Cum să arunci un câine pe fereastră?!

Un antrenor de rugby de la Dinamo ar putea explica: îl iei in braţe şi-i dai drumu’ pe fereastră.

in foto NU e Maylo

Asta zice o tipă: Demici Ştefan, venit la ea in casa împreună cu un amic al ei, într-un apartament aflat la etajul 14 al unui imobil din Bucureşti, i-a ucis câinele. Probabil beat – sau doar inuman (in vino veritas) – s-a enervat pe câinele din rasa Shih Tzu şi l-a aruncat peste balcon.

Înainte tot glumise că-l aruncă pe geam dacă nu încetează cu lătratul. Cine să ia in serios astfel de ameninţare care e, cel mult, o glumă sinistră? Dar când fata a observat că lipseşte câinele a dat fuga in faţa blocului şi l-a găsit mort in zăpadă. Avea şase ani şi se numea Maylo. Sunt mici şi energici căţeluşii aceştia.

Îmi doresc să fie un accident. E tragic, e trist, dar mai uşor treci peste necaz gândindu-te că e un accident. Nu vrei să crezi că există astfel de oameni in general si cu atât mai puţin vrei să crezi că ţi-au călcat pragul, că sunt in preajma ta!

Antrenorul neagă că ar fi aruncat câinele pe fereastră… 

Oamenii au luat-o razna

Întâi a fost nevoie ca omul să se civilizeze in relaţia sa cu alţi oameni. Acum este nevoie să se civilizeze in relaţia cu natura şi animalele. (Victor Hugo) Hmmm....

Poate ca ar fi trebuit sa intreb / ma intreb: “oamenii au luat-o razna?” Unii oameni sunt razna rău, cu siguranta, si nu trebuie sa fim psihiatri pentru a ne da seama.

In Galati, de exemplu, acum catva timp, unul fara toate ţiglele pe casă a dat foc la doi “oameni ai strazii” – pe motiv ca faceau mizerie si galagie in zona unde locuia si el.

Tot in Galati, de curand, un altul plecat cu cercul a aruncat apa fiarta pe vreo zece pisici – altii le-au luat repede si au fugit cu ele la veterinar, sa le salveze. In zona, unii au fixat cutii in care sa se adaposteasca pisicile, altii le-au luat… Aceste cutii pot fi intalnite in unele zone din Paris si din Roma (probabil ca si prin alte parti), dar de ce sa fie copiate aici exemplele bune? Chiar crede cineva ca prin alte parti pisicile nu au purici, nu stau pe masini si nu se strecoara până sub capota, langa motor?

Sunt o multime de feluri in care au fost mutilate animale…

Undeva prin Brasov cativa copii prindeau pui de pisica si ii chinuiau până la moarte. Cand eram copil am vazut doi baieti (vecini) care au prins un pui de pisica, au urcat pe terasa unui bloc cu 7 etaje, au invartit pisicul de coada si l-au aruncat pe asfalt. N-o sa uit in veci pocnetul acela sec al trupusorului zdrobit. In veci! Dar din ziua aceea nu le-am mai raspuns la salut, nu m-am mai jucat cand se jucau si ei, ii ignor si azi… Asa cum n-o sa uit cum cainii maidanezi, care dadeau raite dese candva, au prins o pisicuta din zona si au sfasiat-o! N-am apucat sa ajung la ei inainte sa prinda pisica. Dar una e cand animalul isi manifesta natura si alta cand omul – sa-i zic asa – ucide din placere o fiinta mai slaba decat el.

Altii arunca “impotriva” cainilor cârnaţi in care introduc ace cu gamalie sau lame – cand nu le taie labele sau boturile sau nu-i pocnesc in cap cu bata si toporul sau nu lasa mancare otravita (fac unii asa ceva si cu caini aflati in curtea altora). Au fel si fel de idei de a tortura animale!

