2022-08-11

Albina regina. Activități de vară

Pe o pășune nepresărată cu flori, Lulu se plimba agale, privind în toate direcțiile, doar-doar va întâlni ceva – sau pe cineva - interesant. Alte flori care să vorbească sau poate un animal, ceva; și c-o insectă ar sta de vorba – de ce nu?

A zărit în depărtare vegetație înaltă și s-a îndreptat într-acolo – orice ar fi, ar putea fi, oricum, mai interesant decât o pășune fără flori.

A mai văzut și ceva ce semăna a stup. Sufletul i s-a înseninat! Era prima dată când vedea un stup de albine sălbatice (habar n-avea că albinele sălbatice își construiesc stupul în crăpăturile arborilor, să fie cât mai protejate). 

S-a apropiat încetișor, să nu sperie zburătoarele – dacă stupul e locuit. Pe măsură ce se apropia auzea un zumzet difuz. Sigur era locuit stupul! S-a oprit la câțiva pași și s-a sprijinit de crengile unui copac căzut, privind cu ochii mari de uimire la stupul situat la doi pași de ea. Câteva albinuțe își făceau de lucru pe acolo și nu păreau nici impresionate și nici îngrijorate de prezența ei.

- Ce faci aici?! a auzit un glas duios, dar fiind luată prin surprindere s-a speriat.

- Mă uit la stup! a răspuns repede, dar nu știa cui.

diorama cu trei albine lucratoare din margele, matca din pompoane galbene si stup din plastic infasurat cu sfoara si decorat cu floricele

O vietate mare, galbenă cu dungi negre, urca încet pe un ram. Lulu s-a tras un pic în spate, dar n-a luat-o la fugă. Știa că nu trebuie să se agite în preajma albinelor – nu doar că ar fi înțepat-o dar albinuțele ar fi murit în câteva ore, pentru că acul lor cu venin ar rămâne înfipt în pielea ei. Nu voia nici una, nici alta! Înțepând alte viețuitoare albina își poate retrage acul, dar în pielea elastică a omului acul rămâne prins.

- Ce-i așa de interesant la stup? se interesă albina, sprijinindu-se pe creangă, cu ochii la Lulu.

- Pentru mine, totul! E prima dată când văd un astfel de stup! Cutiile din lemn pe care le au oamenii pe ici-colo le cunosc... E foarte neobișnuit ceea ce văd. Stai liniștită, nu fac niciun rău.

- Poate faci fără să știi?!

- Cum?! Nu! Ce fac?! sare ca arsă Lulu, și albina râde.

- Am glumit! îi spune. Mă distrează să văd oamenii speriați, dar n-am ocazia prea des.

- Pentru că mori dacă înțepi?!

- Nu mor, și nu înțep oameni. Sunt matcă, înțep numai mătci – ieșite din ou sau nu.

- Ești regina stupului! se entuziasmează. În viața mea n-am văzut o matcă!

- De parcă ai putea face diferența! Matca e mai mare, dar îți dai seama când ne vezi lângă alte albine, ceea ce se întâmplă destul de rar. Acum sunt afară pentru împerechere. Acestea – arătă spre albinele care se opriseră din zbor în apropiere – sunt paznicii mei. Sper să vină destui trântori, să adun suficient material pentru multe generații de albine. Ne întâlnim în zbor, apoi voi zăcea în stup, depunând zilnic câteva mii de ouă, hrănită cu mâncare digerată de albinele lucrătoare; ele fac și curățenie în jurul meu și dacă e timpul vreunei roiri mă pun din timp la dietă, să pot zbura spre locul unei noi colonii – altfel sunt greoaie, nu pot zbura!

- Mă bucur să te cunosc, regină a albinelor! îi zâmbește.

- Regina albinelor din acest roi, dacă tot insiști să-mi spui regină.

- Tu ești cea care comanzi celorlalte albine; așa știu eu.

- Nu știu de unde știi, dar nu comand mai nimic. Toate albinele ajung în lume știind exact ce au de făcut: lucrătoarele adună nectar și polen, produc miere, au grijă de puiet și de mine, de stup și altele, trântorii sunt cu perpetuarea speciei.

- Ziceau unii că vor să facă ceva asemănător și în cazul oamenilor, prin educație: fiecare va fi pregătit de mic pentru a face ceva anume.

