La loto doar cu buletinul

După credit doar cu buletinul a venit rândul biletului loto doar cu buletinul (din luna februarie a.c., dacă am înțeles bine). Ieri am aflat că cine vrea să cumpere un bilet de la Loteria Română trebui să prezinte actele la înregistrat într-o bază de date.

Politicienii din Ro au ieșit din facultatea mintală? Doar întreb; nu afirm. Cum să fii obligat să-ți dai toate datele de identificare atunci când cumperi un bilet? Nume, prenume, adresa, cod numeric personal (CNP)... Cine bagă mâna în foc că nu se poate manipula sistemul, că baza de date nu poate fi folosită în alte scopuri decât cele declarate?! Să mai zic de încălcarea legislației privind datele cu caracter personal (GDPR)?! Și asta nu doar pentru că politrucii au scris în legea lor să fie stocate datele cel puțin (!) cinci ani în timp ce legea normală scrie cel mult nouă luni, dar preferabil cât mai puțin timp.

Și pentru loz în plic trebuie prezentat actul de identitate pentru înregistrare?

Motivul pentru care legea privind jocurile de noroc ar fi fost modificată în acest fel: combaterea dependenței de jocuri de noroc! Cică, vor să interzică dependenții de jocuri de noroc... Când este o persoană considerată dependentă de jocuri de noroc? Cine hotărăște asta? Vânzătorul de bilete loto/jetoane?

Dacă baza de date nu e una comună pentru toți cei care oferă astfel de servicii (am dedus că nu e, dar or fi rezolvat) oricine poate lua sălile la rând...

În viziunea unora, pare că mărirea numărului de săli/agenții unde se poate juca e o metodă prin care se descurajează dependenții... Altfel, de ce-or răsări așa multe astfel de locuri, din trei în trei clădiri? Cică, vor să mute sălile cu jocuri de noroc la margine de oraș, să-i salveze pe minori și pe dependenți... Ăhăă.

Alt motiv. Cică vor să protejeze minorii. Tot pentru protejarea minorilor, online, e posibil ca toți consumatorii de internet să fie obligați să dea fel și fel de date personale dacă vor să-și păstreze/deschidă un cont online – dacă legea propusă de femeile din partidul liberal ar fi votată vreodată.

Pentru a afla dacă o persoană e minoră e suficient să citească vânzătorii de bilete/jetoane actul de identitate, nu trebuie să înregistreze datele tuturor celor care joacă la loto.

Ce-or urmări, cu adevărat, prin așa lege? De grija oamenilor nu se agită ei! Copiilor li s-au vândut jeleuri cu HHC, pentru dependenții de jocuri nu există tratament specializat subvenționat... Multe școli și spitale stau gata să cadă... Inflația e aproape de cer; veniturile cetățenilor sunt tot mai mici și taxele tot mai mari...

Vor CNP-uri pentru alegerile de anul viitor? Vor să știe cine nu locuiește la adresa din act? Vor să aibă o bază de date din care să știe care funcționari/gestionari etc. ar putea fi indezirabili? Vor să le fie (și) mai ușor celor de la fisc să urmărească banii prin conturile oamenilor? Vor să știe dacă cei care primesc ajutor social cheltuiesc banii la păcănele? De ce nu și asemenea bază de date pentru cei care cumpăra tutun, alcool, sucuri cu zahăr și ale produse nesănătoase? Oh! Poate tocmai le-am dat idei, și-o să putem cumpăra alimente numai cu rețetă de la nutriționist.

Acest text este scris în urma unui schimb de mesaje cu Suzana, la o postare anterioară. Credeam că vor să verifice una-alta, dar ei înregistrează în baza de date pe toți cei care cumpără un bilet loto. Cumperi un bilet într-un an și datele tale personale sunt acolo cinci ani (dacă n-or fi corectat legea, ulterior, și sub acest aspect, și rămâi acolo între 30 de zile și 9 luni).

Trenurile cu hidrogen

Nu credeam să spun vreodată ceva bun despre indivizii din Guvernul României și iată că scriu!

În 2021, ministrul transporturilor de atunci dădea din gură că vrea să se experimenteze și în Ro trenuri cu hidrogen – alte state (Germania, Franța, Canada și altele) o făceau (și o mai fac, unele). Așa că... de ce să nu ne jucăm cu focul și în România?

Când cu ratarea licitației pentru 12 trenuri cu hidrogen se jeluiau unii că nu vom avea trenuri civilizate în RO. Intai să fie civilizate trenurile cu locomotivă electrică, apoi mai vorbim. De ce-aș vrea să călătoresc într-o bombă pe roți?

Aici laud incompetența politrucilor din Ro. Cică, din cauză că cei de la ministerul transportului au ratat licitația (în urmă cu câteva luni) pentru cumpărarea unor trenuri pe hidrogen e pus în pericol tot programul european în valoare de 30 de miliarde euro. Licitația a fost anulată pentru că nu s-au înghesuit producătorii. Mă bucur că nu s-au înghesuit producătorii, și mă mir, pentru că nu știu dacă pe producători îi interesează infrastructura feroviară de aici - modul de alimentare cu hidrogen, producerea și transportul hidrogenului. Oricum, în domeniu e vid legislativ.

Infrastructura feroviară

Cerințele pentru infrastructură – în cazul trenurilor cu hidrogen – sunt unele speciale...

Trenuri cu hidrogen pe căile ferate din România?! Uau! Bombe pe roți!

Sunt suficient de sigure șinele de cale ferată pe care se ciocnesc parcă tot mai des diferite trenuri?

Stațiile de alimentare sunt complicat de construit și extra-foarte scumpe. Transportarea hidrogenului nu-i ușoară și nu-i ieftină.

Autonomia stațiilor de alimentare depinde de mai mulți factori, inclusiv de greutatea încărcată (astfel, în transportul feroviar de călători ar fi potrivită o anumită stație, dar nu și la marfă – marfa fiind net mai grea decât încărcătura de pasageri); trenul ar consuma prea mult și n-ar mai renta (dar specialiștii cercetează în continuare, caută soluții inclusiv pentru automobile propulsate cu hidrogen).

