De-a
lungul timpului am tot lucrat coșulețe, mai mari sau mai mici, din
materiale diverse, dar de data aceasta m-am cam împotmolit.
Am
pornit la drum cu ideea unui coșuleț din plastic, dintr-un bidon de
10 litri, cred. L-am tăiat, i-am „netezit” marginile, să nu
taie, am început să lipesc pe el romburi albe... Și tot lipind
romburi plăcerea de-a lucra se diminua pentru că ceea ce-mi
imaginasem nu se potrivea în practică – pe interior se vede
„pata” de adeziv (nu se vede tare în cazul romburilor colorate,
dar se vede și-mi pare inestetică - nu știu cum să acopăr
„petele”). L-am lăsat și am trecut la un coșuleț făcut din
fâșii de denim, iar când a fost gata... am revenit la coșulețul
din plastic! Și-am tot lipit romburi albe și colorate. Pe-o latură
am lipit și-o floare, făcută tot din romburi, și centrul de
echilibru al coșului s-a stricat – nu se răstoarnă când stă pe
o suprafață
plană,
dar se cam înclină când îl țin de toartă. Ce să fac?! Am mai
făcut o floare, s-o lipesc pe latura opusă. Pentru a fi toarta
mobilă am prins-o cu șuruburi mici și piulițe. Coșulețul e
adânc de 10 cm și larg de 14.
E
rezistent, dar mititel – pot aduna în el fragi, mure și alte
fructe de pădure.
Pentru
jocul Festivalul fructelor de vară
am pregătit coșul. Niko a sugerat câteva idei, dar am ales coșul
de mai sus deoarece mi-am imaginat că va fi cel mai ușor de făcut.
Ușor de făcut a fost, dar nu a fost foarte mare plăcerea, de acea
m-am răzgândit și-am ales un coș sugerat de gazda provocărilor.
Am
avut dorința de a lucra unul cum nu am mai încercat: împletit din
fâșîi de denim – din blugi, adică. Zis și făcut! Sunt „fan”
denim, deci am o mulțime de vechituri din care am făcut ba genți,
ba curele, portofele, traiste etc.
Instrucțiuni pentru coș la adresa de mai jos:
https://www.ohohdeco.com/diy-recycled-denim-basket/
Dă-i
și împletește! Citind instrucțiunile pare ușor. A fost ușor să
împletesc pe suport dar când am scos coșul de pe suport... Fleoșc!
S-a pleoștit la nivel de bască.
Dacă-l
agăț se lungește și arată (aproape) ca un cuib de viespi.
Cred
că n-am lucrat suficient de strâns împletitura; sau am greșit
alegând ca suport un vas rotunjit și nu unul drept, ca-n
instrucțiuni.
Habar n-am.
Acolo
spune că „steaua” în care se aranjează fâșiile are 20 de
„fire” – am lucrat numai cu 10, dar fiind număr cu soț nu
prea se împletește cum trebuie (mie nu mi-a ieșit „împletirea”
fâșiei lungi - se repeta "pe dos" la un moment dat, pe aceeași fâșie).
Nu mai contează, am renunțat la el.
Îmi
imaginam că după ce-l împletesc îl dichisesc, îi adaug ceva
ornamente și va fi o frumusețe. Îhî.
A
rămas plasticul de înscris în tabel la Festivalul
fructelor de vară.
