Nicolae Filimon - scriitor, folclorist, critic muzical

Nicolae Filimon s-a născut în 06 septembrie 1819, în București și a murit în 19 martie 1865, de tuberculoză. E înmormântat în cimitirul Bellu.

La 05.12.1857 debutează în publicistică, la ziarul "Naționalul", cu foiletoane ți cronici muzicale: Paralelism între fosta direcțiune și cea de astăzi; Teatrul italian. Lucrezia Borgia; Ernani.

Revista româna a lui A. I. Odobescu publică în foileton romanul Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoareci mănâncă și în anul 1863 apare în volum acest roman, fiind considerat cea mai cunoscută operă a sa, cu al său personaj celebru Dinu Paturică. Acel Dinu Paturică ce-și are o mulțime de corespondenți în zilele pe care le trăim. Despre romanul amintit se spune că este primul roman realist românesc.

Nicolae Filimon descrie astfel pe Dinu Păturică: un june de 22 de ani, scurt la statură, cu fața oacheșă, ochi negri, plini de viclenie, un nas drept și cu vârful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mândria grosolană. 

sursa: http://parohia-priboienii-de-sus.crestinortodox.ro/articole/psaltul-folcloristul-si-criticul-muzical-nicolae-filimon-719

Substanța romanului: ciocoismul, forma românească a parvenitismului, a venalității și a lăcomiei, a lipsei de repere morale, a mitocăniei agresive și viclene, a exhibiționismului îmbuibaților și îngâmfaților.

A fost nu doar scriitor, ci și între primii folcloriști români, primul critic muzical român modern, și flautist.

Într-o cronică muzicală își exprima opinia cu privire la originea baladelor și cântecelor lăutărești: muzica bisericească. Influențele orientale au apărut în timpul domniei fanariote, când la curțile domnești erau aduși cântăreți otomani.

*

Fiind alături de ideile înnoitoare de libertate și independență națională ale revoluționarilor de la 1848, Nicolae Filimon se apropie de concepția revoluționarului și istoricului Nicolae Bălcescu, înțelegând că înfrângerea Revoluției din Ungaria a fost din cauza lipsei unui front comun al națiunilor oprimate împotriva imperiului habsburgic. Scria în ziarul Naționalul din 1860, cu prilejul reprezentării operei Hunyadi László de Ferenc Erkel : Ungaria și România ce înfruntară mult timp furia fiilor lui Mahomed, astăzi căzute din antica lor splendoare, se privesc una pe alta cu ochii plini de lacrimi și pare că își zic : “la ce grad de mărire am fi ajuns noi astăzi, de nu ne-am fi sfâșiat una pe alta ca tigrii deșertului”.

Ion Ghica il descrie pe Nicolae Filimon într-una din Scrisorile sale: Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel și voios, totdeauna mulțămit cu puținul ce câștiga prin munca și talentul său; caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni; ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea; modest până a roși când auzea laude pentru scrierile lui, n-a bănuit niciodată că era un scriitor de mare talent. Literatura a pierdut în el pe unul din luceferii săi.

În august întâmplările au gust bun

E concurs, la Adriana, dardindar.

Dau vestea mai departe, către prieteni, și încerc să sintetizez, dar cel mai bine e sa citiți la ea despre ce este vorba.

Amintiri scrise, despre gustul bun al unei întâmplari din luna august.

Data limită e 26 septembrie. Ne așteaptă cu drag să scriem și oferă câteva cărți delicioase pentru gustul care i-a plăcut cel mai mult.

Două mâini, două picioare, fără pene; Doamne, ce e?!

Pornind de la “gîndul de-o zi” al lui Flavius (https://flaviusobeada.wordpress.com/2013/09/03/clxxviii/ - in febr 2021 blogul era sters): În care poţi să mori ucis din dragoste de cîine, la care am ajuns de la Daurel's Blog, mi-am amintit de acel brașovean care a fost ucis (în ziua de 1 august 2010) încercând să-și pună la punct vecinul.

La acel moment, despre gestul lui a scris cam toata presă - importantă – internațională.

