Gânduri bune în plic

Pe calea aerului sau cu trenul, telepatic sau altfel, gândurile bune ajung de la prieteni la prieteni, de la om la om.

Didi e atenta și la mesajul luminii lumânărilor din felicitarea de la Carmen.

Lumânările de Crăciun aduc liniștea și împăcarea. Lumina lor duce cu gândul la lumina lui Hristos, la miracolul venirii Lui pe pământ; e legătura dintre minunea pe care a făcut-o Dumnezeu și noi. Lumânările de Crăciun simbolizează liniște, împăcare cu sine și cu ceilalți, pace, armonie, lumină.

Câțiva pași mai apoi, de la Suzana sosește un gând bun, adus de Turta Dulce, pe care și Didi îl întâmpină cu drag. A avut parte de peripeții – de felicitare zic: a aterizat forțat în cutia poștală de sub a noastră, dar în final a ajuns la destinație.

Turta dulce e – se știe! - un alt simbol de Crăciun, făcut inițial din fărâmituri de pâine, mai apoi din faina, zahăr și ouă. Elisabeta I, regina Angliei, a avut ideea omuleților din turta dulce.

Despre cei doi îngerași, minunat de minunați, v-am mai zis eu, într-o joi, și sunt de la Mihaela.

Îngerașii, de Crăciun, au și ei menirea lor. Arhanghelul Gabriel i-a spus Mariei ca va fi mama lui Isus Hristos pe pământ. De la un înger afla Iosif ca va fi tatăl pământesc al lui Isus. Tot un înger le-a vestit pastorilor ca Isus s-a născut. Altfel spus, îngerii de Crăciun sunt asociați cu mesajele pe care le-au transmis despre nașterea lui Isus Hristos.

Mulți oameni prind un înger în vârful bradului, pentru a simboliza importanța îngerilor la nașterea lui Isus (dar și pentru a tine departe de casa spiritele rele). În loc de înger poate fi steaua cu opt colturi care a apărut pe cer în noaptea Nașterii și a călăuzit Craii de la Răsărit. Mai apoi, îngerașii și-au găsit loc și în alte locuri din bradul de Crăciun.

Despre îngeri – asociați Luminii – se spune ca în preajma Crăciunului umplu văzduhul și cânta imnuri de slava, dar numai oamenii cu suflet pur le pot auzi.

De la Rux, sosit în plic, un brăduț strălucitor si pufos, într-o forma de triunghi.

Se spune ca un călugăr numit Bonifaciu cândva, prin anii 700, a folosit forma triunghiulara a bradului pentru a-i învăța pe oameni despre Trinitate (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh).

Nu va inselati. Postarea nu era aici in 31 decembrie. Am postat-o in zorii zilei de 2 ianuarie 2024, dar am schimbat data pentru ca e un continut potrivit anului trecut. Si apoi...

LA MULTI ANI, DE ANUL NOU!

Rinocerul: animal-spirit, totem, animal de putere, simbol in vis

Caracteristici fizice ale rinocerului

Rinocerul este un mamifer mare – al doilea cel mai mare de pe Terra, după elefant – și la fel de mari sunt energiile lui spirituale; iubește libertatea și neconvenționalul.

Rinocerii sunt animale puternice și, privindu-le, primul gând zboară la forța brută, la agresivitate, dar rinocerul e – în esența sa – un animal blând, care devine agresiv în situații punctuale. Când nu se simte în pericol se plimbă liniștit și mănâncă, face băi de noroi – când are ocazia – obicei benefic: ține insectele departe și își protejează pielea de arsurile solare. Văzându-l tăvălindu-se în noroi ai sentimentul că se distrează. Rinocerului îi place și apa foarte mult – e un înotător bun și își poate ține respirația sub apă chiar și cinci minute (uneori doarme în apă, capul legănându-i-se deasupra apei).

Vederea rinocerului e slabă (vede până la circa 30 de metri distanță), dar compensează prin miros și auz. Mirosind fecalele, un rinocer știe vârsta, sexul, teritoriul, sănătatea și capacitatea reproductivă a unui animal care a trecut prin zonă.

Urechile lui mici se mișcă independent, ca niște detectoare radar în miniatură – când ambele urechi sunt ridicate înseamnă că a auzit ceva interesant și întreaga lui atenție e îndreptată în acea direcție.

Rinocerul pășește apăsat, împingând pământul și lăsând urme adânci cu unghiile – acest mod de a merge îi conferă stabilitate și îi protejează picioarele, dar în aceste urme se adună apă - uneori, când plouă scurt în zonele secetoase - de unde se pot adăpa păsările și animalele.

Rinocerii trăiesc în câmpiile inundabile și pajiștile din Africa, dar sunt întâlniți și în state din Asia.

Semnul lor distinctiv este cornul din vârful botului. Rinocerul e numit și unicornul din realitate.

Misticii și șamanii consideră acest corn un simbol al conștientizării spirituale, al iluminării, al vieții în rugăciune și al conexiunii cu divinul. A vedea în viziuni un rinocer înseamnă o cale deschisă prin vălul incertitudinii și al mirării, o cale deschisă spre Lumina Conștientizării, șansa de a deveni o ființă trezită.