Intervențiile în caz de accident – când e vorba despre hidrogen – sunt mult mai dificile și periculoase; cei care intervin în astfel de cazuri trebuie pregătiți temeinic, să știe unde să taie (descarcereze) dacă e cazul, să nu taie vreo conductă (asta în cazul în care conducta nu e distrusă la impact și-atunci trenul face bum! pe loc). Salvatorii, în astfel de cazuri, trebuie să fie dotați cu ceva camere termice – dacă e zi – pentru a detecta eventuale flăcări...

Când și unde se justifică trenurile pe hidrogen

Specialiștii afirmă că trenurile cu hidrogen se justifică mai ales în cazul distanțelor mari cu densitate mică de călători. Se justifică și în cazul zonelor/statelor care nu au rețea feroviară electrificată, să zic așa.

Soarta trenurilor cu hidrogen în România

Să zicem că Ro va cumpăra cele 12 trenuri cu hidrogen... Ce va face cu ele?! Vor fi lăsate să ruginească în depouri? Are Ro producție de hidrogen suficient de mare pentru a acoperi consumurile? Sau... va importa? Cât ar costa producerea cantității necesare de hidrogen? Cât ar costa importurile de hidrogen pentru aceste trenuri?! Cât costă construirea stațiilor pentru realimentare și câți oameni ar vrea să locuiască în apropierea acestora? Doar întreb.

Caracteristici hidrogen

Hidrogenul e un gaz super-extra inflamabil – în contact cu aerul explodează, iar flacăra de hidrogen e invizibilă pe timp de zi (hidrogenul e un gaz incolor, inodor, insipid).

Cum se produce hidrogenul

Depinde din ce vrei să-l obții... Deocamdată, în cea mai mare parte, producerea hidrogenului nu e tocmai curată, pentru că tot petrolul e baza – e nevoie de alte surse (energia solară și/sau electroliza apei).

Hidrogenul e produs în mare parte din produse petroliere sau biometan, procedeu numit SMR – la fel de poluant ca procedeul rafinării benzinei.

Se mai poate obține prin procedeul numit gazificare – producerea hidrogenului din cărbune sau biomasă; procedeul emite dioxid de carbon în natură.

Producerea eco a hidrogenului (dați-mi voie să zâmbesc strâmb) se mai poate face din energie regenerabilă (nucelară sau eoliană) dar... acest sistem (deocamdată, cel puțin) nu are capacitatea de a face față unei cereri serioase.

(v. autolatest.ro)

Teastarea trenurilor cu hidrogen

State precum Anglia, Germania, Franța au experimentat trenuri cu hidrogen începând de prin anul 2018...

Pentru a ajunge la o concluzie cât mai corectă în ceea ce privește avantajele hidrogenului pe post de combustibil este de preferat – evident – să fie testate cât mai multe trenuri, pe rețele feroviare cât mai diferite.

Fapt divers 1. Mai nou, cercetătorii (inginerii și nu numai) par a se orienta spre amoniu pe post de combustibil – ar fi mai ieftin decât alimentarea cu hidrogen, zic ei.

Fapt divers 2. Germania renunță la ideea trenurilor cu hidrogen. Acolo se testează de prin 2018 aceste trenuri. În august 2022, în landul Saxonia Inferioară au fost introduse 14 garnituri de tren cu hidrogen, în circulația comercială. Anul acesta, însă, reprezentanții companiei au decis să cumpere locomotive cu baterii electrice – investițiile în infrastructură pentru trenurile pe hidrogen sunt mult prea mari, și nu merită.

Landul Baden-Württemberg a analizat alternativele ecologice pentru garniturile diesel și cei care au putere de decizie nici n-au clipit când au respins ideea trenurilor pe hidrogen, care ar fi cu 80% mai costisitoare decât trenurile pe baterii. (v. wall-street.ro)

De ce-ar mai vrea unii, în România, trenuri pe hidrogen, din 2026 începând? Doar pentru a se sifona vreo 800 de milioane de euro, cât ar fi un astfel de contract (care va include și service pentru 30 de ani, cu o parte de bani care vin prin Programul Național de Redresare și Reziliență)? Doar întreb.

Mare lucru să nu cumpere guvernanții din Ro trenurile la care vor renunța alții din cauză că nu-s rentabile (doar zic).

Primarul ne vrea jandarmi

Primarul din Brașov vrea ca cetățenii municipiului să fie jandarmi! Bine, poate nu chiar jandarmi, dar măcar polițiști locali.

În iunie a.c. a postat pe pagina lui de F.B. un mesaj în care îndemna cetățenii să reclame la numărul Poliției locale pe acei cetățeni care rup complet un tei pentru o mâna de flori pentru ceai; pe aceia care distrug mobilierul stradal, care murdăresc pereții imaginându-și că sunt artiști stradali etc. s.a.m.d. Îi îndeamnă pe cetățeni să filmeze, să facă poze, să alea-alea, apoi să sune la poliție. Mâine, poimâine ne va solicita să instrumentăm dosare penale și să mergem la poliție când am dovedit – fără echivoc – vinovăția cuiva?

Sigur, un pic de spirit civic nu strică, dar chiar așa?! Spiritul civic se manifestă în principal prin a păstra curățenia și altele de gen – constatarea și sancționarea contravențiilor intră în atribuțiile altora, pentru că nu e în atribuțiile mele de cetățean să fac educație civică altora – pentru asta (între altele) mă gândesc că există polițiștii locali, plătiți să fie prezenți în comunitate și să-și îndeplinească atribuțiile.

Și dacă faci ce zice primarul... Până ajung polițiștii... prinde orbul, scoate-i ochii (te mai alegi și cu o amendă, că i-ai pus degeaba pe drumuri).

