Ziua Naţională de Comemorare a Holocaustului - 9 octombrie

In România, prima zi de comemorare a Holocaustului a fost in anul 2004. A fost aleasă ziua de 9 octombrie pentru că la această dată, in 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina in Transnistria - in iunie 1941 Bucovina revenise sub administraţia României conduse de Ion Antonescu. Deportările in Transnistria au urmat pogromului legionar din Bucureşti (ianuarie 1941) şi celui de la Iaşi (iunie 1941).

Au trecut mai mult de şapte decenii de la crimele odioase săvârşite de oameni împotriva oamenilor şi pare că nu toţi vrem să ştim de existenţa paginilor negre ale istoriei.

Holocaustul nu înseamnă doar uciderea propriu-zisă, tortura, umilinţele, ci înseamnă şi discriminare, excluderea din societate, ura împotriva unor categorii de persoane. Ce vină are cineva pentru că s-a născut într-un loc anume, într-un neam anume?

Holocaustul nu a început cu camerele de gazare… Oamenii erau ridicaţi in miezul nopţii, evreii au fost însemnaţi cu “steaua galbenă”, trimişi in ghetouri şi mai apoi in lagărele morţii, homosexualii erau obligaţi să poarte haine de femeie şi să se plimbe in faţa vecinilor… Toţi ştiau ce se întamplă şi puţini sunt cei care au avut curajul să spună ceva şi au avut curajul să nu-şi pârască semenii şi să ascundă oameni aflaţi in nevoie, cu riscul propriei vieţi şi a membrilor familiei, in multe cazuri, pentru că legea era dură şi strictă in privinţa celor care nu raportau prezenţa unui evreu, a unui ţigan ş.a.m.d.. Unii au fost de acord cu exterminarea evreilor, alţii au fost de acord şi cu exterminarea celor “indezirabili”: non-conformiştii, vagabonzii şi alţii care “aduceau necazuri”… Mulţi au fost “patrioţi” şi, in ideea respectării “ordinelor” şi “legii”, şi-au turnat rudele, prietenii, vecinii. Cei mai mulţi au ignorat ce se întâmpla, au ignorat disperarea semenilor, bucurându-se că nu fac parte din niciun grup sortit oprimării.

Orice act cu caracter rasist trebuie interzis şi pedepsit când se întâmplă, şi trebuie să ne asumăm răspunderea (colectivă) pentru a înlătura prejudecăţile şi trebuie să luptăm împotriva discriminării şi împotriva acţiunilor extremiste cu caracter etnic sau rasist - de fapt, trebuie să luptăm împotriva oricărui fel de extremism.

România şi-a asumat propriul trecut, cel puţin in acest context. Se doreşte - şi urmăreşte - combaterea manifestărilor xenofobe şi antisemite, dar şi combaterea negării Holocaustului.

In acele vremuri de tristă amintire au avut loc prea multe crime împotriva evreilor, a altor minorităţi etnice, religioase şi de altă natură… Pe scurt: a funcţionat “industria morţii”.