Tot de curand, in Arad, un caine a fost fotografiat pe strada… Cineva ii spintecase pântecul cu o sabie, si sarmanul patruped se deplasa cu maţele aproape iesind din el…. Altii au spanzurat un caine, de creanga unui copac…

Sa intervii cand vezi un dezaxat lovind un animal? Un brasovean a fost ucis pentru ca a facut un astfel de gest… Altii se sinucid daca le sunt ucise animalele…

Zilele acestea, intr-un sat din zona Bran, un lup a data iama – nu pentru prima data – in gospodaria unui satean. Sateanul a zis ca-l uicde. Jandarmii si cativa membri de la Asociatia “Milioane de prieteni” au plecat acolo, in speranta ca vor prinde lupul si il vor transporta in rezervatia de ursi de la Zarnesti, unde sunt si cateva haite. Lupul singuratic, zic unii, pare a fi atras de caini, sa aiba “companie”.

La Sibiu au impuscat un urs tanar care a ajuns (nici azi nu e sigur cum) in oras… Si la Brasov au impuscat un urs, pe la mijlocul anului, pentru ca a muscat un turist aflat “in natura”… Zilele trecute ar fi muscat ursul un turist american, la Pietrele lui Solomon (Brasov), dar daca “muscaturile’ acelea erau de urs… cum arata o muscatura de caine? Ursul nu musca usurel si fuge…O fi fost vreun pui de urs… Visau unii sa dea de acest urs si sa-l impuste. Cum, oare, ar fi stiut ca e exact ursul care a muscat turistul? Il recunosteau dupa… frizura?

In octombrie, la Vaslui, hingherii au fost filmati cum au tranchilizat un caine maidanez, l-au pus intr-un sac pe care l-au legat la gura si l-au aruncat in duba. Administratorul “adapostului”, platit de la primarie zice ceva de genul: inchiderea cainelui in sac nu e traumatizanta, pentru ca animalul era “aproape adormit” (oare, cainii care dorm nu trebuie sa respire?)

Tot la Vaslui, in aceeasi perioada, un caine maidanez a fost impuscat cu tranchilizant, dar acesta n-a avut efect deosebit, cainele s-a ridicat si a fugit in strada, unde a fost lovit de o masina – aceasta procedura se face evitandu-se perioadele / zonele de aglomerare urbana (dar cui ii pasa sa respecte procedurile legale?)

In unele state sunt pedepsiti cei care isi lasa cainii inchisi in masina, ba chiar – in cateva state americane – politistii au dreptul sa deschida cu forta o masina in care se afla un caine inchis, in plin soare, despre care se crede ca ar fi in pericol.

Dar ce ma mir?! Foarte multi isi abuzeaza copiii fizic si psihic! Ii bat, urlă la ei, ii smucesc, se cearta intre ei sau se bat, urlând unii la altii, ca niste parinti responsabili – cum altfel?! Ce va face acest copil? Se va obisnui cu violenta, va crede ca e firesc ceea ce se intampla dar va aduna si frustrari iar cu prima ocazie isi va descarca frustrarile pe prima fiinta mai slaba decat el care ii iese in cale.

Chiar crede cineva ca astia care baga caini in saci sau ii lovesc cu toporul sunt parinti plini de grija pentru copiii lor?  Cat de interesati de odrasle sunt parintii ai caror copii ucid pui de pisica dupa ce ii chinuie?

Cei care abuzeaza un animal au fost, in cele mai multe cazuri, abuzati sau neglijaţi, si - cei mai multi - ajung sa abuzeze alti oameni. Copilul – dar si adultul – expus la abuzuri pe termen lung se va desensibiliza si va ajunge sa considere abuzul ca fiind ceva firesc, ceva de care au parte toti ceilalti. Empatia se diminueaza in cazul individului abuzat si acest fapt poate conduce la agresivitate nu doar impotriva persoanelor si animalelor, dar si impotriva proprietatii: talharie, furt, inselaciune, incendiere etc.