Chiar dacă postarea primarului e din iunie nu cred că și-a schimbat dorința. Ideea, în sine, e absurdă. Cred că primarul nu știe care-s atribuțiile polițiștilor locali sau, dacă știe, nu știe că atât de rar văd un polițist local încât uit că există polițiști în România, nu doar în Brașov. Îi mai întâlnesc prin centrul orașului, în zona gării (sprijinind clădirea), dar în rest... Nici ziua și nici – cu atât mai mult – noaptea nu întâlnesc polițiști locali pe stradă. Noaptea, la anumite intervale, mai trece câte o mașină (echipaj, cum se zice) – se plimbă pe bulevardele largi.

De-ar fi mai mulți polițiști pe străzi poate că nu ar mai fi atâtea chiștoace de țigări în dreptul unor magazine, coji de semințe pe lângă bănci, poate că n-ar mai fi atâta mizerie în jurul altor magazine, poate că n-ar mai fi moloz și nici tei rupți complet pentru o mână de flori pentru ceai. Probabil, mai mulți cetățeni ar da dovadă de spirit civic dacă ar ști că pot fi văzuți de vreun polițai atunci când fac o nefacută.

Imagine de Shrooomy de la Pixabay

TVA a câinilor și pisicilor

Indivizii numiți miniștri în Guvernul Ro s-au gândit că hrana pentru animalele de companie (între altele) e prea ieftină și scumpind-o - de data aceasta prin mărirea TVA – vor reuși să acopere gaura din buget. Hrana și accesoriile pentru animalele de companie aproape că și-au dublat prețul din cauza dezmățului energetic, dar politicienii tot nu strâng destui bani – în interesul statului și cetățenilor, desigur.

În plus, prin creșterea cotei taxei pe valoarea adăugată la produse bio, servicii de catering, restaurante etc. nici nu s-ar aduna extraordinar de mulți bani la buget – din mai multe motive, unul fiind că unii oamenii vor cumpăra mai puțin.

Șeful statului, în urmă cu câteva zile, zicea:

Cred că știe toată lumea că e nevoie de mai mulți bani decât avem acum la buget și atunci anumite măsuri se impun. (...) Mi-au spus cei din conducerea coaliției cam le ce s-au gândit, unele măsuri mi se par bune, altele cred că mai trebuie puțin discutate (...) Sunt anumite măsuri care pot fi puse în practică fără ca românul de rând să aibă impresia că vine cu bani de acasă pentru buget. (...) Promisiunea coaliției a fost că nu cresc impozite și taxe.

(sursa: https://spotmedia.ro/stiri/economie/iohannis-intrebat-daca-guvernul-va-creste-tva-sunt-masuri-ce-pot-fi-puse-in-practica-fara-ca-romanul-de-rand-sa-aiba-impresia-ca-vine-cu-bani-de-acasa-pentru-buget )

Zic io:

1. Noi, românii de rând, adică plebei - lipsiți de distincție, vulgari, grosolani - conform DEX - plătitorii de taxe și impozite cu venituri mici și medii și ei, privilegiații (nobilii?)... România e republică, dar cred că n-au observat prea mulți: cetățenii sunt, teoretic, egali. Când și propriul șef de stat împarte oamenii pe categorii la ce să ne așteptam de la politrucii plagiatori și alți autosuficienți?

2. Taxa pe valoarea adăugată este o taxă – indirectă, dar taxă;

3. Șefu’ de stat zice să nu aibă românul impresia că... Altfel spus: dacă nu se prinde... asta este. Că românu-i prost, asta zice?

De la 9% (cât e cota de TVA acum) va crește la 19% pentru hrana animalelor de companie. După anul 2020 - cu pierderile financiare suferite de fabrici, magazine etc. - pe lângă aproape dublarea prețului din cauza scumpirilor nebunești, nici nu se simte în buzunarul pensionarului cu pensie de mizerie care are pe lângă el un suflețel căruia îi spune câine sau pisică sau cum i-o spune! La ministrul de Finanțe și la alții plătiți de la stat cu salarii imense, secretizate de curând, sigur nu se simte!

Mă întreb dacă s-au gândit că animale de companie nu sunt doar câinii și pisicile. Oamenii mai au prin case un hamster, un porcușor de guineea, iguane, țestoase, ceva papagali, canari și ce-o mai avea omu’ prin gospodărie (dada! păsările nu sunt animale! să înțeleg că pentru păsări nu se va mări cota TVA?) Și, bineînțeles, câinii utilitari care până să ajungă să ajute un om (unul prins sub dărâmături, de exemplu, sau nevăzător) trebuie și hrăniți nu doar dresați.

Sunt sigură că nu s-au gândit cât va crește întreținerea câinilor din adăposturile de câini care aparțin statului (nu doar pentru câinii din adăposturile private)... Nu s-au gândit la ce efort financiar îi vor supune pe cei care îngrijesc animalele nimănui. Ah, da! Mereu uit! Nu le pasă!

Oare indivizii aceștia care majorează taxele din pix nu-și dau seama că și pisicile, câinii și alte vietăți de companie finanțează societatea?

sursa foto:https://pixabay.com/ro/users/amnas-11208014/

Speranta de viata politicieni

În iunie 2022 au apărut rezultatele unui studiu condus de cercetători de la Oxford Population Health, cu privire la speranța de viață a politicienilor.

S-au avut în vedere politicienii din 11 state considerate bogate: Australia, Austria, Canada, Elveția, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Marea Britanie, Noua Zeelandă și S.U.A..

Datele analizate care au fost disponibile sunt dintre anii 1945 și 2014, dar analiza a variat între 1816 (Franța) și 2017.

Deoarece studiul a avut în vedere statele cu venituri mari cercetătorii atrag atenția asupra faptului că e posibil ca rezultatele să nu fie valabile la țările cu venituri mici și medii.

Dr. Laurence Roope, cercetător principal la Oxford Population Health, a declarat:

(...) Rezultatele arată că speranța de viață a politicienilor de astăzi este foarte mare în comparație cu cea observată în prima jumătate a secolului XX. (...) Diferența între ratele de mortalitate a început să crească cu o jumătate de secol mai devreme decât creșterea inegalității veniturilor din anii 1980.

Altfel spus: nu doar veniturile mai mari (în sine) le dau politicienilor de azi o speranță de viață mai mare decât a celor pe care îi reprezintă.