Rinocerul animal-spirit

Mesajul animalului spiritual rinocer îl ghidează pe om tot timpul vieții, îndemnându-l:

- să nu creadă numai ceea ce se vede, ci să caute sensul mai profund al lucrurilor, sens care nu e vizibil; să privească atent spre lumea lui, deoarece nimic nu e ceea ce pare

- să nu judece pe nimeni și nimic din perspectiva prejudecăților, stereotipurilor – rinocerul e enorm, înfricoșător la vedere, dar nu trebuie judecat numai după aspectul său fizic, negativ din perspectiva omului, fără a recunoaște partea pozitivă: puterea;

- să aprecieze ceea ce are; să nu caute ceea ce-i lipsește, ci să-și dezvolte calitățile pe care le are;

- să fie recunoscător pentru miracolele mari și mici, să nu considere că i se cuvin;

- să înțeleagă că orice întâmplare, cât de mică, are un rol în viața care poate dispărea într-o clipită;

- că în fiecare fază trăită experimentează lucruri noi – bune sau rele – din care învață ceva; omul va gusta din tot ce-i oferă viața și va crește, se va dezvolta – ceea ce nu înseamnă că totul va fi așa cum s-ar fi așteptat;

- să-și trăiască viața și să fie suficient de curajos pentru a înfrunta orice îi iese în cale.

Animalul spirit rinocer se manifestă, de regulă, în situații critice, când omul se simte vlăguit, când viața pare zgomotoasă și haotică și provocările par a fi prea mari pentru puterea omului. Apare atunci când omul e în punctul în care trebuie să facă un pas înapoi pentru un timp, să rămână singur cu gândurile sale. Mesajul rinocerului e simplu: retrage-te; reconectează-te cu divinul. Pentru câteva zile sau mai mult omul ar trebui să se retragă într-un loc unde să nu-l găsească nimeni și unde poate medita în liniște. Energiile negative acumulate ar putea fi curățate și printr-o baie de nămol, pentru revitalizare (împachetări cu nămol se fac și în unele saloane numite spa). Spiritul rinocerului ajută și la creșterea încrederii în propria persoană. Rinocerul conferă siguranță, e alături de om în solitudine.

Rinocerul ca animal totem

Spiritul rinocerului totem simbolizează umanitatea, compasiunea, pacea, mulțumirea de sine, grija, iubirea; semnifică personalitatea unor persoane care cred în viață și această credință e evidentă în dorințele și visurile lor. Acești oameni știu ce să facă și ce să nu facă.

Totemul reprezintă familia, grupul. Cei născuți sub semnul rinocerului sunt solitari – se simt bine și fără a fi, constant, în compania altora. Sunt într-o continuă căutare de-a înțelege sensul vieții și scopul lor în această lume. În timpul călătoriei adună informații pe care le împărtășesc în drumul lor.

Sunt oameni care muncesc din greu pentru ceea ce-și doresc și o fac, adesea, într-un mod neconvențional. În jurul acestor oameni e o atmosferă de calm și oricine e în preajma acestor oameni are parte de alinare din partea lor. Faptul că sunt tăcuți, calmi, nu înseamnă că sunt pasivi. Odată ce un om de sub acest semn a luat o hotărâre e bine ca ceilalți să nu-l preseze în niciun sens – va interveni agresivitatea rinocerului care simte pericolul.

Oamenii-rinocer nu sunt dintre aceia care acceptă un nu ca răspuns. Pentru ei, oriunde există un obstacol există și o modalitate de a-l depăși; ei văd clar o cale și o urmează fără ezitare, fără teamă. Provocările serioase îi revigorează.

Oamenii cu animal totem rinocerul știu că lumea nu e doar în alb și negru, și sunt multe sub suprafața a ceea e numit realitate – ei simt acest adevăr la limita conștientizării. Ar trebui să dezvolte această abilitate pe tot parcursul vieții – iluzia nu are ce căuta în viața lor.

Celor cu totem rinocer le place pământul și le place apa – cumva, sunt conectați la pulsul planetei și pot recunoaște problemele de mediu și pot acționa pentru rezolvare. E probabil ca acești oameni să aibă un loc de muncă legat de mediul înconjurător sau să acționeze într-un fel sau altul pentru protejarea mediului.

Relațiile de dragoste sunt dificile pentru acești oameni deoarece își doresc pe cineva care să fie cu ei indiferent ce-ar fi și fără compromisuri, ei oferind același nivel de devotament, dar e greu să găsească pe cineva care să trăiască la intensitatea lor. Ei cred în dragoste și până găsesc persoana potrivită consideră că aventura căutării este încântătoare.

Rinocerul ca animal de putere

În acest sens, rinocerul are un mesaj puternic pentru om: să fie responsabil pentru sine, să fie suficient de capabil să rămână în siguranță în orice circumstanță. Ca animal de putere rinocerul sporește încrederea omului în propriile puteri și îl încurajează să-și asume riscuri în viață, pe principiul cine nu riscă nu câștigă.

Rinocerii sunt cunoscuți ca fiind solitari, și independenți de alții.

Când omul se simte nesigur, lipsit de energie, e cazul să-și acordeze spiritul la puterea animalului din interior. Când omul simte că luptă cu prea multe emoții sau cu prea puține puterea animalului oferă echilibru. Un mediu cu mult pământ sau multă apă ajută omul să se concentreze.

În momente de stres trebuie lăsat animalul din interior să ofere un tur rapid al părților distractive, fanteziste și capricioase ale vieții – nu e firesc, nu e sănătos, ca omul să fie îngrijorat tot timpul.