- Oamenii! Habar n-au pe ce lume trăiesc și fac numai prostii... Insistă să-și taie craca de sub ei și în nebunia lor ne ucid și pe noi. Oricum nu trăim prea mult, în comparație cu oamenii. Eu trăiesc câțiva ani dacă sunt sănătoasă și pot depune ouă suficiente; celelalte au un ciclu de viață de câteva săptămâni sau de câteva luni, depinde când eclozează; la fel și în cazul trântorilor: unii trăiesc mai mult, alții mai puțin.

- Oh, îmi pare rău!

- De ce să-ți pară rău?! Asta-i viața! Facem ceea ce avem de făcut și gata. 

Aș mai sta cu tine, dar trebuie să plec, să-mi împlinesc destinul. Înainte să plec, un sfat: nu te mai parfuma, mai ales când te plimbi prin vegetație – te confundă albinele cu vreo floare și se dau la tine, tu te sperii, dai din mâini ca disperata, ele cred că vrei să le faci rău, se apără și te înțeapă, apoi... ele mor. Poate mori și tu, dacă ești alergică și nu primești imediat ajutor.

- Mulțumesc... zice Lulu, dar albina era deja departe, cu trântorii după ea. I-a lăsat ca dar o mică albină-gardian.


Lulu era ușor dezamăgită. Avea atâtea întrebări de adresat albinei!

Și-a propus, cu prima ocazie, să meșterească niște albinuțe. Nu prea era sigură cum arată, în amănunt, dar poze avea unde să găsească. Își imagina „procesul de fabricație” pentru albinele lucrătoare, pentru matcă și pentru stup.

Din mărgele putea asambla, pe o sârmă, albina lucrătoare – mărgea mare, galbenă, pentru corp, o mărgea neagră pentru cap, mărgeluțe de nisip pentru piciorușe și folie din plastic pentru aripioare, dungile din bandă adezivă neagră, iar pentru ochi avea o „colecție”, de diferite mărimi și culori:

etapele confectionarii albinelor lucratoare din margele, cu ripi din folie de plastic transparent

Matca
o va confecționa din pompoane galbene, dungile le va tăia din catifea, aripile din folie de plastic, dublate cu mătase, să difere de celelalte cât mai mult, antene din sârmă cu mărgele de nisip și ochi din „colecție” (și o trompă mică îi va face, din bandă adezivă rulată fin):

etape confectionare matca din pompoane galbene, cu dungi din catifea, picioare si antene din sarma, aripi din plastic cu matase

Cu stupul va avea nevoie de mai multă răbdare, pentru că și-l imagina din partea de sus a unui pet („sticlă” de plastic) înfășurat cu sfoară. De n-ar uita să-l facă oval, nu precum o c
ăsuță pentru păsări! Și-l va decora cu floricele făcute din spumă și cu unele desprinse din mărțișoare.

etapele confectionarii stupului din plastic si sfoara, decorat cu floricele

Așa
Activități de vară să tot aibă! Va avea cu ce să completeze o mulțime de tabele din jocul "Calendar Recreativ"!

24 de comentarii:

  1. superb, minunat pana la a ramane fara cuvinte de cat de frumos e totul. Dar trebuie sa le gasesc, sa spun ca imi place absolut totul, de la poveste pana la albinu'ele lucrate atat de atent. Din nou apreciez introducerea datelor despre albinute in dialogul lui Lulu cu matca stupului. Stiam multe dintre detaliile prezentate, dar am aflat si lucuri noi. Nu stiam de ex ca albinele pot intepa alte animale fara consecintele letale ale inteparii unui om.
    Stupul si albinutele ingenios lucrate, multumesc si pentru detaliile de executie.
    Felicitari si mult spor in continuare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru compliment, Niko! M-am umflat un pic (mai mult) in pene, de placere, citind cuvintele tale. 😊
      Cand mi-am dat seama cat de usor pot face albinute am cedat tentatiei - pe cele trei, din margele, le pot "transforma" in martisoare. 😊
      Lulu voia in "poza", asa ca trebuia sa imaginez inca ceva... si tot asa... 😊
      Multumesc! Mult spor si tie!