Studiul a fost publicat în Jurnalul European de Epidemiologie (The European Journal of Epidemiology)

Pentru amănunte privind studiul:

https://www.ox.ac.uk/news/2022-06-24-new-study-finds-politicians-typically-enjoy-longer-lives-general-populations

Sirenele de 1 Martie

Nu-i vorba despre ființele fantastice pe care le întâlnim prin cărți de povești, legende, filme.

Într-o sâmbătă, 25 februarie 2023, șeful de la situații de urgență anunța pornirea sirenelor de alarmare în prima zi de miercuri din luna martie. Pregătire (?!) în caz de cutremur, cică. Alarma ar suna, în caz că, după cutremur – ar fi culmea să sune în timpul! Dar de ce să mai sune după?! Sau înainte?

De Ziua Mărțișorului vor urla sirenele la nivel național. Sirenele comandate centralizat sunt 2865; cele care necesită declanșare locală sunt 2595.

Fix de Ziua Mărțișorului se reactivează tradiția activării alarmelor de prin orașe. Mdeh! Ghinion. În 28 februarie e Ziua Națională a Protecției Civile și la 1 martie e Ziua Internațională a Protecției Civile și au hotărât sa organizeze ceva evenimente, programe.

Vom avea Săptămâna Protecției Civile, eveniment care se va derula intre 25 februarie – 4 martie. Vor fi mai multe activități menite sa dezvolte comportamentul preventiv și cei interesați vor putea să se familiarizeze cu măsurile și regulile care trebuie avute în vedere în cazul unor situații de urgență. N-ar fi mai simplu (și mai ieftin) să se învețe despre aceste măsuri și reguli în instituțiile de învățământ, de exemplu?

Să se obișnuiască oamenii – zicea șeful amintit mai sus. Și mai zicea că aceste acțiuni de prevenire a dezastrelor au rolul de a-i pregăti pe oameni, nu de a-i alarma.

Cât costă, oare, afacerea cu pregătirea populației prin alarmare cu sirene și învățarea despre reguli și măsuri? Vor fi comunicări, expoziții, demonstrații, conferințe de presă și multe altele. Ar merita toți banii, dacă ar avea vreun efect benefic imediat, fix în timpul dezastrelor.

E ușor distractivă exprimarea prevenirea dezastrelor. Nu-mi imaginez cum ar putea o sirenă care sună să prevină orice... Să anunțe da, dar să prevină?! Dacă ar preveni ne-am putea obișnui să le auzim sunând continuu – și n-ar mai fi dezastre. Cum previne un dezastru faptul că toți cetățenii știu ce trebuie să facă în caz de... ce-o fi?! Nu vor mai fi dezastre doar pentru că știm ce să facem?

Prevenția – în orice domeniu – este numai despre bani, și cam atât. Prevenția – pe agenda politicienilor - e un vortex care suge munți de bani care nu prea se întorc în societate.

Citez din discursul susnumitului șef:

Noi, când vorbim cu oamenii despre riscuri, nu vrem să-i panicăm, noi vrem să-i pregătim, ăsta este rolul comunicării. (...)

Cârcoteli:

N-am înțeles: rolul comunicării este pregătirea oamenilor?

Încotro se vor îndrepta acești oameni cărora li se comunică?!

Citez:

Acum există campania «Nu tremur la cutremur» care a fost lansată de IGSU. Dorința noastră este să ajungem la un nivel de reziliență ridicat. Ce înseamnă reziliență pentru omul de rând? (sublinierea îmi aparține) Înseamnă că o situație de urgență să nu te afecteze, să nu te impacteze mai mult decât o perioadă foarte scurtă și să poți să-ți revii la viața ta normală, iar în timpul situației de urgență să nu devii vulnerabil și să ai ce-ți trebuie ca să poți să faci față.

Cârcoteli:

Impacteze! Adică, să nu ne mențină în contact strâns cu... dezastrul, cu teama (aproape irațională) care pune stăpânire pe unii oameni?

Să-ți revii la viața ta normală. (sublinierea îmi aparține) Că doar nu vom reveni la viața normală a vecinului de la trei. Care normală?! Ne țin ăștia din dezastru în dezastru! Ne amenință cu molime, război, foc, inundații, cutremure, atentate teroriste, foamete... Cică, viață normală...

Măi, nene, tu ce te crezi dacă noi, ceilalți, suntem om de rând? Ah, ești șief, faci ce vrei cu viața noastră... Aha, ne amintim din 2020.

Să așteptăm, zic, ca niște oameni de rând ce suntem, Miercurea sirenelor anunțată de șeful acesta, în cadrul unei conferințe de presă.

Să nu înțeleagă cineva că zic aici că nu e utilă informarea! Să nu înțeleagă cineva că nu e util să exersăm pentru cazuri extreme... Exersând, fiind informați, avem șanse mai mari de a ne descurca în situații extrem de dificile, de a scăpa – cât mai bine! - din unele situații extreme. Se formează un fel de reflex, care se va declanșa când intervine situația pe care am simulat-o de mai multe ori, reflex care, poate, va deveni un fel de a doua natură. Totul este să putem stăpâni frica. Frica e firească, și toți o simțim în anumite situații (bine, sunt și oameni care n-o simt, dar despre aceștia se spune că nu-s prea sănătoși), dar când n-o stăpânim ne împinge la te miri ce. Aruncarea pe fereastră de la etajul șapte în caz de cutremur, ca exemplu.

Citez:

Faptul că facem informări, pregătiri, nu înseamnă că noi știm că mâine se va întâmpla ceva, este obligația noastră să facem acest lucru, asta face Protecția Civilă, pregătește populația.

Cârcoteli:

Bun. În ce fel ne pregătesc cei de la Protecția civilă surzindu-ne cu sirenele de alarmare? Ne obișnuiesc cu zgomotul? Nu ne-au spus ora, să putem fi luați prin surprindere, ca într-o situație critică reală! Să nu fie fix în clipa în care ne prindem un mărțișor pe reverul hainei!