Când se simte blocat în prejudecăți sau stereotipuri omul trebuie să-și amintească faptul că rinocerul e diferit față de ceea ce pare și să lase rinocerul din el să îl ducă dincolo de primele impresii.

Rinocerul în vis

Când rinocerul apare în vis fiind la soare e pe cale să se întâmple ceva important, de bine. E semn că norocul, bucuria, prosperitatea cresc.

Când rinocerul se mișcă prin tufișuri înseamnă că există o nevoie care întâmpină dificultăți pentru a fi satisfăcută – trebuie depășit obstacolul prin a continua munca pentru îndeplinirea obiectivului, fără derapaje și cu multă concentrare.

Când rinocerul e agresiv în vis poate indica două lucruri: prea multă insistență cu impunerea ideilor sau există cineva cu un comportament dezastruos până la iritare. Dacă a schimba abordarea unei probleme e simplu nu e la fel de simplu să renunți la o persoană.

Rinocerul din vis se tăvălește în noroi – e un mesaj de a reveni în contact cu Pământul și cu energiile sale. O plimbare lungă în natură, lucrul în grădină, oferă momente bune de a fi solitari.

Un fel de concluzie

Ca animal spiritual, rinocerul indică atât puterea cât și slăbiciunea. Unora nu le place simbolul rinocerului deoarece subliniază ceea ce le lipsește, ceea ce nu știu face și ajung, astfel, să ia decizii ciudate, să-și asume riscuri inutile, să facă alegeri stupide – din cauza curajului exagerat sau a fricilor și nesiguranței proprii - dar, în final, ajung să învețe ceea ce e de învățat.

În unele cazuri, simbolismul rinocerului este un avertisment despre o situație nesigură sau periculoasă.

Rinocerul îl învață pe om să fie înțelept – numai printr-o gândire clară se poate înțelege despre ce e viața. În loc ca omul să caute un sens în activitățile cotidiene ar trebui să caute răspunsuri în interiorul său.

Rinocerul, ca animal de putere, îl învață pe om să fie mulțumit de sine – nu e nevoie de altcineva pentru ca un om să fie fericit pentru că fericirea poate fi găsită numai în interior. Asta nu înseamnă că omul nu ar trebui să aibă relații cu ceilalți, ci înseamnă că nu trebuie să depindă de alții pentru propria-i fericire.

Resurse online:

https://ro.graphistik.com/rhino-spirit-animal-meaning

https://a-z-animals.com/blog/rhino-spirit-animal-symbolism-meaning/

foto by Arnaud Gillard on Unsplash

Despre Crăciun si brad in citate

Se spune că ingredientele de bază ale unui Crăciun fericit sunt dragostea și dăruirea timpului.

Toate cadourile de Crăciun din lume nu valorează nimic fără prezența lui Christos. (David Jeremiah)

Fie ca speranța, pacea, bucuria și iubirea reprezentate de nașterea la Betleem în această noapte să ne umple viața și să devină parte din tot ceea ce spunem și facem. (pr. Richard J. Fairchild)

Iubește și fă ce vrei! Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire; dacă ierți, iartă din iubire. Rădăcina interioară să fie cea a iubirii, din această rădăcina nu poate ieși decât bine. (Fericitul Augustin)

Bradul, simbol natural al Crăciunului

Din istoria pomului de Crăciun se deduc – fără echivoc – originile sale păgâne, motiv pentru care unii creștini nu au acceptat (unii nu acceptă nici azi) obiceiul împodobirii bradului. Vegetația veșnic verde a figurat inițial în închinarea păgână. Totuși, într-o publicație catolică se arată că bradul poate fi un simbol natural în tradițiile de Crăciun:

Bradul de Crăciun poate fi simbolul păcii pe care a adus-o Isus, pace care trebuie restabilită între Dumnezeu și oameni.

Pentru că este veșnic verde este simbolul nemuririi despre care Isus a spus că o are și pe care o pot dobândi și oamenii: „Eu sunt viața; cei care cred în mine dacă vor muri vor trăi”.

Luminițele din brad sunt simbol al Luminii pe care Isus a adus-o lumii odată cu nașterea sa: „El era lumina care strălucește în întuneric (...) și luminează pe fiecare om".

Bradul, cu vârful îndreptat spre cer, ne indică unde este Dumnezeu prezent și locul unde se află oamenii.

Pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.

Imagine de Artsiom Horsky de la Pixabay

CRĂCIUN FERICIT!

De vorba cu floarea soarelui

După acel moment din orele dimineții, când a zărit acel curcubeu deosebit, Lulu a ajuns la concluzia că excursia pe care o câștigase mâncând înghețată era una deosebită, pe care fiecare participant o trăia „în modul său”. Poate după sufletul lui, fiecare, poate după alte considerente. N-o interesa prea mult, era doar curioasă ce-i este rezervat pentru ziua care tocmai începuse.

Micul dejun l-au luat împreună, toți membrii grupului, dar de data aceasta Lulu nu i-a mai așteptat și-a ieșit singură, pornind la întâmplare pe una dintre multele cărări care se deschideau în zona hotelului. Urca agale pe-o potecă tăiată într-un deal mititel. Voia să afle ce e dincolo – altceva tot n-avea ce face.

- Uite-o! Uite-o!

S-a oprit și-a ciulit urechile. I se păruse că aude cuvinte șoptite. Poate era doar vântul – s-a gândit, și a pornit mai departe.

