralt-9301/

Imobile neingrijite supraimpozitate

Prin dispozițiile codului fiscal al României primarii au primit "dreptul" (încă de prin anul 2016) să supraimpoziteze până la 500% clădirile și terenurile neingrijite din localitățile unde au fost "aleși"...

Teoretic sună perfect! O mulțime de capete pătrate au strigat "excelent! vom avea o localitate elegantă!" Dar, hai să gândim - măcar un pic. Se conturează ideea: "ok, oamenii vor reuși să plătească acest impozit - semiconstituțional, analizând mai atent - dar tot nu vor avea bani să își cosmetizeze imobilele". Pe scurt: la ce ajută acest impozit? Eventual, "edilii" vor recondiționa unele clădiri din patrimoniul localității - pe banii tuturor - clădiri care, după reabilitare, vor fi închiriate (de regulă) unor agenți comerciali (să fie recuperate sumele și să fie și ceva venit la bugetul local, desigur)...

In multe localități există o mulțime de imobile (clădiri și terenuri) aflate în proprietatea statului (a localității) care arată jalnic de zeci de ani. Acest impozit extra-majorat se aplică, evident, și acestor imobile. Bun. Făcând asta, primarii vor plăti aceste extra-impozite din banii tuturor cetățenilor? O mulțime de primari se smiorcăie că nu au bani pentru conservare, recondiționare, renovare de clădiri și amenajare terenuri... Probabil că vor contracta (alte) împrumuturi de la bănci comerciale. Cetățenii trebuie să înțeleagă asta, să accepte, și să fie de acord cu plata acestor împrumuturi și/sau extra-impozite plătite de instituțiile de stat care au în proprietate astfel de imobile de care ei, ca cetățeni, nu se bucură în vreun fel? Doar întreb.

In Municipiul Brașov se aplică extra-impozite - între 50 și 500% - pentru terenurile și clădirile neîngrijite. Starea imobilelor e constatată de Poliția Locală (???!!!) Brașov și majorarea impozitului e aplicată de Direcția Fiscala Brașov. Primăria ajută proprietarii prin programul "monument istoric" - împrumuturi de la bănci cu dobândă zero. Ignorând amănuntele despre aceste împrumuturi întreb: cei care nu locuiesc într-o clădire declarată monument istoric ce fac?

Bineînțeles, un proprietar are și anumite obligații: să aibă grijă de proprietate, între altele. Cei care au ajuns în imposibilitatea de a se mai îngriji de proprietate cum o făceau cândva ce ar trebui să facă? Să se mute în stradă? Unii abia au bani să-și asigure traiul zilnic. Cei care nu își permit, financiar vorbind, să plătească aceste impozite exorbitante vor ajunge să le fie vândută locuința la licitație? Ăia pe care îi numim (pompos și inadecvat) reprezentanții cetățenilor, și care elaborează legi "pentru binele tuturor", ne anunță că "externalizează" recuperarea datoriilor cetățenilor către stat adică, vor pune recuperatorii să-i hăituiască pe oameni.

Se știe: in cazul unor astfel de licitații prețul de pornire e destul de mic, iar dacă se ajunge la a doua sau a treia licitație pentru același imobil prețul va fi de-a dreptul bătaie de joc.

Puțină istorie: naționalizarea

Naționalizarea întreprinderilor, atelierelor etc., cabinetelor medicale, spitalelor, farmaciilor etc., locuințelor, terenurilor a avut loc pe întreg teritoriul României, începând in anul 1948 - ideea venind de la dictatorul Stalin din Kremlin. Altfel spus, aproape totul trecea, forțat, din patrimoniul particular in patrimoniul statului. Desigur, cu "despăgubiri" - ca și azi: "justă despăgubire" pentru exproprieri in interes național... Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns.

Legea 119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea intreprinderilor industriale, bancare, miniere, de asigurări, de transport, hoteluri etc. a fost ținută "la secret" până în ziua de 11 iunie, când, dimineața, a început aplicarea dispozițiilor.