Imagine de iXimus de la Pixabay

Amenințătorul deget arătător

Degetul arătător – numit și indice (sau index, din latină) – este cel mai autonom deget.

Omul începe să arate cu degetul în primele 8-10 luni de viață; dacă n-o face până pe la 18-20 de luni există motive de a se crede că respectivul are ceva probleme.

Gestul de-a arăta cu degetul este foarte important: e un semn că bebelușul și-a dezvoltat anumite abilități sociale și de comunicare. Întinzând degetul arătător (cu braț cu tot sau ba), bebelușul poate transmite un mesaj, poate atrage atenția și poate încerca să influențeze acțiunile sau reacțiile celorlalți spre ceea ce indică el. Pe măsură ce avansează în viață, omul ar trebui să cam renunțe la acest gest.

Pentru cei care studiază limbajul trupului sunt importante și pozițiile degetelor.

Arătarea cu degetul e un gest obișnuit și e folosit atât la indicarea a ceva într-o fotografie, de exemplu, cât și pentru sublinierea unei afirmații, dar în cele mai multe cazuri gestul pare agresiv și nepoliticos, ceea ce face ca persoana cealaltă să se simtă ca și cum ar fi admonestată și chiar amenințată – mai ales dacă degetul mare este ridicat, nu strâns în pumn lângă celelalte.

Degetul arătător ridicat și ținut nemișcat semnifică atenție; dacă e ridicat și pendulat stânga-dreapta, se substituie mișcării capului în sensul nu.

Aproape toate gesturile pe care le face omul cu degetul arătător drept (dacă e dreptaci) au conotații negative și inspiră sentimente negative (sentimente care nu-s doar frică, așa cum își imaginează sau își doresc cei care amenință cu degetul arătător). E un gest care exprimă agresivitate și dominare, impunerea unor reguli proprii, tradiții, inflexibilitate.

Fiind un gest mai mult sau mai puțin inconștient (reflex) unii îl folosesc să atragă atenția, să determine pe cineva să conștientizeze ceva (să bage la cap) și adaugă o greutate nedorită gestului făcându-l să pară și mai agresiv.

A arăta cu degetul către alți oameni este considerat nepoliticos, deoarece este un gest asociat cu alocarea vinei (a arăta cu degetul spre...). Arătând spre cineva, automat și fără consimțământul acestuia, îl facem subiect de cercetare. A arăta cu degetul spre cineva înseamnă a acuza, a amenința...

În anul 2020 era o modă printre șefii de stat și de guvern: apăreau la TV și păreau că împung sacadat, cu arătătorul, telespectatorii în piept sau în umăr spunându-le că de nu ascultă ce li se spune va fi vai de capul lor (nu acestea erau cuvintele, bineînțeles, dar așa se traduceau însoțite de acel gest stupid pe care experții în comunicare nu-l recomandă în general, și cu atât mai mult nu-l recomandă politicienilor care se adresează cetățenilor). Oamenii percep acest gest ca fiind agresiv, adesea simțindu-l ca și cum ar fi o înjunghiere. Or vrea unii să arate spre alții pentru a le aduce la cunoștință punctul lor de vedere sau pentru a indica o direcție, dar e un gest prea puternic.

Când cineva își închide palma (strânge celelalte degete sub index) și arată cu degetul arătător vrea să transmită autoritate, dar nu le iese tuturor (mai ales celor care arată de parcă au exersat gestul înainte de a-l face în public).

Degetul îndreptat împotriva cuiva, cu pumnul dedesubt, este acuzator; când pumnul e poziționat la stânga arătătorului drept (sau la dreapta celui stâng) este un gest amenințător. Când degetul mare este ridicat și arătătorul e întins gestul indică ostilitate într-un grad ridicat (zice Joseph Messinger în Dicționar Ilustrat al Gesturilor).

Un fost șef de stat, de curând, tot la televizor, și-a încheiat discursul printr-un gest cu degetul arătător, ca și cum lovea telespectatorii cu o nuia, rostind apăsat Dacă nu aveți grijă urmați voi – ceva de genu’, cu referire la agresivitatea unui stat din zonă. Acum, chiar de-am urma noi: de ce naiba amenință populația?! Ce poate face populația pentru a opri un război pe care-l vor unii?!

Un fel de concluzie. Gesturile făcute cu degetul arătător sunt universal ofensatoare și trebuie evitate cu fermitate (mai ales de politicieni la adresa cetățenilor).

În limbajul trupului, gestul e considerat a fi unul gen supra-alpha și cei care-l fac vor să dea impresia de autoritate, de putere, dar cel mai adesea efectul este unul contrar.

E un gest cu două tăișuri arătatul cu degetul: unii se vor supune la orice, de frică, dar alții e posibil să sară la gâtul autoritarului.

sursa foto:

Image by OpenClipart-Vectors from Pixabay

Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay

Obiective ONU de atins până în 2030

Când citesc „agendele” politicienilor români, agende comune cu ale UE și/sau NATO, ONU și alte sigle, programele de guvernare ale diverselor partide am senzația că citesc bancuri: râd. Acum, de când cu Agenda 2030 ONU (intervalul 2015-2030) am descoperit 17 poante hazlii (obiective de dezvoltare durabilă - ODD). Poate că m-am tâmpit de tot, dar nu pare aroganță maximă ce zic ei acolo?! Sau, au în minte vreun plan ‘"deosebit” prin care vor reuși?! Adevărul este că reducând numărul de oameni au ceva șanse să reușească, dar nu cred că în 2030. Sau...? Ups.

Oamenii care au „gândit” cele 17 obiective chiar sunt foarte bine plăți pentru așa ceva? 

Pe un site e o poză cu niște oameni bogați și foarte bogați care par că țopăie cu ocazia lansării Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, eveniment care a avut loc în 10 decembrie 2018 (p. 5 la adresa de mai jos)

http://dezvoltaredurabila.gov.ro/files/public/10000001/Strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-Romaniei-2030_002.pdf

Enumerarea celor 17 obiective (sunt scrise cu albastru) pe care și România s-a angajat că... va ținti spre ele:

1. Fără sărăcie. Eradicarea sărăciei în toate formele sale și în orice context, dat fiind faptul că, la nivel global, 1 miliard de persoane continuă să trăiască la limita subzistenței, cu mai puțin de 1.25 dolari/zi.