- O să cadă! Se aud iar șoapte. N-o atenționăm?

- Nu. Are nevoie de vibrații pozitive. Își dorește în viață fericire, optimism, cinste, pace, admirație, loialitate. Toate acestea le simbolizăm noi. Degeaba, credeți, a ajuns aici? E mult timp de când n-a mai ajuns cineva aici, semn că nu foarte mulți își doresc acestea din tot sufletul.

Lulu pășea hotărâtă, privind mai mult spre cer, zâmbind larg, fiind sigură că urechile îi țiuie de la atâta liniște și are halucinații auditive. Când să termine un gând... a simțit cum calcă-n gol și poc! S-a trezit în fund, la poale de deal. N-a avut timp să se sperie, dar a cam durut-o aterizarea. Era semiobscuritate, habar nu avea unde se află. Își rotea gâtul, să cerceteze zona, cât putea vedea. Hopa, în dreapta a dat cu ochii de-o tulpină verde, așa-i părea a fi. Încetișor, a ridicat privirea. Trei fire de floarea soarelui! Una părea că privește fix spre ea! Știa că e o nebunie – prefera să fie vis! - dar a îndrăznit să întrebe, cu voce șoptită, ezitând.

- Floare a Soarelui, știi cum aș putea ajunge unde eram când... am căzut?

Floarea de mărime mijlocie – pe care Lulu, în gând, o numise „Mijlocia”, privi spre cea mai înaltă, ca și cum ar fi așteptat încuviințarea unui răspuns.

- Mai întâi, plecăm de aici – a spus „Înăltuța”.

Au pornit legănându-se, și Lulu le-a urmat împiedicându-se aproape la fiecare pas, pentru că vederea ei în semiîntuneric nu era așa de bună ca a lor. Parcă ghicindu-i problema, corolele galbene ale florilor au început să lumineze – nu mult, doar cât să vadă vizitatoarea pe unde merge.

Înăltuța mergea repede, și vorbea. Lulu se străduia să țină pasul, intuind că pentru ea vorbește...

- ... și ne întoarcem corolele spre Soare – o auzi pe Înăltuță – să amintim oamenilor că trebuie să caute o înțelegere spirituală mai profundă și – de ce nu? - iluminare. Încercăm să-i învățăm să fie devotați unii altora, animalelor, păsărilor, Naturii în general, să se respecte și să respecte tot ceea ce Natura a creat... Dar, ce fac oamenii?! Se bucură de uleiul nostru, de calciul din semințe, ne folosesc în alimentație, cosmetică – ba chiar să absorbim izotopii radioactivi din pământul pe care ei îl impregnează... și își văd de ale lor. Vorbesc frumos, visează la pace și armonie, la înțelegere între oameni făcând tot ceea ce n-ar trebui să facă pentru a obține ceea ce pretind că vor.

Lulu asculta cu multă atenție, gâfâind de efort, pentru că florile soarelui erau rapide, nu glumă. La un moment s-au oprit lângă un buștean culcat în iarbă. Ceva mai departe se vedea silueta hotelului.

- Aici e granița dintre lumea ta și lumea noastră. Nu putem merge mai departe.

- Primește această mică floarea-soarelui – vorbește pentru prima dată cea mai scundă dintre flori, numită de Lulu „Micuța”. Poart-o asupra ta, arătând celorlați că ești loială celor pe care îi iubești, devotată profesiei și credinței tale, și crezi că pacea este la îndemâna oricui o dorește cu adevărat.

Cu ochii închiși de emoție, dar și de efortul depus, Lulu le-a mulțumit florilor-soarelui care au călăuzit-o înapoi la hotel.

- Lulu! Hei, Lulu!

A deschis ochii larg. Simțea pământul rece sub ea, și firele de iarbă îi gâdilau obrazul. Lângă ea erau două fete din grupul cu care venise în excursie.

- Hai, că ne-ai speriat! Ai stat prea mult în soare și ai leșinat... Cred că delirai! Vorbeai despre un joc Activități de vară, despre trei fire de floarea soarelui pe care trebuie să le înscrii în tabel imediat ce ajungi la hotel...

Lulu s-a ridicat, ajutată de celelalte. Își amintea că ascultase discursul unei floarea-soarelui deci clar delirase, dar nu-și amintea să fi simțit că leșină... Când a realizat că ține strâns în pumn tija unei micuțe floarea-soarelui n-a mai fost sigură de ceea ce i s-a întâmplat, dar a tăcut – avea timp să se gândească la asta.

Florile de floarea-soarelui sunt lucrate (mai mult sau mai puțin) după indicațiile de aici:

https://www.youtube.com/watch?v=e2x2gClkB-s

N-am rezistat tentației și am postat și o fotografie preluată de pe pagina de FB Brașov, orașul sufletului meu, cu floarea-soarelui din apropierea orașului.

Pască de Paște. Calendar recreativ

O legendă despre pască spune că pe vremea când Isus predica alături de apostoli cu toții au fost găzduiți de un om bun, darnic, care la plecare le-a pus în traistă, fără știrea lor, o pâine – să aibă pe drum.