Bukşi rătăcea, pe străzile din Braşov, flămând, când un bărbat l-a luat la bătaie într-o parcare. Adrian Prişcu, în vârstă de 50 de ani, a auzit urletele animalului din apartamentul său şi, imediat, a coborât în faţa blocului. Prişcu, un bărbat înalt şi bine clădit, l-a somat pe vecinul său să lase căţelul în pace, iar pentru că acesta nu s-a conformat, l-a lovit. Ameţit de alcool, rivalul l-a pocnit pe Prişcu în cap cu o sticlă de bere, apoi i-a înfipt un ciob în inimă. După două luni, povestea a fost prezentată la un post de televiziune din Germania şi astfel au aflat Sylvia şi Josef, din Hailfingen (si l-au adoptat pe Bukși, scrie si aici: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/brasoveanul-adrian-priscu-a-fost-ucis-incercand-sa-il-salveze-pe-buksi-358320.html)

Familia de germani mai are un maidanez, adoptat tot din Brașov - pe Mara.

Unii ar spune că gestul bărbatului a fost unul stupid, dar cine să se aștepte că un om pe care crezi că îl cunoști de ceva timp e în stare să devină bestie cu chip de om? Gestul lui Adrian Prișcu, însă, a fost instinctul unei ființe umane.

Bărbatul și-a dat viața nu doar pentru acel câine. Din punctul meu de vedere a făcut o demonstrație despre ceea ce trebuie să fie un om. Nu batem câinii care ne ies în cale, nu-i ucidem, nu rămânem indiferenți cănd alții îi lovesc, ci încercăm să îi adunăm și să educăm oamenii cum să se comporte în preajma câinilor în general și a câinilor vagabonzi în special.

În general, nu trebuie să rămânem indiferenți când vedem semeni care au un comportament violent, indiferent că se comportă violent față de animale sau - mai ales! -  față de oameni. Poate mâine e rândul nostru, și “nimeni nu se bagă”.

Acum există dispoziții legale care pot fi aplicate celor care sunt violenți cu animalele dar nu se deranjează nimeni (sau prea puțini  se hotărăsc) să reclame pe vecinul violent care crapă capul unui câine - din contră, se laudă (public) și se bucură că au avut, cândva, un astfel de vecin. 

Nota: nu stiu cui apartin cuvintele din titlu (unii amintesc de Pitagora)

Altele:

Exemple de degradare umana

Cum se numara cainii maidanezi

Nu infometati cainii maidanezi

Animale si animale

Miercurea fără cuvinte - Castele de nisip

Postarea participă la Wordless Wednesday! (36) 

Cine dorește să participe postează pe blogul său o fotografie (sau o serie de fotografii) care să vorbească fără cuvinte apoi scrie linkul în tabel, la Carmen, Intre vis si realitate.

Exemple de degradare umană

Câinii fac ceea ce sunt programați genetic să facă: apără teritoriul lor, pe al stăpânilor și pe cei care îi hrănesc și încearcă să îi ajute. Un câine hrănit de cineva pe stradă poate fi în situația de a i se căuta un stăpân - și nu se găsesc pe toate drumurile oameni care vor un câine, iar dacă vor nu și-l pot permite. Când vrem să scăpăm de câinii de pe stradă n-ar trebui să ne fie prea greu să căutăm chiar noi un loc unde să îi ducem, pe cineva care își dorește și își permite să îi îngrijească.

Chiar dacă nu iubești câinii, întreabă în jurul tău, poate vei descoperi oameni care îi iubesc și îi pot ajuta. Astfel, te ajuți și pe tine: pe stradă, liberi, vor fi mai puțini câini.

Povestea lui Bibi, una dintre vietățile salvate de cei de la APAM, din Arad.