Naționalizarea instituțiilor sanitare particulare s-a făcut prin Decretul 302/1948.

Prin decretul 92 din 19 aprilie 1950 au fost naționalizate imobilele care aparțineau industriașilor, moșierilor, bancherilor, marilor comercianți și celorlalte "elemente ale marii burghezii". Statul s-a substituit in toate drepturile foștilor proprietari, iar locatarii - inclusiv foștii proprietari - au devenit chiriași ai statului (dacă n-au plecat din țară). Camere/apartamente din aceste imobile de locuit au fost repartizate, după nu mult timp, oamenilor aduși în orașe pentru a munci in fabrici - in cele vechi și în cele noi. Din acel moment majoritatea imobilelor de locuit au început să devină ruine - statul era proprietar, a statului era obligația de întreținere; muncitorii, oricum, nu aveau bani suficienți pentru așa ceva, dar nici nu se deranjau - erau și prea mulți in spațiile respective și nu se înțelegeau care cât să de-a și rezumau: "să facă Statul, proprietarul, 'că plătesc chirie" - Statul nu făcea, imobilul se ruina.

In Brașov, mai ales în Centrul Vechi, sunt construcții - imobile de locuit - care au o vechime cu mult peste suta de ani. Având în vedere că din anul 1950 și până în 1989 (și mai apoi, in mai multe cazuri) nimeni nu s-a deranjat mai mult decât, eventual, să zugrăvească pereții exteriori, vizibili din stradă, foarte multe clădiri sunt într-o stare jalnică. Proprietarii originali le-ar fi întreținut, statul nu s-a deranjat, și nici prea mulți dintre chiriașii Statului.

Multe dintre clădirile vechi sunt declarate "monument istoric"... Aceste clădiri au un regim special de renovare: trebuie păstrat stilul, trebuie folosite anumite materiale etc. - altfel spus, e și mai scump decât o renovare obișnuită. 

Prin naționalizare, comuniștii au dorit să distrugă tot ce au făcut "exploatatorii" și "elitele intelectuale", au vrut să șteargă orice urmă a existenței acestora. Acum vin niște unii care "s-au ajuns" pentru că au călcat în politică (ei fiind, cum voiau comuniștii, cu "origini sănătoase") și impun cetățenilor impozite nesimțite pentru că nu au azi bani să refacă ce au vrut comuniștii să distrugă începând cu anul 1948... Chiar și în cazul în care unele imobile de locuit au fost redobândite de foștii proprietari (unii fiind înghesuiți într-o debara când restul casei aparținea unor reprezentanți ai "clasei muncitoare"), "ciocoii" de azi, politicieni în special, dar și "afaceriști" îmbogățiți din contracte cu statul, uită că mulți dintre acești (foști) proprietari au avut, ani mulți, interdicție să se angajeze sau să lucreze in domeniul in care erau calificați, au avut interdicție pentru pensie, iar copiii lor aveau interzis la studii superioare (inclusiv la liceu) - pentru că nu aveau "origine sănătoasă". Mai târziu s-au mai schimbat lucrurile, dar a fost un pic cam prea târziu.

Clădirile naționalizate de comuniști povară pentru locatarii de azi

E obrăznicie, pur și simplu, ce fac unii consilieri locali în frunte cu primarul - nu doar in Brașov. Nu le pasă că cei mai mulți dintre locatarii acestor imobile sunt vârstnici care au "origine sănătoasă", au venit din sate, din sărăcie, să muncească în fabrici (și acum au pensii de mizerie), au cumpărat - cu efort financiar - locuințele in care au trăit aproape o viață și care nu au fost revendicate de foștii proprietari...