Cândva, pasca era o pâine din aluat nedospit – azimă – și amintește (evreilor în special) de mana din deșert - evreii au trăit în deșert timp de 40 de ani și Dumnezeu a avut grijă ca oamenii să aibă ce să mănânce (între alimentele esențiale era și azima). În timp, creștinii au adăugat brânza oilor, arome, miere de albine, devenind astfel o prăjitură de Paște, o plăcintă cu brânză de formă rotundă, cu margine din aluat împletit și cu o cruce din aluat deasupra. Îmi place azima, dar mult mai mult îmi place plăcinta cu brânză. Nu știu să fac, așa că am rugat pe cineva să facă și pentru mine și numai pentru că este ca temă pentru Calendarul ReCreativ: Simboluri pascale. Dacă mama era acasă făcea ea.

Am avut o pască foarte gustoasă; mititică (cca 15 cm diametru), fără aluat împletit („sucituri”) pe margine – aluatul împletit simbolizează, se spune, coroana cu spini a lui Hristos.

Pasca se pregătește în ajun de Înviere, dar și în Joia Mare e la fel de „bine” - și mulți obișnuiesc să o ducă la biserică pentru a fi binecuvântată.

Nefiind sigură că vom avea pască pe masă, în casă, de Paște anul acesta – și că voi apuca s-o fotografiez! – am pregătit două poze pentru temă, dar nu aș fi înscris postarea în tabel (fără pască).

În coșulețul lucrat pentru tema doi din acest Calendar am așezat trei ouă roșii. Oul simbolizează viața; vopseaua roșie e simbolul sângelui care a curs lui Hristos pe cruce.

Nu prea le am cu pregătirea mâncărurilor în general, și cu atât mai puțin m-aș băga în seamă de sărbători (o mai fac, totuși, din când în când); prefer „cealaltă parte” a pregătirilor: curățenie, aranjat una alta, reparații – activități la care mă pricep. În discuții, care mai de care zicea câte ouă a vopsit, ce-a pregătit și așa mai departe. Cineva – văzând că sunt ignorată în discuțiile „tematice” – m-a întrebat câte ouă am vopsit. „Trei” – am răspuns fără să roșesc. Hohotele de râs s-au declanșat cu o întârziere de câteva minute. N-au vrut să creadă că numai trei ouă am vopsit! Dar chiar numai trei am vopsit: cele din coșulețul prezentat aici. Am uitat să cumpăr vopsea; când am constatat că nu am vopsea pentru ouă mi-a cam pierit cheful de vopsit. Important este că am avut și ouă roșii lângă pască. Sunt departe de a fi „genul minimalist”, dar se mai întâmplă – poate sunt, și nu știu (între altele, îmi plac miniaturile).

Pentru că lucrasem o cruce la începutul jocului postez fotografia acum.

S-o încadrez, crucea, într-un „ansamblu” nu mi-a reușit așa că i-am atașat un inel și o voi purta ca pandantiv (are șapte cm înălțime și e din piele sintetică).

Tiparul îl am de ceva timp, pentru că am mai confecționat câteva de-a lungul timpului, în diferite culori.

Cam atât am reușit să mă descurc pentru această temă. De fapt, altcineva m-a „descurcat” – n-aș fi avut pască să prezint, fără ajutor.

Coțofana. Simbol, legende, călăuză spirituală, totem, superstiții.

Coțofana (Pica pica) face parte din familia corvidelor, alături de corbi și ciori, dar ca aspect e foarte diferită, deși seamănă în inteligență și comportament. Sunt pline de resurse și cunoscute că profită la maximum de fiecare oportunitate; sunt inventive, și pot folosi anumite obiecte ca unelte.

Coțofana e răspândită în toată lumea (mai puțin în Antarctica) și poate fi întâlnită și la înălțimi de 2500 de metri și chiar la 4000 de metri (în funcție de subspecie – există circa 23 de subspecii). România are o populație mare de coțofene – multe trăiesc și în zone urbane, unde găsesc hrană inclusiv printre deșeurile menajere.

În România e numită în fel și chip, după cum scrie aici:

https://dexonline.ro/definitie/co%C8%9Bofan%C4%83/179392

Muntenia: caragață, știricea; Banat: ciorcobară, ciorcușă; Transilvania: frașcă, sarcoi, Oltenia și Banat: știrică; Moldova, Bucovina și Transilvania: țărcușă; Transilvania: vrașcă, Moldova: scuipatul-dracului.

Coțofana în expresii

A-i umbla gura ca la țarcă sau a vorbi ca o țarcă – se referă la cineva care vorbește mult și fără rost. Coțofană (țarcă) este un epitet pentru o femeie rea și/sau guralivă, limbută dar și pentru o persoană (mai ales bărbat) care merge repede și săltat. Coțofănos este epitet pentru un flecar.

Sare ca țarca din par în par – se spune despre cineva care n-are astâmpăr, iar stă că țarca-n par se referă la cineva care-i gata de plecare.

Cap de țarcă – se spune despre un om prost (n.b. având în vedere că aceste păsări nu sunt „proaste”...)

Mâncat de coțofeni pe șale – înseamnă bubos; jupuit. Originea expresiei este, probabil, faptul că această pasăre obișnuiește să se hrănească și cu insectele de pe trupul vitelor și le rănește pielea când o face.

A se coțofăni – expresie folosită la figurat, cu mai multe sensuri: 1. a se cocoța unde nu merită; 2. a-și da aere; 3. a atrage (prin gesturi) atenția asupra sa; 4. a se rățoi; 5. a se linguși pe lângă cineva; 6. a face mofturi; 7. a se lasă rugat.

Ca și în cazul altor vietăți, și în jurul coțofenei s-au țesut legende și superstiții.