Sa mergi la politie si sa reclami ca cineva ucide pisici sau caini? Te-ar privi ca pe o casa arsa si ar ridica din umeri, explicandu-ti ca au chestiuni mai grave decat d’astea. Agentii politiei locale ce fac? Doar amendeaza oameni saraci care aduna plastic de prin gunoaie?

Sa reclami ca un vecin a amenintat ca iti omoara animalele - caine si/sau pisica - pe care le ai in curte/casa? Cred ca politaii români ti-ar râde-n nas si nu ti-ar mai explica nimic. Poate ca unul - mai puţin “ocupat” cu chestiuni grave – ar intelege ca e vorba despre amenintare si daca “avertismentul” vreunui dezaxat te-a speriat cu adevarat ti-ar inregistra plangerea si ar cauta sa discute cu individul respectiv.

Dar stati! Acum 4-5 zile, (tot) in Galati, intr-o comuna, niste politai au trecut cu masina peste un pui de caine si l-au lasat sa moara! Au oprit? Neeee… Ei sunt politai, “protejeaza”, se ocupa de fapte grave, nu de fleacuri! Cica sunt cercetati penal, in baza legii 205/2004 privind protectia animalelor. Hai, sa le acord circumstante atenuante: poate ca nu au vazut catelusul… pentru ca au avut o serie de altercatii cu niste localnici.

Ca un contrabandist de tigari ucide un caine al Politiei de frontiera incercand sa scape nu mai mira pe nimeni…

Cu doua exceptii, toate cele de mai sus s-au întâmplat in aceasta toamna, in mai puţin de 60 de zile – am amintit numai cateva dintre cazurile date publicitatii si am exclus cazurile de omor, cele de violente intre adulti si asupra copiilor si multe altele, precum si cazurile pe care le cunosc in mod direct sau cele pe care mi le-au adus la cunostinta cunoscuti si necunoscuti. Atrocitatile din razboaie le cunoaste oricine se considera informat.

Veti spune ca peste tot in lume se intampla din astea – si chiar mai grave. Corect.

In primul rând, ma intereseaza sa pot schimba ceva in bine in imediata mea apropiere – prin alte parti sunt altii care se ocupa. In al doilea rând, prin alte parti de lume cu pretentii de civilizatie abuzul impotriva animalelor (la gradul existent in RO) este exceptia – aici pare a fi regula.

Senatorii au votat legea care prevede pedeapsa cu inchisoare de la 2 la 7 ani pentru cei care chinuie / ucid animale. A ramas sa voteze si deputatii (acum or fi ocupati cu alegerile).

Exista dispozitii legale prin care sunt incriminate faptele de violenta domestica… Si se aplica pe rupte - nu aici, prin alte părţi!

Intre altele:

Intrebarea nu este “Animalele gândesc?”, nici “Animalele vorbesc?”, ci “Animalele suferă?”.  (Jeremy Bentham)

Balada unui pui de urs

Am fost şi eu un suflet blând,                       Prin tot oraşul m-ați gonit,
Născut într-o pădure,                                  Pe străzi, garduri şi case,
Dar voi ați apărut curând                             Căci nici un om nu a dorit
Cu groaznica secure.                                    În pace să mă lase.

Copacii toți i-ați retezat,                               Cu spaima-n suflet, disperat,
Mi-ați împuşcat mămica                                Îmi căutam scăpare
Şi când acasă ați plecat                                 Şi-atuncea voi m-ați împuşcat
Nu mi-a rămas nimica.                                   C-un glonț de vânătoare.

M-am descurcat cum am putut,                      Mă sting acum într-un ghiveci
Cu greu am făcut față                                     Cu flori pline de sânge,
Şi nu vă spun prin ce-am trecut                      Dar nu de asta, oameni reci,
În primii ani de viață.                                      Un pui de urs va plânge.

Sărman, flămând şi chinuit,                              Vă plâng pe voi, nebunii trişti,
M-am rătăcit în lume                                       Ce veți rămâne-n urmă,
Şi-n burgul vostru-am nimerit                           Sălbatici, răi, oportunişti,
Nevrând nimic anume.                                     Nefericita turmă.

