Străinul etichetat ca dușman

Poate doar mi se pare, dar am impresia că în epoca pe care o trăim au devenit politici de stat neîncrederea, frica, ura. Pare că de la cel mai înalt nivel (politic) se practică inocularea fricii, a urii, a neîncrederii. Unii politicieni, mai direct sau mai voalat, anunță posibile probleme majore cu privire la siguranța fiecărui cetățean, fie referindu-se la crize economice, energetice, de mediu, de sănătate, fie la izbucnirea unui război în interiorul granițelor, fie la pericolul de foamete, fie la imigranți (considerându-i dușmani pe aceștia) și așa mai departe. Jurnaliștii - cei mai mulți - le cântă în strună politicienilor; la tv își dau cu părerea fel și fel de specialiști care doar că nu bagă frica in oasele celor mai mulți, celor care nu și-au dezvoltat gândirea critică. Știrile sunt tot mai alarmiste.

Oamenii - prea mulți - încep să se teamă, și când teama a pus stăpânire pe mintea lor nu mai reușesc să distingă adevărul de manipulare, de exagerare. Pe scurt, chiar dacă cei atinși de frică au dovedit vreodată că pot gândi critic pierd această capacitate pentru că "frica ucide mintea" - cum a scris Frank Hubert in romanul "Dune" - propaganda va avea efecte devastatoare.

Străinul-dușman pierde caracterul de relicvă fascistă, devenind laitmotivul acțiunilor unor cetățeni, fie ei politicieni sau nu. Referirea la străin nu e doar despre cetățeni care nu au cetățenia statului în care trăiesc, ci e extinsă la cei de aceeași cetățenie, dar de etnie diferită de a majorității, la cei care au alte opinii despre ceva anume sau altă credință sau altă concepție despre viață sau face parte din alt grup etc. Cumva, pare că oamenii au fost afectați de "virusul xenofobiei" - la nivel mondial s-ar putea spune. Democrația e amenințată din prea multe direcții, simultan! N-o fi democrația regimul politic perfect dar până acum s-a dovedit cel mai bun dintre toate relele. Ar fi bine să putem distinge între propagandă și adevăr.

E cât se poate de clar: dreapta naționalistă e in ascensiune în toată Europa (îndrăznesc să afirm că în toată lumea). Reprezentanții dreptei naționaliste exploatează anxietățile sociale și oferă vinovați în loc să ofere soluții: "străinii sunt vinovați", "cei care nu au religia majorității sunt vinovați", " cei care au opinii diferite sunt vinovați" etc. Dreapta naționalistă nu oferă reformă, ci propagă resentimente. Ei nu au idei - sau nu au idei bune - dar nici nu se inspiră de la alții; vor ca totul să fie "românesc", să fie "pur" s.a.m.d. Astfel ajung să protejeze forma și să distrugă fondul.

Populismul autoritar e alimentat și de "deținătorii tehnologiei", care vor să împingă progresul tehnologic, cât mai accelerat, până la limită, ignorând factorul uman, indiferent de costuri (sociale, morale). Acești miliardari sunt chiar încurcați de democrație - pentru ei, o guvernare algoritmică in care puterea e transferată sistemelor de inteligență artificială e indicată, pentru că inteligența artificială e total "rațională" - in comparație cu oamenii - nu se încurcă in morală, in sentimente, de exemplu. Această distopie e prezentată - tot mai acut - ca fiind inevitabilă (ceea ce nu e cazul).

Aceste două extreme - naționalismul și tehnocrația radicală (acceleraționismul/mogulii tech) - pot părea opuse, dar se alimentează reciproc - și pe naționaliști și pe moguli îi încurcă democrația și îi încurcă Uniunea Europeană. În România, naționalismul etnic (regresiv) urmărește să ne izoleze in mituri identitare, iar tehnocrații radicali vor să dizolve total valorile umaniste în fața mașinăriilor. Pentru naționaliști, Uniunea Europeană e "forța globalistă care amenință suveranitatea națională" - ceea ce nu e cazul, având în vedere principiile (actuale) ale funcționării acestei Uniuni. Pentru "adepții algoritmului", Uniunea Europeană e prea umanistă, prea reglementată, prea... protecționistă cu drepturile omului (și nu numai) devenind astfel o piedică în calea progresului inevitabil pe care îl susțin ei. Cu nu foarte mulți ani în urmă, reprezentantul unui stat (comunist), la o întrunire între șefi de stat, a declarat că drepturile omului sunt un moft.

În acest context, frica de "celălalt" (imigrant sau nu) devine un instrument de control foarte eficient. În acest război psihologic cetățeanul e bombardat constant cu panică, urgențe, calamități, dezinformare etc.

Se vehiculează des termenul fascism, dar fasciștii nu mai mărșăluiesc azi pe străzi, spărgând capete, uși, ferestre, ci se insinuează prin algoritmi, prin emoții și narațiuni rostogolite la greu pentru a sparge cât mai multe rațiuni. Extrema dreaptă nu mai promite azi ordine, ci capitalizează haosul, exploatând confuzia și neîncrederea pentru a transforma democrațiile în teatre de manipulare colectivă. Democrația nu este (nu ar trebui să fie) opțională.

Europa, dar nu numai, este într-o criză cognitivă, nu doar politică. Ruptura nu e între stânga și dreapta (din punct de vedere politic), ci între cei care mai cred in fapte, în știință, in dialog și cei care se hrănesc din conspirații, frici și resentimente. Ce ciudat ar fi să trăim într-un arhipelag de realități paralele unde fiecare realitate e controlată de propria-i propagandă.

Cei de lângă noi nu ne sunt dușmani doar pentru că au etnie diferită, cetățenie diferită, religie diferită, opinie diferită, culoarea pielii diferită, nivelul de educație diferit, situația financiară diferită etc.. Cred că atenția trebuie concentrată nu la "străin", ci la faptele politicienilor. Politicienii sunt cei care pot da frâu liber și tehnocraților radicali nu doar crizelor financiare și sau economice.

Sursa foto (AI): https://pixabay.com/users/davidgallie-28531789/