Superstiții legate de coțofană

În multe zone din Europa coțofana e asimilată ghinionului, răului.

În Asia e considerată aducătoare de noroc. În mitologia chineză, de exemplu, coțofenele erau asociate căsătoriei și se credea că pot spune unei persoane dacă partenerii erau infideli. Se mai credea că cine aude coțofana cântând va avea parte de noroc și fericire.

Unii nativ-americani o considerau un duh, prieten al oamenilor; cei din câmpiile nord-americane asociau aceste păsări cu războiul sau moartea pentru că au obiceiul de a se hrăni cu hoituri (motiv pentru care multe au fost văzute pe câmpurile de luptă).

În unele zone, numărul de coțofene văzute „indică” la ce ar trebui să se aștepte cel care le vede. De exemplu: o singură coțofană înseamnă întristare; două înseamnă veselie, trei coțofene la un loc înseamnă înmormântare, iar patru coțofene înseamnă naștere, veste de naștere; cinci coțofene pentru Rai, șase pentru iad, șapte pentru însuși diavolul. În altă variantă: o coțofană – întristare; două coțofene – bucurie; trei pentru o fată; patru pentru un băiat; cinci pentru argint; șase pentru aur; șapte pentru un secret care nu va fi spus niciodată.

Se credea că de câte ori cineva vedea o coțofană trebuia să o salute, altfel ar fi avut ghinion.

În România, când coțofana sare din par în par prin fața casei vestește oaspeți/rude în vizită; tot oaspeți vestește când cântă în apropierea casei.

Iarna, când se strâng mai multe coțofene la un loc prevestesc viscol (alte surse spun că prevestesc vremuri grele când sunt mai multe la un loc – dar nu se specifică și vreun anotimp).

E semn de moarte pentru cel care vede o coțofană singură (mai ales dacă o vede din stânga); dacă sunt mai multe e semn de noroc.

Dacă vreo coțofană s-a învățat să vină la coteț și să mănânce ouăle din cuibul găinilor trebuie înfiptă o secure în fața cotețului și coțofana nu va mai da pe acolo.

Mai sunt câteva superstiții dar nu vreau să le scriu aici pentru că fac referire la uciderea coțofenelor.

Coțofana în vis

Deoarece sunt asociate cu înșelăciunea, cu hoția, cei mai mulți oameni presupun că o coțofană care apare în vis prevestește ghinion, necaz, nemulțumire, dezamăgire. Când e vorba despre „tălmăcirea” viselor detaliile fac diferența – e motivul pentru care „dicționarele de vise” nu trebuie interpretate ad litteram; depinde câte coțofene sunt și unde, ce fac s.a.m.d.. De exemplu, o coțofană care apare în vis indică faptul că într-un viitor apropiat subiectul ar putea avea o experiență care îl va întrista, dezamăgi sau îl va determina să pună la îndoială alegerile făcute, deciziile luate – nu e cazul de disperare, pentru că nu e o barieră ce nu poate fi depășită când cel care visează nu-și pierde răbdarea și încrederea. Când o coțofană apare în vis pe o ramură de copac e semn că ziua următoare va fi una bună.

Coțofana în legende și mitologie

În Grecia antică erau adesea asociate zeului vinului, Dionysos și viticulturii, în general. Dionysos era legat și de teatru și diferite festivități, de nebunia rituală și extazul religios, iar vinul era o parte indispensabilă în cultura grecilor antici – fapt care a făcut ca aceste păsări să fie tratate cu respect.

Romanii, ca și grecii, au asociat coțofenele zeului Bacchus, zeul roman al vinului, fertilității și agriculturii.

În mitologia germană era solul zeilor, dar era considerată a fi și zeița morții, Hel. 

În alte culturi europene era văzută ca solul care aduce vești rele, nenoroc.

În mitologia germano-scandinavă erau păsările ființelor magice numite Huldra, personaje exclusiv feminine, foarte frumoase (dar care aveau coadă de vacă sau de vulpe – depinde de surse), care trăiau ascunse în pădurile din Scandinavia, și care aveau puteri supranaturale. În unele opinii, aceste ființe erau spiritele pădurii care puteau lua formă umană.

În cultura scandinavă erau simbolul echilibrului; penajul în alb-negru reprezenta echilibrul între energiile masculină și feminină.

În mitologia nordică erau asociate zeiței Skadi, zeița iernii.

În evul mediu, coțofana era considerată pasărea vrăjitoarelor sau a celor certați cu legea – poate pentru că are și obiceiul de a fura obiecte care lucesc (cercetătorii au descoperit că rar fură coțofenele astfel de obiecte). Probabil că era asociată cu hoții și cei puși pe rele și pentru că fură ouăle și puii din cuburile altor păsări – dar face asta în special primăvara, când trebuie să-și hrănească puii.

Înainte de apariția creștinismului coțofenele erau considerate, în general, a fi simbol al norocului. Reprezentanții Bisericii, însă, le-au asociat răului; ei considerau că acestea au fost singurele păsări care nu au jelit când Isus a fost răstignit. Într-o poveste se susține că nu sunt o specie originală, ci un hibrid între corb și porumbel și din moment ce sunt hibrizi nu au fost botezate, iar sufletele lor fiind impure e un motiv în plus de a le considera a fi de partea întunericului. Mai sunt și alte superstiții care au determinat oamenii să le portretizeze într-o lumină negativă – evenimente nefericite care au avut loc după ce au fost văzute, de exemplu – și se ajunsese până acolo că au fost vânate de-a lungul timpului până aproape de extincție.