V-ați panicat îngrozitor,                                   Vă las pe voi să stăpâniți
Strigând cu toată gura,                                     Hulpavi şi cruzi, Pământul
V-ați strâns cu sutele, ciopor,                          De-acum pe mine mă găsiți
Să prindeți "creatura".                                     Cu stelele şi vântul...

de Radovan Nemanja

Ce scrie Marian Godină, pe FB, despre “acţiunea ursul”.

Un urs a ajuns din greşeală prin Sibiu, astfel că pe străzile oraşului se auzeau răcnete, dar nu ale ursului.

-Ursuuu, băăă, ursuuuuu, fugiți!!! Aşa răcnea un participant la acțiunea de capturare a ursului.

Ursul umbla dezorientat pe străzi cu gloata de oameni pe urmele lui. Gloată care făcea gălăgie şi atenționa pe toată lumea că e pe urmele unui urs, făcându-i pe unii trecători să creadă că în Sibiu a pătruns Godzila.

La un moment dat, unul mai deştept răcnea cât îl țineau plămânii: Linişteeeeee!!! Nu-şi dădea seama că tocmai el făcea gălăgie.

Ursul circula pe o stradă cu o maşină de poliție pe urmele lui, foarte aproape de el. Polițiştii au auzit pe stație îndemnul unui şef care țipa ca ars: "Intră cu maşina în el! Dă peste el! Intră în urs!”

Noroc că au fost mai deştepți decât şeful lor şi nu au făcut asta. […]

La un moment dat, ursul a pătruns într-o curte ce avea poarta deschisă. Maşina de poliție a ajuns acolo şi unul dintre polițişti a avut ideea bună de a bloca poarta cu maşina de poliție. Acum, ursul nu mai avea unde să se ducă. Trebuia doar să vină un nene cu arma aia cu tranchilizant şi să-l nimerească. Şi a venit. A pus arma la ochi şi a tras. […]

Poliţiştii au întrebat de ce curge aşa mult sânge… Ucigaşul le-a zis ca ursu-i mort, pentru că el a tras cu glonţ letal. Nu mă miră strigătele isterice pentru că prea mulţi scot acelaşi tip de răcnete şi când văd un câine de talie medie. A urlat o femeie într-o zi de-am crezut că e atacată, şi-am dat buzna le ferestre. Ea striga la copil, să nu se apropie de o pisică, să nu ia purici!

De la Marian Godina citire:

P.S.1 Ursul ăla nu a fost atins în viața lui cu vreun tranchilizant. Aşa că treaba aia cu "s-a încercat tranchilizarea dar nu s-a reuşit" e ca şi cum aş spune eu că încerc de câțiva ani să câştig la loto, doar că nu pun bilete.

P.S.2 Pentru că în România avem o poliție modernă şi bine dotată, toate convorbirile de pe stațiile radio rămân înregistrate, inclusiv aia cu şeful inundat de adrenalină care striga ca ursul sa fie lovit cu maşina.

Fapt divers. In urma cu caţiva ani, in Braşov, o ursoaică in greutate de 300 de kg ajunsese pe acoperișul unei clădiri cu trei etaje, ziua în amiaza-mare, la orele 10.00, în plin centrul municipiului Brașov. Mai mult, ursoaică era însoțită de un pui, ceea ce o putea determina să devină foarte violentă în comportament, pentru a-și apăra puiul. Din fericire, ursoaica (sedată) și puiul au ajuns acolo unde le era locul: în pădure. Situațiile nu pot fi comparabile decât din perspectiva faptului că urșii se aflau liberi prin oraș, însă spre deosebire de cel de la Sibiu, ursoaica capturată în viață împreună cu puiul, a fost un caz mult mai grav. (newsbv.ro)

Tot in Braşov, o ursoaică şi puiul ei au intrat într-o scară de bloc. Oamenii nu s-au isterizat şi au sunat la poliţie. Au venit cei care ştiu ce e de făcut in astfel de cazuri, au sedat ursoaica şi au dus-o in pădure. Când s-a trezit, puiul îi lingea faţa.