      Ștergere
    2. O idee minunata s aletyransformi in martisoare. Cred ca vor arata minunat

      Ștergere
    3. Sper sa arate fain - mi-a fost cam lene sa scotocesc dupa snururi, pentru proba. 😊

      Ștergere
  2. What a wonderful story and what creativity you have in doing so. With what you have created is so beautiful. Also thank you so much for your beautiful comment. i usually don't respond back because i have noticed that people don't come back to read this. Instead I always visit the websites back. I am now responding with my nature website. Perhaps you will also like to read this. And now I am going to give my neighbor cat fresh fish because she likes it very much. !x in the week she receives this from me. He is already waiting under my flat window. Wish you also beautiful days. Greetings from me Tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thank you for the compliment, Tine!
      I'm glad to know that you like what I imagined and worked on.
      The story of the cat in your neighborhood is impressive and the fact that you all feed it says a lot (good) about the people there! When I read such true stories, I keep my hope alive that humanity can be saved. 😊
      Thank you! All the best! ❤

      Ștergere
  3. Querida, Diana!
    Que bela história, linda Lulu a cuidar e a conversar com as abelhas!
    Se nós procurassemos entender mais o que existe na natureza, o mundo seria bem melhor!
    Só tenho a agradecer pelas partilha!

    Boa quinta-feira.

    Beijinhos

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Obrigado pelo elogio, querida Fatyma!
      Oh sim! Seria bom se mais pessoas olhassem ao redor, entendessem que somos "um todo". É interessante que outros seres possam viver sem humanos, mas humanos não podem viver sem outros seres. 😊
      O prazer está do meu lado!
      Obrigado! Feliz quinta feira!
      Beijinhos 💐

      Ștergere
  4. Olá Diana!

    Fabulosa história, já pensou em escrever livros?
    Seu artesanato é maravilhoso
    Tenha uma semana repleta de luz
    Abraços Loiva

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olá Loiva!
      Não pensei em escrever um livro. Obrigado pelo elogio especial.
      Fico feliz em saber que gostou do que consegui fazer.
      Dias felizes!
      Abraços.

      Ștergere
  5. Genial! Un adevarat regal de text si realizare a albinutelor si stupului. Mi-a placut nespus totul, Diana draga! Si pare foarte migalos cu margelutele, aripioarele, matasea si folia de plastic.
    Si au dreptate albinutele despre oameni: 'habar n-au pe ce lume trăiesc și fac numai prostii'.
    BRAVO pentru aceasta postare!
    Pupicei si inspiratie in continuare.❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Suzana draga! ❤️ Azi m-am tot umflat in pene, de placere! 😊
      Partea cu adevarat migaloasa-migaloasa a fost lipirea picioruselor celor trei albine din margele.
      Daca nici albinele nu au dreptate... atunci cine?! 😊
      Multumesc! Inspiratie si tie! Si spor in toate! Pupici! 😘
      Seara frumoasa iti doresc!

      Ștergere
  6. Bella historia hay que respetar toda forma de vida. Me gustaron tu panal y tus abejas. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
  7. vax albina12 august, 2022

    Excelentă poveste. Deșteaptă e Lulu.
    Dar câtă grijă și migală în realizarea albinelor. Bondari nu ai?
    Ești grozavă și nu am cuvinte.
    PS În întreaga ei viață, o albinuță nu produce decât o jumătate de linguriță de miere. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Albinuta! ❤
      Acum, ca ai scris, as zice ca albinele mele arata mai mult a bondari: sunt rotunjoare ca ei, si mari. 😊
      Daaa... Se poate spune ca au o viata nu doar scurta, ci si grea (in termeni umani). De exemplu, dupa ce albinele "culegatorare" au predat mierea unora din stup acestea din urma o transporta in niste camarute unde o aerisesc, batand din aripi, sa se evapore apa din ea - cele mai multe mor de epuizare. :(

      Ștergere
  8. Și mie mi-a plăcut tare mult povestea, am și învățat din aceasta, după cum spunea și altcineva mai înainte, fiindcă nu-mi aminteam prea multe despre albinuțe, deși am aflat, cu siguranță, la școală despre ele... A fost mai mult ca o reamintire, cu detalii noi despre viețile lor. Tare mult mi-a plăcut și cum le-ai creat stupul, regina, pe lucrătoare... sunt foarte reușite, fiecare în parte, dar și ca ansamblu. Iar să le scrii o poveste mi s-a părut o idee genială. Cu toții adorăm poveștile, mai ales pe acelea din care mai descoperim și lucruri noi, în timp ce ne delectăm cu un dialog efervescent.... Te felicit, Diana, pentru ambele tale creații! Un weekend în toate desăvârșit îți doresc să ai!! ❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Cristina! ❤️
      E fascinanta viata albinelor! Sigur, viata multor insecte e fascinanta, dar din ce-am citit de-a lungul timpului cea a albinutelor mi s-a parut cea mai cea - poate pentru ca ele ne "pregatesc" mierea. Sunt, se pare, singurele vietati care "prepara" hrana pentru om - si ce hrana! 😊
      Cred ca - mai mult sau mai putin constient 😊 - am ales sa impletesc date despre viata albinelor pentru ca si mie imi plac foarte mult povestile din care invat cate ceva.
      Weekend desavarsit in toate iti doresc si eu tie! ❤️