Coțofenele, asociate cu oamenii care vorbesc prea mult, au ajuns să fie pictate într-o sală care e azi cea mai faimoasă din Passo Real (Palatul Național Sintra): Sala Coțofenelor”. Se spune că regele Ioan I al Portugaliei, atunci când a discutat cu o doamnă din înalta societate, a dat naștere unor zvonuri printre supușii săi; el a dat poruncă zugravilor să picteze coțofene (simbolizând pălăvrăgeala fără rost) pe întreg tavanul acelei săli din Palatul din Sintra – în acest mod, el făcea aluzie la faptul că limba trebuie ținută după dinți.

Coțofana ca simbol

Aceste păsări se prezintă, în general, în alb și negru, având și un simbolism dual: bine-rău.

În primul rând, coțofana simbolizează inteligența. Mai multe teste și experimente au dovedit că pot imita vorbirea umană, că știu să se joace, să lucreze în echipă, dar se și întristează. Din cauza naturii lor perspicace, coțofenele simbolizează și înșelăciunea (știu să păcălească alte animale), oportunismul, iluzia.

Sunt simbol al înșelăciunii poate pentru că distrug recoltele și ascund obiectele strălucitoare pe care le găsesc. Cercetătorii sunt de părere că nu prea des se întâmplă ca o coțofană să fure obiecte strălucitoare și atunci când o fac o fac pentru că le e frică de ele și le ascund, să nu le mai vadă niciodată.

Sunt asociate oportunismului poate pentru că au obiceiul să fure mâncare de la alte păsări, atacă pe neașteptate și uneori se năpustesc în grup asupra unei păsări singuratice.

Sunt simbol al iluziei, magiei, vrăjitoriei, dar care ar putea fi motivul pentru care e asociată iluziei, vrăjtoriei nu e prea clar.

Coțofana este și simbolul conștientizării de sine. Păsările din specia de coțofene eurasiatice se pot recunoaște în oglindă (la fel și unele ciori); în regnul animal, experimentele au arătat că doar câteva specii de maimuțe mari se recunosc în oglindă (cimpanzeii, de exemplu), elefantul asiatic, afalinul (delfin cu bot-gros sau „cu nasul ca o sticlă”), porcul și altele câteva; gorilele par a se recunoaște în oglindă doar parțial.

Coțofana ca totem

Totemul este un obiect care reprezintă un animal, o pasăre, o plantă etc. și care e folosit ca emblemă a unui grup (de exemplu: familie, popor, clan sau trib) și care amintește oamenilor de originea lor (sau de trecutul mitologic). În general, e folosit de grupuri mari, nu doar de o persoană dar pe la mijlocul secolului XX a luat ființă așa-numita mișcare New Age și unele persoane au ales să adopte un spirit personal (numit tot totem) – sub formă de animal, pasăre etc. - care are o însemnătate specială pentru ele și despre care au convingerea că le conferă putere, încredere. Totemul (spiritul) se manifestă atunci când omul se simte debusolat, când își pierde încrederea în sine. Persoana care are ca totem coțofana va învăța că există întotdeauna un mod de a face lucrurile, oricât de imposibil ar părea.

Coțofana ca animal spirit, călăuză spirituală

Despre animalul spirit se spune că este „ghid spiritual”; nu omul alege acest ghid, ci animalul alege omul, în funcție de „necesitățile omului” într-un moment sau altul. Într-o viață, un om poate avea mai multe „animale spirit” care vor să-l ajute, dar poate fi și numai unul.

Coțofana, ca ghid spiritual, îl ajută pe om să se adapteze ușor în diferite situații, îi „spune” că va găsi modalitatea de a obține orice, dacă vrea cu adevărat. Îi arată că bogăția materială nu este totul în viață: coțofana adună fel și fel de lucruri – unele de care nu are neapărată nevoie, și le ascunde. Ca ghid spiritual, coțofana îl învață pe om că e în regulă să-și urmeze pasiunile și să-și asume riscuri.

Oamenii care au spiritul coțofenei (ca totem sau ca ghid spiritual) sunt atrași de lumina reflectoarelor și le place atenția celorlalți, uneori făcând ceva doar pentru a atrage atenția (dar ceea ce fac vine mai mult din subconștient). Cei care aparțin grupului celor sub „semnul coțofenei” sunt deschizători de drumuri și nu se feresc de aventuri. Se avântă în luptă, dar știu să facă un pas înapoi pentru a analiza lucrurile. Coțofana se numără printre cele mai curajoase păsări.

Ca prieteni, acești oameni cred în „favoare contra favoare” și nu uită niciodată pe cei care i-au ajutat când au avut nevoie și vor întoarce ajutorul, oferind mult mai mult decât au primit.

Ca parteneri în dragoste, la început sunt magici (fermecători și atenți, grijulii), dar în timp (când se vor simți confortabil în relație) își vor arăta slăbiciunile și pot deveni o cu totul altă persoană; cine e gata să accepte această nouă persoană va avea mai mult decât un partener, va avea un paznic – în sensul pozitiv al termenului.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

Simboluri de Mărțișor

Calendaristic, a venit Primăvara! E prima zi de primăvară, e Ziua Mărțișorului!