In Sibiu, pe de altă parte, când a evadat o tigroaică de la grădina zoologică unul a împuşcat-o cu tranchilizant; tigroaica a sărit spre el şi un vânător prezent acolo a ucis-o. Veterniarul – care era la o distanţă sigură – avea timp să se adăpostească, pentru că tranchilizantul nu-şi face efectul instantaneu dar încetineşte animalul. Să zicem, totuşi, că acest omor a fost justificat.

Impuşcă pui de urs, împuşcă urşi adulți... Unora le place să ucidă.

Pentru cei care maltrateaza animale pedepse mai mari

Azi, 11 septembrie, in Piaţa Victoriei din Bucuresti, intre orele 15-19 e organizat un miting in vederea inaspririi pedepselor pentru cei dovediti ca maltrateaza animale. Stiu ca si-au aratat solidaritatea oameni din Iasi, anuntand mitingul pentru ora 18 (pâna la 18:20), in Piaţa Unirii.

Se spera organizarea unei ”intalniri spontane” in Brasov, de la ora 18, in Piata Sfatului. 15 minute, nu mai mult, pentru ca doar pentru aceasta durata de timp nu e necesara autorizarea adunarii – fara scandari, fara fluieraturi. Participantii pot veni cu o coala A4 sau un carton pe care sa fie scris mesajul:

Cerem pedepse mari pentru cei care omoară şi maltratează animale! 

Vrem modificarea Legii 205 / 2004, pedeapsa cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Partea cea mai rea este ca in România legea prevede amenzi mari pentru cei care maltrateaza animale, doar ca... nu (prea) se aplica. Pentru a convinge un politist / procuror sa preia un caz de abuz grav impotriva unui animal doar ca nu trebuie sa organizezi un miting in faţa sediului Politiei sau Parchetului...

Unora le pare o glumă maltratarea animalelor, ca si cum... mare lucru! E doar un animal. Si animalul sufera! Si animalul simte durerea! Ajunge in agonie cum ajung si oamenii.

Desigur, guri care vorbesc fara aprobare de la creier striga sa se aiba grija de copii, batrani, bolnavi etc. Ei striga, ca nu-i doare gura, dar câţi au ajutat un copil, un batran, un bolnav altfel decat, eventual, donand cativa euro prin SMS? Plus: par a nu intelege ca una-i una si alta-i alta.

Indivizii care maltrateaza animale nu pot scapa nepedepsiti. Nu ma credeti pe cuvant, dar ”galeria” celor mai monstruosi criminali in serie e ticsita cu indivizi care in copilarie, adolescenta, la maturitate au maltratat animale. Cei care maltrateaza animale sunt un pericol si pentru psihicul celor care vad atrocitatea.

Cand scriu ”maltratare” nu ma refer la un şut in coastele cainelui sau la lasarea lui singur in casa sau in masina mai multe ore. Ma refer la atrocitati in adevaratul sens al cuvantului! Unii caini au fost jupuiti de vii, unora li s-au scos ochii cu fier inrosit in foc si altora li s-au taiat, efectiv, boturile, nu doar cozile. Le-au fost rupte picioarele si lasati in mijlocul drumului, li s-au taiat urechile sau s-a turnat smoala incinsa sau ulei incins pe ei; au fost legati de pomi prin paduri si lasati sa moara de foame sau sete sau rapusi de salbaticiuni – au fost astfel abandonati caini adulti si pui; alti caini au fost inecati sau ingropati de vii, unora le-au crăpat capul cu toporul, le-au rupt coastele cu bâta, le-au dat mancare otravita si au murit in chinuri...

De ”tratamente” asemanatoare au avut parte si pisicile - unele au fost invartite de coada si aruncate spre asfalt de pe blocuri inalte – cand auzi o data sunetul trupului care loveste pamantul nu-l mai uiţi in veci!