      Ștergere
  9. Wow - ce aventură !!!
    Lulu "bate" record după record !
    Pupici ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc ca ai insotit-o pe Lulu in vacanta! 😊
      Pupici! 💕

      Ștergere
  10. Povestea este superba - si cu talc si cu morala (stai.. oare am dat-o in pleonasm? - e semn ca trebuie sa merg sa alimentez, adica sa mananc... hahaha).
    Chiar mi-a placut mult povestea - si da, uneori oamenii uita lucruri esentiale (pleaca la munte in slapi, se dau cu parfum in natura... si lista e deschisa - uneori, de atata tv si reclame care prezinta viata deformat ca sa isi vanda produsele, se pierde legatura cu viata insasi).
    Albinutele ti-au iesit minunat!!! Imi vine sa dau iama in cutia cu margele.. serios... :)))).
    Dar stupul... ah stupul... stupul imi place enorm de mult - am o chestie cu lucrurile facute din sfoara... si a iesit atat de bine!!!!
    O casuta ca acel stup mi-ar placea si mie :D

    pup cu draaag!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Rux, si pentru complimente si pentru ca mi-ai oferit din timpul tau sa citesti ce am scris cand nu erai in... blogosfera. 💕
      Nu ma zapaci cu tâlc si cu morala, ca neuronul meu e la un pas de colaps! Cred ca la inca un an ca cel in curs nu mai rezista! :)))
      Mie-mi plac parfumurile si "ma dau" cam tot timpul, dar nu cand merg "in natura sau la spital, la cineva... Cand vin spre mine albine sau viespi le las sa se aseze - isi dau singure seama ca au nimerit o "floare din plastic". Pana sa fiu invatata asta am experimentat break dance-ul in public, pana mi-a venit ideea sa aprind o tigara si alin ele au roit-o din auza fumului (a fost ea mai utila tigara pe care am fumat-o - un fel de a spune - de cand fumez)
      Albinutele imi plac si mie mult de tot - de Martisor le pun snur. :) (sper sa nu uit pana atunci)
      Si eu am o chestie cu lucrurile facute din sfoara, dar n-am intotdeauna rabdare sa le fac eu. :)
      Aveti pe undeva un petec de teren? Puteti construi acolo, si nici autorizatie de construire nu trebuie daca e casa din lemn, fara fundatie. Eh, vorbeste... tastatura fara mine ca-s cu gandul la o fasie de teren unde am putea plasa o "cabanuta", dar... e departe zona si izolata de alte locuinte (mai mult izolata decat departe de oras) of.

      Pupici cu drag!

      Ștergere
    2. Mi-a lipsit tare mult sa ne citim :).
      Teren.. la dodo. Voiam sa facem acolo o sera mica :))). Vise.. sau visuri. Cine mai stie :D
      Dar iti tin pumnii cu fasia - cat ma izolata cat mai bine... ca acum nici la mestecenii lui Do nu mai ajung (oricum in ultimele dati am fost mascata: ba spalase vecina cu un detergent / balsam intreg ca se simtea de la un km, ba ardea nu stiu care gunoaie... chestii simpatice :))))).
      Cui ii trebuie aer curat? Zau asa... :D

      ps: daca nu uit iti amintesc eu de albinutele martisor :P

      Ștergere
    3. O sera pe care n-o aveti sub ochi tot timpul nu cred ca rezista mult in Ro... :(
      Gandul cu o cabanuta... cum zici tu: mai mult vise! 😊 Rasucim ideea pe toate partile si tot ne da cu rest. Distanta de celelalte locuinte ridica foarte mult costurile, pentru ca... utilitati, drum de acces... Mai ieftina e "cabana" decat toate celelalte la un loc.

      Incep sa cred ca cei mai multi s-au adaptat la un grad inalt de poluare si aerul curat, lipsa chimicalelor din alimente si toate cele le face rau! :)))

      Mi-ai lipsit din blogosfera si ma bucur ca poti fi iar pe aici. ❤
      Asa sa faci! 😊 Multumesc.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.