[…] Cred ca am fost abandonata din cauza varstei, dar consider ca nu meritam aceasta soarta. Nu era vina mea ca am imbatranit. Datoria de caine de paza tot mi-o faceam. Dar, sincera sa fiu, cred ca mai bine am dus-o pe strada decat acolo unde primeam mai multa bataie decat mancare. Am petrecut ani de zile pe strada unde am avut tot felul de peripetii neplacute, mai ales ca mereu trebuia sa-mi schimb locul de cersit mancare. Asa am ajuns intr-un sat unde am observat ca cineva era interesat de mine si ma cauta zilnic sa-mi dea hrana. Am inceput sa ma simt tot mai iubita si sa prind curaj, crezand ca si alti oameni ma vor. Aici am gresit, nimeni nu ma voia. Singurii care ma iubeau si imi duceau mancare erau salvatorii mei, care imi explicau sa fiu cuminte sa nu fac nimic rau pana o sa poata ei sa-mi gaseasca un loc sigur, la cineva care are nevoie de mine. Eu nu am ascultat, am vrut sa-mi gasesc singura o casa unde sa stau, asa ca m-am asezat la o poarta si am inceput sa pazesc acolo. Dar se pare ca nu am gasit locul potrivit. Dormeam linistita si visam frumos cand deodata am simtit niste dureri infioratoare. Nu am mai reusit sa fug. Simteam cum sunt lovita cu cruzime si nu intelegeam de ce. Imi curgea sange peste tot si nu mai suportam loviturile asa ca am lesinat. Probabil ca asta a fost norocul meu: acea bruta care m-a batut a crezut ca am murit. Cand mi-am revenit din lesin simteam ca mai bine muream. Nu mai puteam sa ma misc deloc. Ma rugam sa vina salvatorii mei sa vada ce am patit si sa ma ajute. Exact asta s-a intimplat. La un moment dat i-am vazut cum ma cauta si eu nu puteam sa strig sa le spun unde sunt. Dar ei au cautat pana m-au gasit: erau disperati cand au vazut in ce hal aratam. Imediat m-au luat in brate si au urcat cu mine intr-o masina. Asa am ajuns aici unde este casa mea sper pana la sfarsitul vietii. […]

Bibi a avut noroc (deși a rămas cu un picior mai scurt și se teme de oamenii care nu sunt salvatorii ei), pentru că a fost luată din drum, dar mulți câini sunt bătuți în acest hal și, după ce reușesc - dacă reușesc - să-și revină, atacă mai întâi omul, apoi fug.

Un om rău lovește animalul și un om fără vină în acest sens ajunge să fie mușcat de câinele lovit, cândva, cu bestialitate.

Foto cu impact emotional mare. Ce (mai) pot face unii...

Putem numi om acel individ care a legat câinele cu o sfoară, care i-a pătruns în carne, sfâșiindu-i gâtul?

Mulți ar vrea să scape de câinii de pe stradă, cu orice preț. Dar cum pot să accept gândul că sunt între oameni și indivizi atât de sadici? Pot crede că acei oameni au suflet bun (că respiră știu, dar au și suflet?), că ar fi capabili de iubire, în general?

Înainte de a spune ucide! gândește-te că unii abia așteaptă să o facă. Astfel de exemple trebuie să oferim copiilor?

Nu vă imaginați că sunt cazuri izolate.

Azi, cineva și-a învățat copilul că trebuie uciși câinii vagabonzi - nu neapărat dându-i exemplu sau explicându-i cum, ci doar pentru că a rostit lângă copil: câinii vagabonzi trebuie uciși. În mintea de copil s-ar putea fixa ideea că așa trebuie.

Mâine, copilul altuia va fi ucis de câinele bătut de copilul tău, în ideea că așa trebuie.

Altele:
Doua maini, doua picioare, fara pene; Doamne, ce e?! 
Cum se numara cainii maidanezi
Nu infometati cainii maidanezi!
Animale si animale 

Un alb nu îi e superior unui negru

Se spune că scena următoare s-a petrecut într-un zbor între Johannesburg și Londra.

O femeie albă, în vârstă de vreo 50 de ani, avea locul în avion lângă un bărbat negru. Foarte deranjată de acest fapt, doamna a chemat însoțitoarea de zbor.

- Da, doamnă? Zâmbește însoțitoarea. Ce problemă aveți?

- Chiar nu vedeți? se agită femeia albă. M-ați plasat lângă un om negru. Nu sunt de acord să șed lângă o persoană care face parte dintr-un grup inferior. Dați-mi un alt loc.

- Vă rog să rămâneți calmă - spune însoțitoarea de zbor, zâmbind. Aproape toate locurile sunt deja ocupate. Merg să văd dacă mai e vreun loc liber. După câteva minunte însoțitoarea revine: 

- Doamnă, e exact cum bănuiam; nu mai sunt locuri libere la clasa economic și nici la clasa business dar mai e un loc la clasa întâi.

