7 feb. 2013

Dumnezeu poate fi vazut?



Intr-o zi, un baietel in varsta de sapte ani s-a apropiat sovaielnic de sora lui mai mare si i-a adresat o intrebare care il framanta de multa vreme:
- Poate cineva sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu?
Ocupata pana peste cap cu ajustarea sprancenelor, fata i-a raspuns iritata:
- Desigur ca nu, prostutule! Dumnezeu isi are salasul in inaltimile cerului si nimeni nu are cum sa il zareasca!
A trecut catava vreme, dar importanta problema continua sa tulbure pacea baiatului. In cele din urma, s-a apropiat de mama lui, care era absorbita de pregatirea pranzului, si a intrebat:
- Mama, l-a vazut cineva vreodata pe Dumnezeu?
- Nu, nu chiar - i-a raspuns mama. Dumnezeu este o fiinta fara trup care traieste in adancul inimilor noastre, asa ca nimeni nu poate sa il vada asa cum ma zaresti tu pe mine.

Cumva satisfacut de aceasta explicatie, baietelul si-a astamparat pentru o vreme curiozitatea nesatioasa.
Nu mult timp dupa aceea a plecat la pescuit impreuna cu bunicul sau. S-au simti foarte bine impreuna, incercand sa vada care dintre ei va momi cei mai multi pesti ascunsi in lumea de sub apa. Timpul a trecut pe nesimtite si apusul soarelui i-a surprins aflati inca pe marginea lacului. Culorile amurgului erau de o frumusete neobisnuita, iar bunicul privea cu incantare desfasurarea de frumusete din fata lui. Vazand expresia de seninatate si satisfactie de pe chipul batranului, baiatul a ezitat un moment, dar nu s-a putut abtine sa intrebe:
- Bunicule, nu mai aveam de gand sa mai spun acest lucru altcuiva, insa exista ceva care ma nedumereste de multa vreme. Poate vreun om sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu?
Batranul nu a parut sa fie surprins de aceste cuvinte. A ramas neclintit, cu fata catre apus si, in cele din urma, a spus cu o usoara uimire: 
- Nepoate, nu stiu cum se face dar oriunde mi-as indrepta privirea il vad numai pe Dumnezeu.

(Cine a scris/cules povestea nu stiu – daca cineva stie il rog sa ma informeze. Multumesc.)

Elly, prin postarea ei, Răsfă(ța)tul mi-a amintit ca am pe undeva (si) aceasta poveste.


Mi s-a parut potrivit sa inserez o informatie, descoperita la Daurel, despre cartea The Life of Our Lord – Viata Mantuitorului Nostru Iisus Hristos, de Charles Dickens.

    Seara frumoasa sa aveti!    

11 comentarii:

  1. vedem daca stim sa privim si suntem orbi chiar daca suntem siguri ca avem vederea buna...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa... sa stim sa privim! Uneori chiar am impresia ca vad bine si... cat de oarba constat, mai apoi, ca am fost... Poate ca nu degeaba se spune sa privim cu inima :)

      Ștergere
  2. Se pare că noi decidem cât de aproape sau de departe este Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In atat de putine cuvinte ai concentrat o intreaga... filosofie! :)

      Ștergere
  3. Frumoasa poveste :)
    Imi plac povestile de genul acesta si acum sunt si mai incantata ca povestea mea in imagini, cu-n catel si-un batranel, ti-a readus-o in memorie :)
    Cred ca bunicul detinea adevarul... Cine nu are batrani...
    O zi frumoasa azi, Diana draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi place acest gen de povesti...
      Imaginile vazute la tine mi-au facut sufletul sa zambeasca! vazandu-le am trait clipe de fericire :) E linistitor sa stiu ca mai exista oameni care se mai opresc asupra frumusetii vietii - in orice forma s-ar prezenta aceasta! Secventele imortalizate de tine sunt din ce in ce mai rare... Pana si pe langa oamenii cazuti in drum trec cei mai multi fara a se interesa ce au patit... Si domnul din "povestea" ta s-a oprit sa ofere tandrete unui catelus.
      Zile fericite iti doresc!

      Ștergere
  4. Caut sa memorez asemenea povesti pentru a le transmite cand se ivesc ocazii...
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu sunt "colectionar" :) Am cateva adunate - cele mai multe sunt "in format hartie" :) In minte am numai ideea din fiecare poveste si cate o fapta, cate un cuvant imi amintesc o poveste...
      Cu placere!
      Mulumesc, la randul meu!

      Ștergere
  5. Dumnezeu se afla acolo unde vrea fiecare om sa se afle. Pentru unii, este in acelasi timp si in cer, si in suflet, si oriunde ar merge. Draguta poveste!

    RăspundețiȘtergere
  6. Si mie mi-a placut povestea! De fapt, toate povestile de acest gen imi plac!
    Am citit, candva, ceva care mi-a placut: "nu omul il gaseste pe Dumnezeu, ci Dumnezeu il gaseste pe om". Si atunci mi-am spus ca degeba incearca unii sa ii invete pe copii - in special - despre Dumnezeu... pentru ca despre divinitate nu poate invata cineva, divinitatea - daca e sa existe - este simtita, e cautata cu sufletul, nu cu mintea - si a invata inseamna a "baga la cap" :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte frumoasă povestire. Cu mult tâlc. Căci ceea ce se explică unui copil, este la fel de adevărat şi profund şi pentru un matur care mai şi uită să pună întrebări. Copiii întreabă, VOR să ştie. Adulţii...cred că le ştiu pe toate...

    RăspundețiȘtergere