Charles Darwin (12.02.1809 - 19.04.1882) e cel mai celebru
naturalist britanic, geolog si biolog, fondatorul teoriei referitoare la
evolutia speciilor (teoria evolutionista). A observat ca toate speciile de
forme de viata au evoluat de-a lungul timpului din anumiti stramosi comuni, ca
rezultat al unui proces pe care l-a numit “selectie naturala”. Si-a publicat
observatiile si teoria in “Originea speciilor” (1859).
Ce zice C. Darwin despre animale:
Compasiunea si empatia pentru cel mai mic animal sunt unele
dintre cele mai nobile virtuti ce i-au fost date omului. Simpatia, dincolo de
semenii umani, inseamna umanitate versus animalitate; aceasta virtute o pot
avea numai fiintele simtitoare.
Animalele inferioare simt ca si
omul placerea si durerea, nefericirea si fericirea. Fericirea este exprimata
foarte clar de animalele tinere, in special, cum ar fi puii, pisoii, mieii,
cand se joaca unii cu ceilalti ca si copiii nostri.
Exista probe ca pisicile, cainii,
caii si, probabil, toate animalele mai mari si chiar pasarile, viseaza - e
demonstrabil prin miscarile acestora si prin glas si unele animale au si o mare
putere imaginativa. Sunt putini cei care nu recunosc ca animalele au o oarecare
putere de a rationa pentru ca pot fi vazute animale care se opresc si se
„gandesc” cum sa rezolve o chestiune (de exemplu cioara, dar si pisica sau
cainele, intre altele). Cu cat un naturalist studiaza mai mult obiceiurile unui
animal cu atat realizeaza ca animalele nu dispun doar de instinct.
Toate animalele sunt increzatoare
si curioase, ceea ce este, deseori, in detrimentul lor - de exemplu, vanatorii
care se acopera in piele de bivol si le atrag in acest mod.
O mare parte dintre cele mai
complexe sentimente sunt comune unor animale si omului. Oricine poate observa
gelozia pe care o dovedeste un caine in cazul in care proprietarul isi
manifesta afectiunea faţă de alta fiinta; la fel se intampla si in cazul maimutelor.
Acest fapt dovedeste ca animalele nu doar ca iubesc, dar simt dorinta de a fi
iubite.
