România a aderat la FAO in 1961 și e membră a Uniunii Europene din 2007. Uniunea Europeană e organizație membră a FAO din 1991, și e un actor (😊) important în punctele centrale ale politicii agricole comune: agricultură durabilă, dezvoltare rurală echilibrată, securitate alimentară. Nu știu cum e pe la alții, dar mie nu mi se pare că aici dezvoltarea rurală e echilibrată (nici în celelalte sectoare nu pare cine știe ce)
Ziua Mondială a Alimentației este marcată în fiecare an, pe 16 octombrie. Evenimentele desfășurate pe glob în această zi au drept scop sensibilizarea populației cu privire la problemele legate de sărăcie și de foamete.
Scopul marcării Zilei Mondiale a Alimentației Sănătoase
Se dorește evidențierea faptului că milioane de oameni din lume nu își pot permite o dietă sănătoasă și nici nu au acces la mâncare cu adevărat nutritivă.
În această zi - din 365/366 de zile ale unui an - se organizează - pe tot globul (îmi pare cam optimistă afirmația) - evenimente care au ca scop sensibilizarea populației cu privire la problemele legate de sărăcie și de foamete.
Intenția e nobilă, nimic de contestat, dar oamenii săraci au podul plin cu bune intenții.
Scopul ONU pentru Alimentație și Agricultură
Sigur că FAO are un scop: întocmește rapoarte, statistici despre sutele de milioane oameni care sunt flămânzi, dă indicații despre ce chimicale și în ce cantitate sunt permise in alimente și multe altele. Unele dintre ingredientele chimice permise ieri azi sunt interzise: dăunează grav sănătății omului...
FAO e o sursă de cunoștințe și informații (se cercetează din greu! - am constatat din ce-am citit și văzut) care pot ajuta țările în curs de dezvoltare și țările în tranziție (dacă și numai dacă sunt de acord cei care guvernează țările respective - zic eu, tot din constatări personale), să-și îmbunătățească practicile din domeniul agriculturii, silviculturii și pescuitului și să asigure o alimentație adecvată pentru toți oamenii.
Ce să facă oamenii dintr-o țară săracă cu sursa de cunoștințe și de informații de la FAO pentru a asigura o alimentație adecvată pentru toți oamenii? Când cetățenii săraci ai oricărui stat au prea puțini bani (sau deloc) e inutil să știe care e "alimentația sănătoasă" - de fapt, ei știu și fără ajutorul FAO, dar nu își pot permite.
Alimentația precară cauzează peste 40% dintre decesele copiilor cu vârsta sub cinci ani (se scrie în statistici).
Cum poate fi combătută foamea
Foamea poate fi combătută... mâncând, evident - dar lucrurile sunt mult mai complicate (deși ar putea fi simple).
Foametea mondială e o problemă complexă, afirmă experții, și nu-i contrazic, dar zâmbesc amar aflând cum consideră unii oameni că problema poate fi combătută. Printre soluțiile lor sunt:
1. Susținerea oamenilor în procurarea hranei într-un mod sustenabil.
Ce înseamnă afirmația de mai sus știu cei care o susțin. Sustenabilitatea - scrie în dicționarul explicativ - e calitatea unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare. Un mod sustenabil ar putea însemna consumul de carne produsă în laborator? Ar putea fi "pilulele hrănitoare"?
2. Oferirea accesului oamenilor din țările în curs de dezvoltare la credite, astfel încât aceștia să își poată crea propriile ferme.
Bună idee, n-am ce zice! Cei care au această idee se gândesc că, in cazul fermelor și nu numai, trebuie luat in considerare (între altele) și factorul vreme? Ce-ar fi să nu mai fie exploatate - de alții, pe mai nimic - resursele solului și subsolului din țările în curs de dezvoltare?
3. Încurajarea persoanelor fizice și a întreprinderilor să doneze organizațiilor de ajutorare împotriva foametei.
Oamenii donează, dar - ce să vezi?! - ajutoarele nu ajung la cei în nevoie din cauza războaielor, revoltelor, corupților... Apoi, mai corect e să înveți oamenii să pescuiască (sau să le permiți să o facă) nu să le dai pește.
4. Accesul la educație e, probabil, cea mai bună apărare împotriva sărăciei și a foametei.
Mmmm... Poate că da, dar privind în jurul meu îmi dau seama că nu e o soluție universal valabilă.
5. Să nu mai risipim alimente - consideră unii experți că ar fi cea mai simplă soluție. Tot ei afirmă că cele mai multe alimente irosite sunt legumele, cerealele și rădăcinoasele bogate in amidon - sunt irosite in timpul producției agricole și în timpul depozitării post-recoltare.
Nu prea înțeleg ce vor să insinueze. Să adoptăm legumele (și celelalte) modificate genetic, produse in laborator...?
În loc de concluzie
Multe țări sărbătoresc Ziua Mondială a Alimentației. Organizațiile naționale sponsorizează această zi; ministerele, universitățile și agențiile de cercetare organizează conferințe, expoziții și emisiuni media; sunt organizate târguri agricole, dezbateri, dansuri populare, maratoane, concerte, ceremonii speciale in școli; sunt difuzate filme și se donează pachete cu alimente. Apoi, ziua trece și fiecare revine la ale lui, până anul următor când se fac din nou cheltuieli cu organizarea a fel de fel. Ziua trece, sărăcia și foamea rămân.
Începând cu anul 1981, FAO a selectat anual o temă specifică pentru Ziua Mondială a Alimentației. În 2025 este O alimentație sigură astăzi, pentru un viitor sănătos. Nu e înduioșător? întreb, apoi citesc etichetele cu ingredientele unor produse zise alimentare...
Foto: https://pixabay.com/users/gdj-1086657/
Ce treabă are ziua de 27 octombrie cu Ziua Mondială a Alimentației?! Niciuna; așa cum nici 16 octombrie nu are cu rezolvarea foametei in lume. Pe scurt: ați mai dat de vreun articol pe tema asta, ați mai auzit de vreo conferință pe temă, ați aflat că a încetat vreun război etc.? Nici eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile scrise dupa trei zile de la data publicării articolului vor fi moderate. Multumesc pentru intelegere.