Această creștere nesimțită a impozitelor pare a fi un ajutor oferit samsarilor imobiliari. Mai sunt și făcute publice adresele imobilelor "neîngrijite", să nu mai depună mare efort de cercetare cei interesați de clădiri în centrul orașului... Acum, cu așa impozite nesimțite, consilierii locali în frunte cu primarul, au cea mai bună scuză de a vinde multe clădiri către "jmecheri" îmbogățiți din contracte cu statul: "nu sunt bani pentru renovare și nu vrem ca banii cetățenilor orașului să fie risipiți pentru impozite"...

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/faceguard-18421/

Justețea impozitelor extra-majorate

In general, aceste impozite uriașe sunt întâlnite în dictaturi, ca pedeapsă pentru cetățeni, pentru a-i ține cât mai strâns sub control.

Codul fiscal permite consiliilor locale să majoreze impozitul pe imobile cu până la 500% inclusiv pentru cele încadrate ca "neîngrijite" - o dispoziție injustă, in opinia mea deoarece în majoritatea clădirilor neîngrijite locuiesc oameni cu venituri mici și foarte mici, impozitul împovărându-i și mai mult. Impozitul se dorește o "stimulare", o presiune fiscală pentru îngrijirea imobilelor. Un om cu venituri mici nu se simte stimulat, ci pedepsit. Un împrumut la bancă este refuzat din cauza venitului mic, iar primăria nu îl ajută dacă nu locuiește într-un monument istoric.

Primăria ajută în cazul monuentelor istorice și dacă omul nu reușește să plătească ratele ce se va întâmpla? Va deveni chiriaș la stat?

Pe de altă parte, statul acordă ajutor financiar persoanelor cu venit foarte mic (dintre care mulți locuiesc în clădiri neîngrijite). Altfel spus: li se iau 2000 de lei anual și li se oferă 600 de lei anual (un fel de exemplu - "ajutoarele" fiind foarte mici, devenind nesemnificative in acest context)

Primăria trebuie să constate starea imobilului, printr-o comisie, să someze proprietarul să rezolve și dacă acesta nu se conformează se aprobă majorarea impozitului. Când somația vine, de exemplu, in luna ianuarie și impunerea in februarie, nu prea se poate spune că există o somație...

In opinia mea nu există un just echilibru între interesul public și cel individual. Nu e corect să presezi fiscal oameni care oricum sunt săraci și nu au bani nici măcar pentru a plăti autorizația de... renovare - nu mai zic de materiale și forța de muncă.

Concluzie 

Pentru că legea (codul fiscal) permite, "edilii" din Brașov s-au gândit să-și bată joc de unii cetățeni, prin extra-majorarea impozitului pe imobil, într-o perioadă în care taxele și impozitele sunt crescute - pe cale de consecință prețurile mărite - veniturile diminuate, unele facilități fiscale pentru anumite cazuri eliminate... S-au gândit că e momentul cel mai potrivit să fie sărăciți serios și mai mulți oameni. Nu-i interesează pe "edili" că unii nu își permit financiar ce vor ei - le-ar spune "mută-te unde-ți permiți" ("că avem noi cu ce rezolva casa ta" - asta nu le-ar spune în față, desigur). 

Ni se tot spune că "România e o țară de proprietari" (ca și cum ar fi ceva rău să ai asigurat măcar un adăpost). Vor să îi transforme în chiriași la Stat pe cei care nu-și permit modernizarea, renovarea locuințelor? O naționalizare mascată, altfel spus.

Departe de mine gândul să neg adevărul despre anumite clădiri, dar ceea ce fac acești indivizi într-o perioadă economică atât de grea pentru cei mai mulți cred că e mai mult decât nesimțire - e răutate pură.

Se tot spune: "in alte țări... bla-bla". Unii compară România cu alte țări numai când impun taxe mai mari, dar când e vorba de venituri, de predictibilitate, de posibilitate oricui de a câștiga bani cât să trăiască fără a sta la mila statului nu mai compară România cu alte țări.

Parlamentarii sunt, toți, o apă și un pământ... concentrați spre interesul propriu și/sau de grup. De n-ar fi așa, alta ar fi situația și acum, și în general: mai bună.