Înainte ca femeia albă să poată spune ceva, însoțitoarea continuă:

- E neobișnuit pentru companie să permită cuiva de la clasa economic să stea la clasa întâi dar, date fiind circumstanțele, căpitanul a considerat că e scandalos să lase pe cineva să stea lângă o persoană dezgustătoare. Însoțitoarea de zbor se întoarce către bărbatul negru și îi spune, zâmbind:

- Așadar, domnule, dacă doriți, vă rog să vă luati bagajul și să mă urmați la clasa întâi.

Cum se numără câinii maidanezi

sau
De ce nu vreau eutanasierea tuturor câinilor maidanezi

Sunt oameni care și-au pierdut câinii… Ei și prietenii lor vor fi împotriva eutanasierii pentru că au speranța să mai găsească suflețelele rătăcite. E așa ușor să vedem totul numai din unghiul nostru de vedere! Haideți să ne mai gândim și la ce-i motivează pe ceilalți să ia anumite hotărâri.

Unii aleg să hrănească maidanezii pe unde îi văd în speranța că cineva, undeva, hrănește cățelul lor.

Câinii să fie ținuți în adăpost un timp și dacă nu sunt revendicați în X zile să fie eutanasiați. Bun. Mi-am pierdut câinele. Habar nu am în ce zonă - oraș - o fi ajuns și va fi eutanasiat. Poate nu l-am pierdut, ci a fost furat apoi lăsat liber pentru că nu a putut fi vândut; iar va fi eutanasiat dacă va fi prins…

Copii și adulți au mai fost răniți sau uciși de câini. S-a vociferat mult și… numărul căinilor a crescut! Câinii sunt la fel de mulți - sau așa se spune: că sunt cu zecile de mii, liberi pe străzi… I-a numărat cineva în care aveți încredere sau vă bazați pe numărătoarea celor care au centralizat (și) cifrele de la recensământul populației sau a celor care au cules datele din teritoriu?

Poate sunt aceiași, mutați cu dubele, din loc în loc, pentru ca nu știe brașoveanul - ca exemplu - că au fost luați căinii din cartierul lui și duși la cucuieții din vale, să crească numărul câinilor liberi în zona respectivă - nici nu-l interesează asta pe brașovean, e fericit că el a scăpat de câini (dar numai pentru un timp - își va da seama curând).

Orice primar - sau alt funcționar de stat cu atribuții în materie - poate afirma și întocmi rapoarte mai mult sau mai puțin exagerate pentru a obține mai mulți bani (diferența ghici unde ajunge?). Poate sunt 1000 de câini într-un oraș, dar se numără dublu; pentru corectitudinea de moment - de parcă i-ar arde cuiva să verifice! - se mai aduc de pe undeva. Apoi, o perioadă, câinii dispar, pentru a reapărea în altă zonă, unde sunt alte raportări.

S-a luat și hotărârea de a aduna câinii maidanezi pentru a fi sterilizați. Dar sunt? Banii se plătesc, dar cum verific că o femelă câine a fost sterilizată? La câinii masculi e mai ușor, da’ la femele ba.

Aici mă refer la cuvintele scrise de Vienela în comentarii la articolul Cât valorează viața unui copil? Ea scrie:

[…] vorbesc din ceea ce vad la mine in cartier. Au fost luate de pe strada niste catele acum cativa ani, au fost sterilizate, apoi aduse inapoi. Dupa o jumatate de an, toate asteptau iar pui. Cum naiba e posibil?

Mulți ne întrebăm același lucru: cum o fi posibil? Singurul răspuns logic: nu au fost sterilizate, ci s-au încasat doar banii. Pot dovedi că a fost sterilizată exact cățelușa X? Nu; și oricine - interesat - îmi va da replica: dovedește că pe ea am avut-o pe masa de operație și nu am sterilizat-o. Putem dovedi, oarecum, atunci când au marcajul pe ureche (sau tatuaj sau ce a fost ales ca semn). Dar nu le pun tuturor marcaje, tot pe motiv că nu sunt bani… Să zicem că reușesc să dovedesc! Mi se va spune: Scuze! A fost o scăpare! (sau o neglijență, dacă cel care dovedește e mai bazat). Vinovatul a primit avertisment verbal bla bla bla.

Altele:
Doua maini, doua picioare, fara pene; Doamne, ce e?! 
Exemple de degradare umana
Nu infometati cainii maidanezi!
Animale si animale