OBS. Și dacă tot se întâmplă așa, ce s-au gândit „inteligenții” lumii?! Să sterilizeze ceva populație prin unele zone – ar rezulta mai puțini oameni care trăiesc sub limita subzistenței (în timp ce se dau de ceasul disperării să încurajeze înmulțirea în alte zone); s-au gândit să radă pădurile pe suprafețe cât mai mari – să nu mai găsească săracii nici ce le mai oferă pădurea; s-au gândit să polueze și apele de unde mai prind unii ceva pești și tot așa. S-au mai gândit să încurajeze vânătoarea de plăcere și să pedepsească localnicul sărac care ar îndrăzni să ia gâtul unui mistreț, de exemplu. Flămândul va muri de foame și, pe cale de consecință, încet-încet, nu vor mai exista muritori de foame. E! S-au luat măsuri?! S-au luat: eradicarea foametei prin eradicarea flămânzilor.  Ar rezolva obiectivul 2.

De observat că nu au indicat metoda prin care se gândesc să rezolve problema sărăciei în lume. Niciodată nu vin și cu soluții, doar cu „trebuie să”. Cei puțini și bogați ordonă „sari!” iar cei mulți întreabă „cât de sus?”

2. Foamete „zero”. Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi durabile. În prezent, 795 milioane de oameni suferă din pricina foametei iar specialiștii în politicile de dezvoltare susțin că, dacă nu vor fi luate măsuri urgente, până în 2050 numărul acestora va ajunge la 2 miliarde.

OBS. Am sentimentul că acest obiectiv e un citat dintr-un basm! Îmbunătățirea nutriției?! Atunci de ce „codex alimentarius”, să știm câte chimicale e ok să avem în mâncare, câte vitamine adăugate în napolitane sau ciocolată?! Sare cu iod, obligatoriu? Să înțeleg că e un nivel prea mare de iod radioactiv în aer și trebuie să băgăm în noi iodură (iodat) de potasiu?! Aditivi în făină, să se păstreze mai mult timp, să iasă din ea cozonaci pufoși?! Dacă asta înțeleg ei prin „securitate alimentară", mulțumesc, nu!

În statele „dezvoltate” se aruncă – zilnic! - tone de alimente. Hm. Când se strigă după „măsuri urgente” de luat s-or gândi la vreo pastilă care să țină de foame?! Un tratament gen „câte o pastilă dimineața, la prânz și seara”? Pe ambalajul acestor „alimente” ar scrie ceva de gen: „acestea nu sunt medicamente, nu sunt suplimente alimentare, sunt hrana cea de toate zilele; înghițiți conform prospectului; dacă apar manifestări neplăcute adresați-vă producătorului, ospătarului sau bucătarului”.

De fapt, acest obiectiv ar fi putut foarte bine să nu fie fabulat pentru că există obiectivul unu: „eradicarea sărăciei”. Doar nu și-or fi imaginat că cei mai mulți oameni care nu sunt săraci s-ar înfometa de plăcere.

3. Sănătate și bunăstare. Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă. Acest obiectiv se concentrează pe creșterea speranței de viață, reducerea mortalității infantile și a maladiilor grave (precum HIV/SIDA, malarie, TBC, poliomielită etc.), în special în statele în curs de dezvoltare.

OBS. Cine nu vrea să-și protejeze sănătatea și să-și prelungească viața va fi obligat s-o facă? La ce pensie au cei mai mulți vârstnici din Ro doar de bunăstare discută, și despre protejarea sănătății! Nu știu ce să mai facă de atât bunăstare! Nu se pot hotărî dacă să meargă la tratament într-o stațiune (cum, care stațiune?) sau să viziteze Luvru. N-au niciun stres zilnic, găsesc înțelegere pe oriunde merg, de la medic la adolescent... sigur ca da! „Mă doare capul, doamnă doctor”. „Ce vrei, mamaie, la vârsta dumitale?” Empatie, nu glumă! Și bunăstare!

Creșterea speranței de viață! Speranța moare ultima...

4. Educație de calitate. Garantarea unei educații de calitate și promovarea oportunităților de învățare de-a lungul vieții pentru toți. În prezent, 103 milioane de tineri din lumea întreagă nu au acces la educație primară sau sunt analfabeți. Dintre aceștia, procentul cel mai semnificativ (60%) îl reprezintă tinerele femei sau fetele.

OBS. În statele în care, prin lege, tinerelor le este interzis la școală va fi instaurată cu forța „egalitatea de șanse” sau... îi vor convinge pe decidenți?

În Ro nu sunt în stare să asigure transportul pentru elevi, nici WC în incinta clădirii școli, nici manuale fără greșeli; nici măcar căldură în sălile de curs când e frig afară! Și Ro s-a angajat să fie partener în Agenda 2030!

„Învățare de-a lungul vieții pentru toți” pare să funcționeze în Ro, dar în ideea „dezvoltare profesională”... obligatorie. Profesioniștii din unele domenii sunt obligați să participe la  „cursuri de formare profesională continuă”, să fie la curent cu noutățile – de parcă nu ar face-o fără să fie obligați să dea bani unora care (în unele cazuri) știu mai puțin decât vor uita ei vreodată.

În Ro, unii n-au bani de pâine în fiecare zi, nu-și pot trimite copiii la școală și administratorii statului s-au gândit să-i amendeze pentru asta.

Numai mie mi se pare că se aud curcile râzând?

5. Egalitate de gen. Realizarea egalității de gen și împuternicirea tuturor femeilor și a fetelor. La nivel global, doar în 46 de state femeile dețin mai mult de 30% din mandatele parlamentelor naționale.

