Flori de Florii in Saptamana Luminata

De ceva timp am sentimentul că zilele sunt ca paginile rupte dintr-un calendar și împrăștiate de vânt. Acum e luni, acum e duminică! Acum e ianuarie, acum e aprilie! Și asta n-ar fi nimic, dar sunt împrăștiate! Ce-am făcut ieri?! Habar n-am! Poate ieri am lucrat câteva floricele; poate că floricelele le-am lucrat alaltăieri și ieri am fost în vizită. Sau... ieri am avut musafiri?! Nu știu.

Având în vedere cele de mai sus nu e deloc de mirare că pentru jocul Salvăm păpuși – aprilie am reușit să vin cu Florile de Florii după Paște.

Până să văd tema de la acest joc realizasem florile din cofraj pentru Transformari creative, celălalt joc la care particip așa că aici am ales flori cusute (stitching-card).

Am primt de la MNiko (Explorator prin viață) – între alte minuni – tipare pentru stitching-card și pentru iris-folding. Și-am cusut mai multe felicitări, într-un suflet – cum se zice – dar cartonașele cusute nu le-am lipit – pe toate – pentru a deveni felicitări. Nu-mi vine a crede ce spor am avut la cusut dar mai ales cât mi-a plăcut! Să nu-și imagineze cineva că nu am greșit! Am greșit, cu modelul în față.

Prezint felicitarea pe carton galben dintr-un impuls – prea era cenușiu afară când am ales felicitarea.

Am făcut pozele, le-am editat și... uuups! Citind instrucțiunile din nou îmi dau seama că ceva am pierdut din vedere. În jocul Salvăm păpuși e și despre de ce ai ales această floare? / ce simbolizează? Cum alte idei n-am am căutat pe net ceva gen plante cu flori în formă de piramidă și frunze lungi (să semene cu floarea cusută de mine).

Între multele fotografii cu plante am dat și de Hesperaloe parviflora, zisă și yucca falsă – pentru că seamănă cu yucca dar nu e yucca.

Altă problemă: planta seamănă (zic io) cu yucca... Simbolistica o fi semănând?! Despre yucca se spune că e despre noi oportunități, loialitate, protecție și puritate (puritate poate pentru că se spune că yucca purifică aerul). Despre yucca falsă (Hesperaloe parviflora) nu am găsit ceva în acest sens.

Am lăsat-o pe Vivi să se sprijine de felicitare, la soare – în ziua respectivă (alta decât cea în care am fotografiat cartonașele cusute) se arătaseră câteva raze de soare (dar s-au ascuns rapid).

Nu-s prea sigură dacă Vivi știe că ceea ce vede e felicitare (n-am reușit să redau culorile reale).

Cam atât despre Flori de Florii în Săptămâna Luminată.

Autor foto yucca falsa: https://commons.wikimedia.org/wiki/User:Stan_Shebs 

Mărțișor și felicitare cusute

Pentru a treia săptămână, în Calendarul ReCreativ tema este „mărțișoare și felicitări cusute, croșetate, tricotate”.

De croșetat nu poate fi vorba! Nu știu să fac nici „șnur” cu croșeta. De tricotat, am mai tricotat: fulare, pleduri, veste, folosind ace groase, să meargă repede, și lucrând un model unic: unul pe față, unul pe dos. Nici ochiuri pe andrea nu știu să pun, dar am învățat cum să închei. Altfel spus: să tricotez mărțișoare cu andrele de 10 ar fi prea de tot! Am ales cusutul! Și alegerea mi-a retrezit „coșmarul” din școala generală, de la orele de „lucru manual”. Detestam cu pasiune să cos pe etamină cruciulițe și liniuțe sau să cos goblen! Oricât m-am străduit reușeam ceva de zicea profa că am cusut cu ochii închiși! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! De ce-mi cerea profa aceea?! Salvarea neuronului meu a venit în anul (nu mai știu în ce clasă eram) când ni s-a dat de ales: cusut pe etamină și altele sau croitorie. Datorită mașinii de cusut am terminat anii de gimnaziu cu neuronul întreg! Plus că profa începuse să-mi îndrăgească pasiunea pentru croitorie și mi-a zis că pot veni la atelier de câte ori vreau să cos ceva. Mama avea mașina de cusut, dar mergeam des la atelier, unde profesoara își petrecea unele „ferestre” din orar să-mi arate una-alta.

Mărțișorul pentru Calendarul ReCreativ din prezent e o inimă cusută (cu ață roșie!) pe o țesătură ușor plasticată; inelul pentru șnur este prins între rotundul cusut și un altul, menit să ascundă dosul operei de artă. 

Am pus și un pic de lipici cu sclipici, să arate mai festiv.

Felicitarea! Beznă totală de idei. Și atunci, neuronul meu credincios m-a trimis mai mult înapoi în timp, în „școala primară” unde, la orele de lucru manual, aveam cartoane desenate și perforate, și puteam coase fel de fel – se găseau în comerț, și erau în cutie nu doar cartoane, ci și ață colorată. Acum îmi amintesc că tot pe vremea aceea erau și niște „truse” numite „să țesem frumos” – erau fâșii de hârtie (cam cum sunt fâșiile pentru quilling) și „urzeala” tot din hârtie. Ceva mai târziu am învățat să țesem la gherghef.

Și asta am făcut: am perforat un carton.

Am desenat trei flori, am perforat contururile și am... cusut! Aproape că-mi place mai mult cum arată pe dos!

Cu șnur e felicitare potrivită în luna martie;

fără șnur e felicitare potrivită în mai multe ocazii.

Cartonul cusut l-am lipit pe un altul, albastru, pentru că mi-am dorit „contrast”, dar nu m-am gândit că pe cartonul albastru nu se poate scrie cu orice, dacă nu vreau să chinui ochii celor care ar primi o astfel de felicitare.