Grija statului pentru sănătatea
populației e de-a dreptul înduioșătoare! Care politician în lumea aceasta și-ar
fi asumat un proiect de lege prin care părinții ar avea dreptul la o zi liberă, pe an, pentru a avea grijă de sănătatea copilului?! Asta o fi vreo
inițiativă legislativă menită să-i manipuleze pe oameni în sensul controalelor medicale periodice obligatorii, la care s-a renunțat oficial, pentru moment? Pentru că
neoficiaaaaal, ei tot la asta par a se gândi.
Nu vă vine să aplaudați, în
picioare, această minunată inițiativă legislativă?
Potrivit proiectului de lege, cererea părintelui sau a
reprezentantului legal al copilului va fi depusă cu cel puţin 15 zile
lucrătoare înainte de vizita la medic şi va fi însoţită de o declaraţie pe propria
răspundere că în ultimul an celălalt părinte sau reprezentat legal nu a
solicitat ziua liberă şi nici nu va solicita.
Proiectul de lege instituie în sarcina angajatorilor, fie că
sunt din mediul public sau privat, obligaţia de acordare a zilei libere pentru
îngrijirea sănătăţii copilului pentru orice salariat ce îl solicită, prin
rotaţie, fără a-i periclita activitatea, şi nu mai mult de 5% dintre angajaţi
în acelaşi timp.
Angajatorul nu
trebuie să achite drepturile salariale pentru această zi liberă. Și, evident, părintele nu-i obligat să o solicite - cel puțin așa deduc, și așa ar fi firesc...
***
Ar mai fi o inițiativă legislativă
care de părinți se îngrijește, să meargă în prima zi de școală împreună cu
minorii - proiect adoptat tacit de Senat. Prima zi de școală va fi liberă
pentru părinți - părinții își vor însoți copiii la școală sau vor merge la o
bere nu poate verifica inițiatorul și nici nu prea pare să-i pese.
E minunat să însoțești copilul la școală
mai ales în prima lui zi din clasa I-a. E un moment unic pe care trebuie să îl
trăiască fiecare copil și fiecare părinte cu bucurie. E ceva ce oricum fac
părinții, în general, și pentru astfel de zile puțini sunt angajatorii care nu
au înțelegere pentru părinți. Iar pentru acești puțini angajatori nu e nevoie
de un proiect de lege, ci ar fi fost suficient să se fi introdus în contractul
colectiv de muncă o astfel de dispoziție.
Desigur, legea nu-i obligă la
nimic pe părinți. Ar fi chiar culmea! Inutilitatea rămâne. Senatorul a mai
explicat că ziua liberă poate fi recuperată până la sfârșitul anului în
curs, iar părinții trebuie să discute cu angajatorul despre data la care se va
întâmpla acest lucru.
Inițiatorul proiectului, un
senator unpr, declara că părinții ar trebui să meargă la școală în prima zi cu
odrasla chiar dacă aceasta nu vrea - se referă aici la liceeni. Întreb pe cei
care au copiii la liceu: câți sunt nerăbdători să meargă împreună cu mami și cu
tati în prima zi din clasa a XII-a?
Ce perlă de înțelepciune pe tichia
senatorului: E adevărat că poate copilul nu mai vrea să fiu eu acolo, dar nu știu cât de corect e să nu vrea, pentru că eu sunt
tatăl lui. Eu, ca părinte,
ca om care muncește pentru copiii ăștia, îmi doresc ca în ziua aia specială să
văd ce se întâmplă cu ei. Senatorul a precizat că lucrurile din Romania încep
"să cadă într-un soi de anormalitate" (zic eu: și unii politicieni
par a fi căzuți în cap) și că este dreptul oricărui părinte să fie martor în
prima zi de școală, indiferent de
protestele copiilor.
Exact în ziua aceea își dă perfect seama ce se întâmplă, ce
colegi vor avea copiii și ce le poate pielea acestor colegi… Desigur, dacă e
Mafalda ar putea ști.
Acum sesizează el soiul de anormalitate din România?! Și-l
rezolvă din condei cu prima zi de școală liberă pentru părinți! Măi, să fie! Ce
ușor era! și pâna acu’ nu și-au dat seama cum vor reveni la… normalitate!
De ce muncești? Muncesc pentru copii. Zău? Și cum faci asta?
Faptul că mă apuc să-i cumpăr o mașină frumoasă sau niște lucruri ieșite din
comun nu înseamnă că, într-adevar, mi-am făcut datoria de părinte și că muncesc
pentru el - zice senatorul, imaginând un dialog.
Ce argumente! Mă, nene, tu pe cine
ai în vedere când grăiești despre datoria cu mașini frumoase?
Mai zice acest senator:
Vă spun foarte sincer că aici vorbim despre un lucru ce le face
dreptate părinților în primul rând. Eu nu cred că liceanul de 17 ani își
dorește să se ducă la școală de mână cu părinții, dar cred că părintele își
dorește să fie alături de copilul lui, așa cum își dorește și când se duce la
facultate, să își vadă copilul, munca
de-o viață...
Adică, trebuie să ne atenționeze că ne spune sincer, de parcă
noi ne-am aștepta să mintă! Un politician, să mintă?! Nooo!
Copilul care merge la facultate e… munca de-o viață a părinților?
Sau… nu pricep eu ce vrea să zică sincer?!
Omu’ acesta amu o fi căzut din teleguță și e la prima generație de încălțați?!
Moțul de cacao: acest senator
consideră că prima zi de școala ar trebui să fie sărbătoare națională!
Dacă tot îi doare grija de copii și
de părinți n-ar fi mai indicat să se gândească la ceva concret, de genul
creșterii sumei pentru alocația copiilor? Sau asigurarea manualelor, gratuit,
pentru absolut toți elevii din ciclurile de învățământ obligatoriu? Poate TVA
mai mică la rechizite? Zic și eu…
Concluzie: politicienii par a-și
bate joc de români din ce în ce mai pe față. Chiar erau necesare astfel de
proiecte de lege? Au rezolvat tot ce era de rezolvat și acum se află în treabă?
Înțeleg că vor să-și justifice retribuțiile dar chiar așa?
Părerea mea.