2012-11-26

Parfum de mere și lămâi – Poveste parfumată

În fiecare seară de Vineri venea în local împrăștiind o urmă parfumată de lămâie proaspăt tăiata: L’Elixir de la Nina Ricci - lămâia și moscul fiind baza pe care este combinat parfumul. Se așeza pe scaunul înalt, rotund, și comanda mere coapte și un pahar cu cidru. Mânca alene merele, savura cidrul, fuma o țigară, mulțumea, plătea și pleca. Schimba câteva vorbe cu barmanul doar pentru că erau necesare dar nu părea să îi facă o plăcere deosebită. Respingea politicos pe oricine încerca să înceapă o conversație cu ea și nu se așeza niciodată la vreuna dintre mese. Cândva i-a spus că preferă acel local “de familie” pentru că e singurul loc din oraș unde merele coapte sunt savuroase și unde poate bea în liniște cidru de calitate, făcut cu atenție, din mere acrișoare dar coapte, zemoase și sănătoase, fermentate exact cât e necesar și păstrate la rece, în sticle bine închise, în pivnița localului. Obișnuia să pună în cidru câteva picături de zeamă dintr-o felie de lămâie, după care restul de zeamă din felie ajungea peste jumătățile de mere coapte, umplute în prealabil cu stafide și miere, presărate cu praf de scorțișoară. Zicea ea că astfel echilibrează aromele: merele coapte foarte dulci cu picăturile de lămâie acrișoare. Când zdrobea feliile de lămâie parfumul se împrăștia în local, împrospătând aerul.
De când clienta cea tăcută comanda mere coapte și alții au început să solicite, tentați de mirosul parfumat care învăluia salonul.
În această seară de Vineri comanda ei l-a surprins: l-a rugat să îi ofere băutura care crede el că i se potrivește. A privit lung în ochii verzi ai necunoscutei cu părul de foc și i-a spus: “Apple Car” iar ea a zâmbit, susținându-i privirea.
Având la bază calvados - cidru de mere dublu distilat făcut dintr-un amestec de soiuri cu mai multe gusturi: dulce pentru zahăr și fermentare, amărui pentru taninurile care îi conferă aroma, dulce-amar și acru pentru prospețime, cocktailul avea mai multe grade decât părea că poate suporta necunoscuta, dar a fost de acord.
A pus în shaker câteva cuburi de gheață, peste care a turnat calvados, apoi un lichior puternic, dulce și incolor, cu aromă extrasă din coaja uscată a portocalelor care cresc pe insula Curacao din Caraibe - pe scurt: triplu sec - apoi a completat cu suc de lămâie atunci stors din fructele acre. A strecurat compoziția, împărțind-o în două pahare, a decorat cu o cireașă și una dintre băuturi a oferit-o clientei. Ea i-a cuprins cu degetele-i lungi încheietura mâinii și l-a privit cu ochii ei verzi, șoptind cuvintele:
- Mulțumesc, Allure. Și un pahar cu cidru lângă, te rog… pentru că - zicea lord Byron: Licoare galbenă, de eu mă las / plăcerilor lumești ce fac / din pântec lupanar / și gura-mi fac o oarbă, / tu fă-mă demn și palid ca altădată.

Postare pentru Clubul Poveștii Parfumate găzduit de Mirela.
Tema a fost propusă de Tury: https://arthurelu.wordpress.com/ (link invalid in febr 2021) 

7 comentarii:

  1. La "parfum de mere"ma pricep si eu!
    Cred ca mananc un kilogram pe zi!
    De mere, nu de parfum! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Diana dragă, mă bucur mult că ai scris povestea, era păcat să nu scrii ceva atât de cald! Acum te-am înscris eu în tabel și am găsit o explicație, cât de cât! Doar două dintre membre, respectiv Gabi și cu tine, nu vă puteți înscrie, așa că o să vă înscriu eu de fiecare dată, celelalte neavând neplăceri cu înscrierea în tabel. Dar dacă doar asta e problema, să considerăm că nici nu este o problemă!
    Revin la povestea ta: ce bune și superb parfumate sunt merele coapte!!!
    Mi-ar plăcea un asemenea local, cu mere coapte, cidru cu lămâie (nu prea beau eu, dar așa, să fie!), cu atmosferă prietenoasă!
    Curacao din Caraibe e bun la tortul de revelion!!!
    Îmi plac ambele parfumuri prezentate de tine azi. Proaspete și de efect, rafinate și cu tentă naturală. Să ai o zi minunată, dragă Diana! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. O poveste care te mai scoate din... realitate. Caldă, într-adevăr!
    Zile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca am sa o vad pe clienta roscovana cu ochii verzi, de acum înainte, ori de cate ori voi manca mere coapte - pentru ca exact asa fac si eu - le stropesc cu zeama de lamaie :)) si-mi plac mult cocteilurile pe baza de calvados :)) Doar cu Nina Ricci nu ma prea împac...
    Faina povestea ta, Diana draga!
    o saptamâna cat mai parfumata si vesela!

    RăspundețiȘtergere
  5. Super poveste ... mi-a placut , o seara faina iti doresc

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi plac merele coapte..desi am mancat rar. Merele imi plac oricum. Lamaile, de asemenea!
    As fi curioasa sa beau cidru. Stiu ca-i tot din mere, dar n-am avut ocazia.
    “Apple Car” acesta e cocktail-ul? Cred ca ar fi si el interesant. M-ai facut mai mult decat curioasa pentru ca nici calvados n-am baut vreodata.
    Arome noi, o provocare pentru mine...dar pe care as dori sa le experimentez :)
    Frumoasa imbinare de licori parfumate... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mere coapte n-am mancat de un secol,nici nu mai stiu ce gust au, iar cidru n-am baut niciodata.Povestea ta parfumata m-a dus intro lume straina mie, o lume de departe.
    Iti doresc o seara parfumata!

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.