Am vazut copii izbucnind in plâns intr-o perioada in care cineva otravea pisici in cartier si acestea cadeau unde le ajungea moartea: in faţa magazinului, la intrarea in scara blocului, in parcul amenajat pentru copii, pe alei, in iarba, pe carosabil...

Firile sensibile – categorie in care intra mai ales copiii – pot ramane marcate de astfel de scene, si apoi ne miram ca sunt retraşi sau ca au comportament antisocial…

Ca de obicei, americanii – care stiu sa fie solidari – au deja o lege federala care considera infractor periculos pe acela care maltrateaza animale, pe acela care le arunca in lupta etc. Au luat aceste fapte in serios tocmai pentru ca un astfel de comportament poate conduce la unul la fel de violent indreptat impotriva oamenilor... Fiind delict federal, in cazul abuzurilor grave impotriva animalelor ”pe fir” intra agenţii FBI.

Voluntarii de la ”Miscarea Dreptate pentru Animale” au depus la Comisia juridica un amendament de modificare a legii in sensul maririi pedepselor pentru cei care chinuie sau ucid animale doar pentru ca pot. Comisia juridica se va pronunta saptamana viitoare cu privire la acest amendament.

Am ales sa nu postez fotografii cu animale mutilate in ”stilul” amintit mai sus.

Urâți la suflet pot fi unii oameni

Iubeşte animalele: Dumnezeu le-a dat gândire rudimentară şi bucurie netulburată. Nu le deranja bucuria, nu le hărţui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra împotriva intenţiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mândri cu superioritatea faţă de animale; ele nu au păcat, dar tu, cu măreţia ta, pângăreşti pământul prin existenţa ta şi îţi laşi urmele prostiei după tine - aceasta e adevarată pentru aproape fiecare dintre noi! (F. Dostoievski)

Unii cercetători științifici - parcă tot mai mulți - numesc oamenii primate umane, parcă pentru a accentua realitatea teoriei evoluției. Totuși, unii dintre cei cu două picioare și fără pene - Doamne, ce e? - nu pot fi numiți primate umane - nici măcar primate! N-ar putea fi numiți cu numele vreunei jivine pentru că toate jivinele au un rost pe Pământ… Poate și ei?! Să ne învețe cât de hidoasă poate fi o… primată umană care n-a știut să îmbătrânească? De asemenea bătrâni nu cred că are nevoie societatea… Dar ce știu eu?!

Mă refer aici la un bătrân - celor ca el le spun boșorogi. O fi genul pe care îl deranjează și gălăgia pe care o fac copiii în jocurile lor…

Vineri, 23 mai a.c., împreună cu un vecin, ne plimbam câinii… Printre oamenii care circulau pe bulevard se plimba și Rex maidanezu', un câine blând, căutând și el câte ceva de-ale gurii, așteptând ca vreun om sa-i ofere ceva. Un boșorg i-a oferit: l-a pocnit în cap cu umbrela! Rex a schelălăit și a luat-o la fugă… Din acea zi nu l-am mai văzut.

- De ce dai în el, mă? se răstește vecinul.

Boșorogul, hlizindu-se, răspunde:

- Pentru că se plimbă printre oameni…

Ce să-i faci exemplarului? Să-i explici că nu aceasta e metoda indicată de a nu mai avea câini pe stradă? Să-i explici că lovind un câine îl poate înrăi și astfel poate ajunge să muște un om?! În niciun caz pe cei ca el nu-i mușcă - au și câinii demnitatea lor! Poți să-i explici că animalul acela nu-i mănâncă lui pensia și nu e vinovat pentru ceea ce fac politicienii? 

