După micul dejun au fost anunțați că vor merge într-o plimbare scurtă prin împrejurimi, să asculte liniștea, să-și audă gândurile. Nu prea înțelegea Lulu cum e cu ascultatul liniștii și auzitul gândurilor dar se bucura să iasă din hotel și era foarte curioasă să cerceteze împrejurimile.
A ieșit printre primii și-a pornit în pas vioi spre un grup de trei pietroaie a căror existență acolo nu și-o putea explica. Brusc, a apărut pe cer un arc multicolor. Entuziasmată, a strigat: „Vedeți cât de aproape este curcubeul?” Când a privit spre ceilalți a constatat că e singură. A ridicat din umeri și s-a așezat pe-o piatră, minunându-se de una singură cât de arcuit e curcubeul, cât de aproape și cât de intens se văd culorile. Văzuse multe curcubeie, dar acesta era neobișnuit. Din ce știa ea, acest arc minunat apare, în general, după ploaie, când cerul se înseninează rapid – nu plouase deloc, era sigură.
Trebuie să fie un curcubeu deosebit – mai deosebit decât orice curcubeu văzuse până atunci. De ce a rămas singură nu-și putea explica, dar părea că așa se va întâmpla pe toată durata acestui sejur neobișnuit. Poate că ceilalți „dispăruseră” deoarece curcubeul avea să-i dezvăluie vreun secret menit numai ei. Îi va spune cum găsește comoara de la capătul lui? Era ochi și urechi!
Bine că nu și-a invitat prietena – aceasta s-ar fi plictisit și-ar fi bombănit că ea vrea să se distreze, să vadă clădiri, nu să asculte liniștea și să-și audă gândurile. Și ea tot cam așa era, dar acum simțea ceva deosebit; nu putea explica. Se simțea bine departe de furnicarul și vuietul orașului, departe de mulțimea gălăgioasă și parcă mereu grăbită. Avea sentimentul că poate discuta... cu propriul eu. A zâmbit ideii dar, în fond, de ce nu?! Nu era ca și cum a fi vorbit singură; sau da?!
Capitolul patru din volumul Activități de vară (18-24 iulie) este despre un curcubeu din carton colorat, cu norișori din vată, și va fi înscris în tabel. (AV4)
Lindo relato me gustan los arco iris. Te mando un beso.
RăspundețiȘtergereGracias por tu apreciación
ȘtergereTe mando un beso.
Ce frumos continua povestea! Îmi place și curcubeul( nici nu observasem că se vede roz in loc de violet). Îmi place și modul în care ai fotografiat-o pe Lulu sub curcubeu.
RăspundețiȘtergereFelicitări.
Iti multumesc, Niko!
ȘtergereM-am straduit sa se vada violetul violet dar... Pfuuu! Cand violetul arata violet se "modifica" albastrul! 😊
Mi-am dat seama ca am uitat sa spun de norisorii pufosi, in special cel in forma de inimioara. Sunt atat de dragalasi!
RăspundețiȘtergerePS: ti-am pus eu link-ul in tabel. Am vazut cu nu era.
Poate stiai ca n-ar fi trebuit sa fie norisori! 😊 Am imaginat curcubeul fara norisori dar parea neterminat; dupa ce am pus cate unul la capete mi-am imaginat o oita cu codite, asa ca am pus si inimioara. 😊 Acum, curcubeul imi pare... "limitat", dar recunosc ca imi place cum arata. De-as sti sa manuiesc trusa de geometrie cum o faci tu... as reusi un curcubeu fara "spatii" intre culori. 😊
ȘtergereMultumesc! Am postat dupa miezul noptii si eram convinsa ca am inscris link-ul in tabel...
Nu eşti niciodată singur cu un curcubeu alături :)
RăspundețiȘtergereZi bună, Diana!
Ce frumos suna! De-mi trecea prin cap nu se mai impacienta Lulu. 😊
ȘtergereMultumesc, Potecuta! Zi frumoasa si pentru tine!
Poate Lulu are nevoie de un mesaj de la prietena e ( potecuta) sa se linisteasca si sa se bucure de curcubeu si de liniste.
ȘtergereOh, da! Si ii vi transmite ca atunci cand e in mijlocul naturii nu e niciodata singura, chiar si atunci cand nu mai sunt alti oameni pe acolo. 😊
ȘtergereSuper! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! 😊
ȘtergereImi place la nebunie cum ai continuat povestea. Iar poza este perfect valabila pentru o coperta de carte. Ar arata extrem de atragator. As deschide-o automat.
RăspundețiȘtergereAi fost inspirata cu o poveste care sa uneasca subiectele.
Si intr-adevar tare frumoasa ideea Potecutei. Nu putem fi singuri cu un curcubeu alaturi!
Felicitari, Diana draga! Esti o harnicuta si plina de imaginatie!
Pupici si o seara frumoasa!😘❤️
Iti multumeeeesc, Suzana draga! ❤️
ȘtergerePractic, sugestia cu "poveste" vine de la Niko - de la "inghetata", cand am fotografiat papusa pentru ca inghetatele mi s-au parut cam... jalnice. 😊
Constat ca-mi place sa lucrez diorame - poate pentru ca-mi plac miniaturile.
Dada, are dreptate! Am si zis: o sa afle si Lulu.😊
Seara frumoasa iti doresc sa ai si tu! Pupici! ❤️ 😘
Great Post!
RăspundețiȘtergereBjxxx
Ontem é só Memória | Facebook | Instagram | Youtube
Thank you!
ȘtergereCe poveste frumoasă ne-ai așternut aici! Și curcubeul ți-a ieșit de minune. Zile senine și pline de arcuri de curcubeu să ai, Diana dragă! ❤️
RăspundețiȘtergereIti multumesc, Dana draga, pentru complimente si urari. ❤️
ȘtergereZile senine, cu veselie iti doresc sa ai si tu!
Cred că mi-ar fi plăcut să fiu și eu cu Lulu (nu pentru comoară...)! Mai ales că am și momente când vorbesc singură 😃
RăspundețiȘtergereMă bucură curcubeul lui Lulu - nu am mai văzut anul acesta un curcubeu deși a mai plouat !!!
Pupici ❤
Acum, ca zici, imi dau seama ca nici eu nu am vazut curcubeu in acest an... Doar in poze facute de altii.
ȘtergereHahaha! Si eu mai vorbesc singura. Totusi, cred ca nu vorbim singure! E sigur cineva care ne aude si isi da seama ce vrem, de fapt. 😊
Hm. Cred ca o comoara nu mi-ar strica; una mica-mica! 😊
Pupici! ❤
Cat de frumos este curcubeul tau! Si mie imi place sa fac curcubee - am avut un nor cu curcubeu in balcon la flori (cred ca a sucombat saracul in jungla care a devenit.. haha). Mai am insa si acum un curcubeu din flori facut din carton pictat... agatat la usa din balcon.
RăspundețiȘtergereImi place mult cum ai facut norisorii si inima!! :*!
pupici cu drag
Iti multumesc pentru compliment Rux!
ȘtergereIn cazul meu... cred ca e prima data cand ma incumet la un curcubeu... Chiar nu-mi amintesc sa fi desenat vreunul, dar de "confectionat" sigur acesta e primul. :)
Pupici cu drag!