OBS. Cred că sexul (sau non-sexul sau cum or mai fi; genul, na!) contează mai puțin – ar trebui să se pună accent pe caracterul omului, mai puțin pe sex (pe gen!). Avem o experiență neplăcută în Ro - nu doar cu bărbații politicieni, ci și cu femeile. Politicienii, practic, sunt genul politician și atât. Apoi, trebuie „împuternicite” femeile numai pentru „viața de parlamentar”? Să câștige încrederea cetățenilor! Altfel... oricine poate numi o tipă în orice funcție: dansatoare director de spital, manechin director la „dezvoltare durabilă”... Mare lucru! Dacă se gândesc doar la număr... nașpa. Apoi, de ce ar fi imposibil ca femeile să nu-și dorească, în număr mare, să dețină mandate în politică?! Ar trebui obligate sau... convinse, de la constrângere?

6. Apă curată și sanitație. Asigurarea disponibilității și managementului durabil al apei și sanitație pentru toți. 40% din populația lumii suferă din pricina lipsei apei iar aproximativ 1 miliard de oameni nu au acces la toalete proprii.

OBS. Cum îi vor convinge pe cei cu exploatările de aur și alte metale necesare „tehnologiilor de vârf” să nu mai sape după ele chiar cu riscul distrugerii pânzei freatice?! Desalinizarea oceanelor e o nebunie – afirmă unii cercetători - iar alții zic că-i super! Fauna marină nu e întrebată. Logica ce ne-o zice, având în vedere că în apă sărată nu pot trăi vietățile de apă dulce (și invers)?

Pe cei care extrag gaz și alte cele de prin mări și oceane îi vor convinge să n-o mai facă?

Sanitație e un termen care înseamnă „ansamblu de măsuri pentru asanarea mediului”.

7. Energie curată și la prețuri accesibile. Asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri accesibile, într-un mod sigur, durabil și modern. 3 milioane (?!) de oameni la nivel global utilizează încă sursele tradiționale de energie, bazate în principal pe cărbune și gaze naturale.

OBS. Asta, în Ro, azi se potrivește mănușă! Hm! Poate ăsta-i scopul schemei cu scumpirile infinite: să plantăm eoliene sau să ne încălzim suflând în palme, să consumăm hrană care nu necesită procesare. Ieftin, curat, sănătos. Da, da, și marmota învelea ciocolată în staniol. Ups! Poate că ar trebui să mărească suprafețele de pășunat, totuși, în caz că...

(Nu știu de unde au scos, cei de la euractiv.ro, cifra de 3 milioane la nivel global - sunt mai mulți doar în Ro! Am găsit în alte surse cifra de 2,6 miliarde de oameni - ceea ce mi se pare mai corect, deși tot nu pot verifica).

Energie ieftină, curată, care nu afectează mediul; cum nu? 

8. Muncă decentă și creștere economică. Promovarea unei creșteri economice susținute, deschise tuturor și durabile, a ocupării depline și productive a forței de muncă și a unei munci decente pentru toți. 

OBS. Muncă decentă, creștere economică... ! În Ro se aude cum crește economia! Bubuie! Ocuparea forței de muncă e deplină și productivă – pocnesc instituțiile statului (mai ales cele centrale) de forță de muncă! In 2020, presul de stat din Ro zicea că nu-i pasă că se închid afaceri, că lui îi pasă de oameni! O fi aflat, până azi, că în "spatele" afacerilor sunt oameni?! Și mulți dintre acei oameni de care-i pasă lui au cam rămas fără sursă de venit?

9. Industrie, inovație, infrastructură – construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării durabile și încurajarea inovației. De exemplu, 1.5 miliarde de oameni la nivel global nu au acces la servicii de telefonie sigure.

Unii oameni n-au acces la servicii de telefonie sigure! Ce-or înțelege prin „servicii telefonice sigure”?

Atâția oameni cu diplome de „doctor” în te miri ce – măcar unul să vină c-o inovație, c-o invenție! Că doar n-o inova nea Gică, în curtea lui! Orice ar face, nu e bun, ‘că nea Gică n-are studii, diplome și... pile. Sau... dacă inventează ceva, și scapă ceva-ul de sub controlul statului, și nu mai pot sifona bani ordonatorii de credite? Eh?! Nu-i frumos! Atâtea brevete de invenție sunt înregistrate! Hai, încurajează, statule român, inovațiile!

Industrializare durabilă! Mvai! Și dacă vor face asta, vor mai putea vinde certificate pentru carbon în valoare de milioane de euro anual? Eh?!

10. Inegalități reduse. Reducerea inegalităților în interiorul țarilor și de la o țară la alta. În țările în curs de dezvoltare, între 1990 și 2010, inegalitățile salariale au crescut cu 11%.

OBS. Cu egalizarea e simplu în Ro: defrișează dealul, dealul o ia la vale și gata: e la același nivel cu o câmpie. Ah! Ce toantă sunt! E vorba de salarii. Hm. Mai greu aici. Să crească salariile tuturor la nivelul celui încasat de șefii de prin instituțiile statului (cum ar fi boss-ul de la ANRE)? E o idee!

11. Orașe și comunități durabile. Dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile. Până în 2050, peste 66% din populația globului va locui în centre urbane, în special în regiuni din Africa și Asia.

OBS. Altfel spus, orașele vor deveni metropole, se vor lăți pe terenuri agricole, păduri s.a.m.d. sau se vor înălța spre cer turnuri din beton și oțel, împiedicând lumina soarelui să atingă solul. Se vor construi mega-sedii pentru instituții eficiente (v obiectivul 15) – funcționarii de stat vor fi și mai mulți, și mai mulți, tot mai mulți în „era digitalizării”. Cum altfel?! Sunt multe taste pe tastatură și fiecare tastă trebuie să aibă funcționarul ei, care s-o apese.

12. Consum și producție responsabile. Asigurarea unor tipare de consum și producție durabile. Anual, 120 de miliarde de dolari ar putea fi economisite doar dacă populația globului ar utiliza doar becuri economice.

