Spre sfârşitul vieţii sale, filosoful Seneca i-a scris
prietenului său Lucilius 124 de scrisori în care îi oferă acestuia o multe sfaturi
valoroase. Epistolele lui Seneca vorbesc despre viaţă cu claritate, curaj, sinceritate.
Aceste 124 de scrisori au fost adunate în colecţia numită Epistulae morales ad Lucilium şi fiecare
scrisoare începe cu Seneca suo Lucilio
salutem (Seneca îl salută pe Lucilius al său) şi se termină cu vale (rămâi cu bine).
În una dintre aceste scrisori filosoful îi scrie prietenului
său:
Seneca îl salută pe Lucilius al său
Epicur îi mustră pe cei ce-şi doresc moartea la fel de mult
ca pe cei ce se tem de ea; şi spune: „Este ridicol să alergi spre moarte din
scârbă de viaţă, de vreme ce chiar felul în care îţi duci viaţa te împinge să
alergi spre moarte.”
Şi tot aşa, într-alt loc, spune: „Ce poate fi mai ridicol
decât să te îndrepţi spre moarte când tocmai din pricina spaimei de moarte
ţi-ai făcut viaţa insuportabilă?”
Adaugă la acestea o altă formulare asemănătoare: atât de
mare e neghiobia oamenilor, ba chiar sminteala lor, încât unii ajung să fie
împinşi la moarte de frica morţii.
Cugetă la oricare dintre vorbele acestea: îţi vei întări
sufletul ca să îndure ori moartea, ori viaţa; avem nevoie să fim sfătuiţi şi
încurajaţi fie să nu iubim viaţa prea mult, fie să nu o urâm prea mult. Chiar
dacă raţiunea ne împinge să punem capăt vieţii, să nu luăm hotărâri necugetate
şi dominate de un impuls. Omul puternic şi înţelept trebuie să se ferească de o
stare de spirit ce a pus stăpânire pe mulţi – pofta de moarte. Dragul meu
Prieten, ca şi pentru alte lucruri, şi când e vorba de moarte există o
înclinaţie ce scapă raţiunii; uneori îi cuprinde pe cei generoşi şi netemători,
uneori pe cei netrebnici şi delăsători: unii dispreţuiesc viaţa, alţii sunt
apăsaţi de ea.
În unii oameni se strecoară plictisul de a face şi de a
vedea mereu aceleaşi lucruri, se strecoară nu atât ura, cât scârba de viaţă.
Este o pantă pe care alunecăm împinşi chiar de filozofie şi ne întrebăm: „Până
când tot aceleaşi şi aceleaşi? Mă trezesc, mă culc, mănânc, mi-e foame, mi-e
frig, mi-e cald. Nimic nu ajunge la capăt, toate sunt prinse într-un cerc
închis, fug şi se urmăresc. Noaptea alungă ziua, ziua alungă noaptea, vara sfârşeşte
în toamnă, iarna ia locul toamnei, care se opreşte în primăvară; toate trec ca
să se întoarcă. Nu făptuiesc nimic nou, nu văd nimic nou: vine într-o bună zi
plictisul.” Sunt mulţi cei pentru care viaţa nu este grea, ci fără rost.
Rămîi cu bine.
Seneca
Recunosc spasit(!) ca nu prea s-au lipit de mine curentele filozofice, chiar daca acum mi-am propus sa mai astup niste goluri (mari). Mi-a ajuns propria mea filozofie! :D
RăspundețiȘtergereOricum, chiar daca textul prezentat de tine contine idei destul de adanci, mie mi se pare ca nuanta deprimanta primeaza. Iar viata asta este oricum si scurta si grea, astfel ca prefer sa ascult filozofia vantului, apei si norilor, ca sa ma exprim asa, mai poetic...
Si mai recunosc ca verbul a ma plictisi este cam incompatibil cu mine si poate de aceea aceste panseuri de seara! :D
Pupici si pe curand!
Imi place filosofia, dar nu mi-a placut cea predata la liceu. :) Imi place pentru ca altii au exprimat ceea ce simteam si eu la un moment dat si… nu puteam exprima. :))
ȘtergereOh! Sa nu-ti imaginezi ca stiu carui curent filosofic / carei scoli apartine un filososf sau altul! Habar n-am sa-i “incadrez” (pe de rost) pe filosofi.
Scrisoarea are si “tenta” deprimanta. Cumva, am inteles-o, insa, ca pe o incurajare, ca pe o pledoarie pentru viata. Si mie mi-e straina plictiseala dar… cum va fi daca as trai muuult? :) S-ar putea sa ating plictiseala pentru ca, vorba lui Seneca: “toate trec ca sa se intoarca”. Mi-am amintit replica unei venerabile doamne (nu mai stiu cum se numeste) pe care au filmat-o (cu ani in urma, la TVR1), sarbatorindu-i suta de ani pe care tocmai o implinea. Cineva i-a zis “La multi ani!” iar ea a replicat: “Doamne fereste!” :)
Sa asculti filosofia vantului, apei si norilor. :) Imi place si mie! Si mi-ar placea sa pot transpune in cuvinte (in muzica nici nu indraznesc sa ma gandesc!) :) filosofia vantului, apei, norilor. Doar mi-ar placea! Stiu ca nu voi reusi. :)
Iti doresc, cu drag, noapte senina si zi minunata! Zile fericite!
Pe curand! <3
Sunt doar ganduri,exprimate de un mare filozof,care poate inclina balanta vietii omului rational,catre viata,fara a se plictisi,stiind ca dupa vreme rea
RăspundețiȘtergereva veni intotdeauna si vreme buna,sau catre moarte,unde nu stii,cu certitudine
ce se va intampla cu tine,cu sufletul tau...
Interesanta scrierea,eu prefer viata,fara clipe plictis !Ganduri bune !
Am citit mai multe "Scrisori" pana am ales sa o postez pe aceasta. Cand am ales-o mi-a fost clar indemnul la viata... In cateva randuri am senzatia ca a cuprins... totul despre starea de spirit a unui potential sinucigas. Cred ca de o mai citesc de multe ori o sa inteleg altceva si altceva... :) Sau nu altceva, ci mai mult. :)
ȘtergereSi eu prefer viata, cu bunele si mai puţin bunele ei, iar plictisul sper sa-mi ramana mereu strain.
Multumesc, la fel. Zile fericite!
Foarte fain articol, dragă Diana! Uite așa, mulțumită ție, aflăm lucruri noi și atât de interesante, despre ceea ce gândeau cei de odinioară. Mai ales marii filosofi, spiritele luminate de odinioară. Ceea ce mă uimește, este faptul că aceste gânduri ale marelui Seneca sunt atât de actuale! Și oamenii de atunci, dar și cei de acum, sunt în căutarea adevăratului sens al existenței, al rostului nostru pe pământ și al adevăratului înțeles al morții.
RăspundețiȘtergereNumai bine și zile frumoase, dragă Diana! :-)
Multumesc pentru apreciere, draga Alex.
ȘtergereE un fel de "roata vietii": ce e azi sus, maine va fi jos, si trairile, cred, vor fi mereu la fel (un fel de a spune) - macar cat timp omul va mai reusi sa fie (cat de cat) empatic. :)
Omul va cauta mereu sa inteleaga chiar si "de neintelesul" - si, poate, va cauta acest rost al sau pe pamant mii de ani de acum inainte.
Multumesc. Iti doresc, cu drag, zile fericite! :)