Potrivit tradiției, mărțișorul era un șnur bicolor în care se împleteau iarna și vara – se oferea în dar de 1 Martie, de ziua Dochiei, la început de an agrar. Mai apoi, șnurului i-a fost atașat un bănuț din aur sau argint. Folcloriștii par a fi de acord că patronul spiritual al mărțișorului este Baba Dochia, ca stăpână a zilei de 1 martie – unele legende spun că ea este cea care a tors firul mărțișorului când a urcat la munte cu oile.

Tradițiile variază în ceea ce privește originea și forma „primului mărțișor”, dar ideea e aceeași: mărțișorul protejează împotriva deochiului, alungă paguba și dușmănia, aduce noroc și sănătate.

Micuțele obiecte la care se atașează firul alb-roșu sunt tot mai diferite în „epoca modernă”. Cât ar fi de diferite e bine că mai există; unele au ac precum broșele – ceea ce este un plus pentru că pot fi prinse mai ușor pe haină, dar unele mărțișoare au dimensiuni mari-mari (din ce-mi dau eu seama, mărțișoarele tradiționale sunt mititele – talismanele, în general, nu trebuie să fie cât o medalie de olimpiadă).

M-am luat cu vorba și-am neglijat ce-am vrut să scriu: despre simbolurile obiectelor mititele pe care le mai poartă pe rever sau la încheietura mâinii (sau cum le-or purta) oamenii.

Nu știu dacă a făcut cineva o statistică, dar îmi place să cred că cele mai multe mărțișoare oferite sunt cele în formă de inimă.

Inima e simbolul iubirii, în primul rând, dar inima e și simbol al frumuseții, al bunătății sufletului.

Buburuza aduce noroc și protecție. Buburuze roșii cu puncte negre nu am ca mărțișoare - nu iau în calcul buburuza pe care am făcut-o din scoică (nu mai e în posesia mea)

Trifoi cu patru foi. Este un simbol universal al norocului: sănătate, dragoste, celebritate, bogăție – una pentru fiecare foaie. Se spune că cel care poartă asupra lui un trifoi cu patru foi va avea noroc în dragoste și va fi apărat de spiritele rele.

Potcoava. La început, potcoavele, erau confecționate din fier. Protejează – oameni și animale deopotrivă - împotriva vrăjitoarelor, zânelor și duhurilor rele. E simbol al norocului, vitalității, fertilității.

Ancora. Este simbol al speranței, al credinței, al stabilității.

Cheia. Simbol al norocului: cheia spre succes, cheia spre împlinirea idealurilor.

Coșarul. Coșarul negru este un vechi simbol românesc al norocului.

Ghiocelul. Un simbol al speranței, al curajului, al fidelității, al puterii de rezistență. Ghiocelul e un adevărat simbol al primăverii.

Florile de primăvară și fluturii ca mărțișoare reprezintă renașterea naturii și bucuria. Ca mărțișor, 

fluturele este și simbol al sociabilității și al sensibilității.

Trandafirul. Petalele lui, se spune, exprimă infinitul; induce sentimente bune persoanei care îl primește. Trandafirul e întâlnit într-o mulțime de legende, în superstițiile popoarelor.

Steaua. Este tot un simbol al norocului: „stea norocoasă”. Pitagora considera că această formă geometrică reprezintă perfecțiunea. În colecția de mărțișoare nu am găsit unul cu o stea.

Porumbelul. În tradiția mărțișorului aduce vestea bună a trezirii naturii la viață. Oferit copiilor și tinerilor subliniază inocența; dăruit femeilor e semn al aprecierii frumuseții. Mărțișor „porumbel” nu-mi amintesc să fi văzut în realitate.

Diverse. În zonele Banat, Bistrița-Năsăud, Bucovina, Maramureș și Moldova, în ziua de 1 martie fetele oferă mărțișoare băieților (lucrate de ele, conform tradiției), iar băieții oferă fetelor mărțișoare și mici cadouri în ziua de 8 martie. (am citit pe wikipedia).

Tradiția Mărțișorului există în Bulgaria (Martenița, și pare să aibă o altă origine față de mărțișorul românesc, și alte legende, evident), în Macedonia și în Albania.

La 1 martie încep și „Zilele Babelor”.

*

Pentru că tot am scotocit în colecția de mărțișoare am mai fotografiat și dintre cele care nu apar la „simboluri” (nu pentru că nu ar fi „purtătoare de simbolistică”) – aveam de gând să fotografiez mai multe dar timpul n-a fost de acord, ceea ce n-a făcut decât să-mi bucure răbdarea care era pe terminate. Am ales (aproape la întâmplare) mărțișoarele care mi-au atras atenția.

Mărțișoarele-pisici îmi sunt foarte dragi, dar am găsit doar trei căutând pe repede-înainte ; am și câini-mărțișoare, dar n-am mai reușit să le fotografiez.

Portretele (cu ghilimele și fară) sunt mărțișoare pe care le-am primit în timp, în perioade anume. Vrăjitoarea am primit-o în vremea când mă jucam de-a ghicitul în cărțile de Tarot și în cărțile Lenormand (oracol).

De cărțile Lenormand am scăpat repede, adică le-am dat cui le-a vrut pentru că... prea au nimerit adevărul! Cărțile de Tarot le-am păstrat, pentru că sunt... filosofie (știu că pare greu de crezut).

Mărțișorul cu pachetul mă distrează și azi; l-am primit în anul în care am început să fumez.