OBS. Cum de nu ne-am gândit?! Am putea spăla rufele în copaie (dar nu la râu; acolo se spală mașinile), am putea merge cu bicicleta la muncă, vreo 30 km, fie iarnă fie vară... să nu-i mai încurcăm pe ăia cu bolizii. Nu s-ar economisi ceva resurse dacă nu s-ar mai fabrica bolizii pe patru roți?! Zic și io. Ah! Și să se interzică toate cursele de Formula Unu. Să interzică fabricarea becurilor neeconomice. Nu le dă mâna, nu?! Normal! Aruncă pisica moartă în curtea cetățenilor. Ca și cu țigările: îngrădiri peste îngrădiri, că dăunează grav sănătății, dar nu interzic fabricarea... Prea mulți bani la bugetele de stat din zona aia, mai ales din accize. Dacă toți fumătorii din Ro, de exemplu, ar renunța la fumat e posibil ca finanțele statului să se prăbușească total - ar dăuna grav și nefumătorilor chestia asta. Dacă s-ar lăsa toți și de băut... Multe fabrici/industrii închise, mulți oameni șomeri – ar da peste cap obiectivele de la punctele 1 și 2.

13. Acțiune climatică. Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice și a impactului lor. Începând cu 1990, emisiile de CO2 au crescut cu aproximativ 50%.

OBS. În Ro e perfect! Zilnic se iau măsuri! Se măsoară indicele de poluare! Se constată că e mare și mergem mai departe, mai tăiem câteva hectare de pădure. Poate zice cineva că nu s-au luat măsuri?!

Exercițiile militare, diversele teste în aer, apă, pe sol și subsol sunt măsuri eficiente. La fel de eficiente sunt și măsurile luate prin lansarea a zeci de mii de sateliți comerciali (și nu numai) în atmosferă. Și noi suntem „încurajați” să mergem cu bicicleta sau trotineta electrică pentru ca ei să-și păstreze profiturile grase.

14. Viața acvatică. Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă. Oceanele lumii reprezintă 97% din apele lumii și absorb cca. 30% din emisiile de CO2, preîntâmpinând astfel efectele dezastruoase ale încălzirii globale.

OBS. 97% din apele lumii?! Super! Au ce să desalinizeze! Au unde să-și deverseze rahaturile de pe navele de război, au unde să se dea cu iahturile... electrice și cu bărcile de viteză, tot electrice, evident!

Cum îi vor convinge să renunțe, pe cei care caută și/sau extrag petrol și gaze de pe te miri unde, cu fel și fel de metode care nu poluează deloc?! Cum?! Zice cineva că industria în cauza poluează! Oh.

15. Viața terestră. Protejarea, restaurarea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea și repararea degradării solului și stoparea pierderilor de biodiversitate. Din cele 8.300 de specii de animale cunoscute, 8% au dispărut în totalitate iar 22% sunt pe cale de dispariție.

OBS. Se protejează, cum nu?! Le arăți celor cu atribuții în domeniu cauza poluării aerului, apelor etc., iar ei îți spun că... au terminat programul (uită că ar putea interveni a doua zi, dacă azi tocmai i-ai deranjat din somnul de frumusețe?!) De promovat, promovează multe, că nu-i doare gura să zică și nici mâna să scrie. „Vor face”, „s-au gândit”, „se gândesc”, „își propun”, „vor propune” și tot așa, până la plictiseală.

Repararea degradării solului! Simplu, mai ales în urma scotocirii după uraniu, când rezultă și radon, un gaz pe care-l poți „transporta” în multe feluri cam unde vrei.

Taie pădurile, sălbăticiunile năvălesc – flămânde - peste oameni, împușcă sălbăticiunile – chestiune rezolvată.

Scapă și de păsăretul nedorit de prin orașe, păstrând biodiversitatea, desigur: le ucid puii sau le otrăvesc (mă refer la România, nu știu cum e prin alte state care se consideră civilizate).

16. Pace, justiție și instituții eficiente. Promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate nivelurile. 1.26 bilioane de dolari reprezintă pierderile statelor subdezvoltate cauzate de corupției, mită, furturi sau evaziune fiscală.

OBS. Pace! No! M-am înecat cu aer, gândindu-mă la pacea, justiția și instituțiile eficiente din Ucraina, Etiopia, Tunisia și alte state „democratice”. Rămân în ograda mea: va avea Ro instituții eficiente când... voi fi eu șef de stat! In 2020 au fost mai multe preș-uri de stat care făceau spume afirmând la TV că "suntem în război!" Iată că suntem, dar nu cum visau ei - lor le e bine, cam orice ar fi; nu-i doare să dea din gură și să îndemne oamenii să moară pentru... Pentru ce?! Pentru ca unii să devină și mai bogați?! 

17. Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă. Doar în anul 2014, asistența pentru dezvoltare, la nivel global a ajuns la suma record de 135.2 miliarde de dolari.

OBS. Și Ro a revitalizat parteneriatele! A cumpărat o mulțime de armament, în urma sfaturilor asistenților de dezvoltare, a vândut certificate de carbon, și-a distrus industria, trage tare să-și distrugă și agricultura, și pădurile... Cum, nu?! Ro revitalizează parteneriatul global! A zis cineva că zahărul e aliment nesănătos? Gata! Ro a reacționat: a închis fabricile de zahăr! Nu mai produce, doar consumă, din import. Exportul poluează, administratorii statului vor ca Ro să fie bio! La ce preț au gazul și energia electrică – și, pe cale de consecință, toate produsele – Ro va deveni mai mult decât bio 100%, va deveni primitivă 100%! Va fi cel mai mare muzeu natural al civilizațiilor dispărute din alte părți ale Europei.

*

Sună foarte frumos obiectivele! Idei nobile! Cum se zice printre „motivaționiști”? Fixează-ți o țintă cât mai sus și străduiește-te s-o atingi?! Hm. N-ar trebui și ceva realism?

Oamenii care spun astfel de basme sunt foarte bine plătiți. Și sunt guri rele care afirmă că din scrierea de basme nu se prea câștigă. Aceste obiective par a fi citate dintr-un basm. Autorii basmului au un tic verbal: „durabil” – sau o fi vreo obsesie?!

Îmi plac basmele, dar nu cred în ele – n-am crezut niciodată.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.