In
România, prima zi de comemorare a Holocaustului a fost in anul 2004. A fost
aleasă ziua de 9 octombrie pentru că la această dată, in 1941, a început
deportarea evreilor din Bucovina in Transnistria - in iunie 1941 Bucovina
revenise sub administraţia României conduse de Ion Antonescu. Deportările in
Transnistria au urmat pogromului legionar din Bucureşti (ianuarie 1941) şi
celui de la Iaşi (iunie 1941).
Au
trecut mai mult de şapte decenii de la crimele odioase săvârşite de oameni împotriva
oamenilor şi pare că nu toţi vrem să ştim de existenţa paginilor negre ale
istoriei.
Holocaustul
nu înseamnă doar uciderea propriu-zisă, tortura, umilinţele, ci înseamnă şi
discriminare, excluderea din societate, ura împotriva unor categorii de
persoane. Ce vină are cineva pentru că s-a născut într-un loc anume, într-un
neam anume?
Holocaustul
nu a început cu camerele de gazare… Oamenii erau ridicaţi in miezul nopţii,
evreii au fost însemnaţi cu “steaua galbenă”, trimişi in ghetouri şi mai apoi
in lagărele morţii, homosexualii erau obligaţi să poarte haine de femeie
şi să se plimbe in faţa vecinilor… Toţi ştiau ce se întamplă şi puţini sunt cei
care au avut curajul să spună ceva şi au avut curajul să nu-şi pârască semenii
şi să ascundă oameni aflaţi in nevoie, cu riscul propriei vieţi şi a membrilor
familiei, in multe cazuri, pentru că legea era dură şi strictă in privinţa
celor care nu raportau prezenţa unui evreu, a unui ţigan ş.a.m.d.. Unii au fost
de acord cu exterminarea evreilor, alţii au fost de acord şi cu exterminarea
celor “indezirabili”: non-conformiştii, vagabonzii şi alţii care “aduceau necazuri”…
Mulţi au fost “patrioţi” şi, in ideea respectării “ordinelor” şi “legii”, şi-au
turnat rudele, prietenii, vecinii. Cei mai mulţi au ignorat ce se întâmpla, au
ignorat disperarea semenilor, bucurându-se că nu fac parte din niciun grup
sortit oprimării.
Orice
act cu caracter rasist trebuie interzis şi pedepsit când se întâmplă, şi
trebuie să ne asumăm răspunderea (colectivă) pentru a înlătura prejudecăţile şi
trebuie să luptăm împotriva discriminării şi împotriva acţiunilor extremiste cu
caracter etnic sau rasist - de fapt, trebuie să luptăm împotriva oricărui fel
de extremism.
România
şi-a asumat propriul trecut, cel puţin in acest context. Se doreşte - şi urmăreşte
- combaterea manifestărilor xenofobe şi antisemite, dar şi combaterea negării
Holocaustului.
In
acele vremuri de tristă amintire au avut loc prea multe crime împotriva
evreilor, a altor minorităţi etnice, religioase şi de altă natură… Pe scurt: a
funcţionat “industria morţii”.