Un om lovit la cap poate deveni din unul blajin unul violent așa că și un câine blând, lovit în cap, ar putea deveni unul agresiv… Dar cu cine să te înțelegi?! E drept, fiind vârstnic, demența o fi început să-i ciugulească din creier - dar atunci ar trebui să ia măsuri neamurile lui, să nu-l mai lase liber pe stradă… Că n-o fi fost aceasta prima manifestare a demenței…

Mă întreb, retoric, oare câți dintre vârstnicii pe care îi ajutăm cu grupul de voluntari se comportă astfel cu animalele? Mă întreb, din câți oameni erau atunci pe stradă, de ce am reacționat doar trei la actul acela de violență gratuită?

Oare vrea cineva să cred că ființe ca acest individ sunt bune cu semenii lor?

Intre ce oameni trăiesc?

Întrebarea - mai mult decât sigur - și-au pus-o mulți, la un moment dat, și sunt curioasă dacă au găsit un răspuns valabil.

Pur și simplu nu îi mai înțeleg pe oameni! Poate nu i-am înțeles niciodată… însă acum pare că prea mulți au luat-o razna! Cum altfel mi-aș putea explica cruzimea de care dau unii dovadă? Și cum să-mi explic impasibilitatea celor mai mulți?

Zilele trecute (mai corect exprimat: și zilele trecute) un nenorocit a mutilat un câine, rupându-i maxilarul! Cum poate cineva să facă așa ceva?! Cum poate un om să facă așa ceva? Și de ce să o facă? Ce mulțumire îi aduce suferința unui animal fără apărare care-și trăiește viața pe străzi? Sigur, sunt mulți care spun că e tot vina oamenilor, pentru că au abandonat puii de câine, pentru că au facut (sau n-au făcut) una sau alta. Bun! Aceia sunt vinovați, nimic de zis. Dar rămâne întrebarea: de ce să mutilezi un animal? Ce dovedești?! Doar că ești o ființa care cu greu ar putea fi numită om. Le fel de greu îmi e să-i numesc oameni pe cei care se bucură când aud despre astfel de fapte și chiar le încurajează! “Omul” are un alt înțeles - cel puțin în mintea mea. Omul e cel mai puternic animal și nu e nevoit să ucidă pentru a supraviețui sau pentru a rezolva anumite probleme. Sigur, omul e și carnivor: crește animale pe care le mănâncă, vânează animale din care mai apoi mănâncă, dar omul merge la vânătoare și doar din plăcerea de a ucide și numește sport această activitate și nu-i pasă că vânează și animale pe cale de dispariție. Mare lucru că unele specii dispar (gândesc unii, și alții le dau dreptate) - dar această dispariție poate duce la dezechilibre serioase în Natură. Dar individul trăiește doar pentru un timp, nu-i pasă ce urmează (pentru specie) când el, ca individ, nu va mai fi. Impulsurile de moment trebuie satisfăcute și atât.

Să zicem că înțeleg de ce unii mutilează un animal fără apărare, un câine maidanez. Să zicem că înțeleg de ce se dorește exterminarea porumbeilor. Dar cum poate un primar să dea dispoziție ca vreo sută de oameni - între care aproape jumătate sunt copii - să fie izgoniți din adăposturile și casele lor amărâte, în prag de iarnă?! Cum poate să nu se gândească la copiii acelor oameni?! Săracii simt frigul mai acut decât mulți alții! Și flămânzi, și în frig e greu de supraviețuit. Primarul nu ține cont de nimic, el dă dispoziții și ceilalți execută ordinul inuman și distrug adăposturile acestor oameni, pe motiv că sunt ilegal ridicate. Corect! Construcțiile ilegale trebuie demolate. Dar ce-a făcut primarul toată vara? Barăcile care au fost dărâmate la Eforie Sud au fost puse l-a pământ de buldozere în prag de iarnă - l-a apucat gospodăreala pe primar: Noi facem ce trebuie să facem: asanăm zona, curățăm, ducem gunoaiele de acolo. Știți cum e: când se închide la măcelărie, câinele mai stă câteva zile, dar până la urmă dacă măcelăria este închisă trebuie să plece în altă parte - a declarat primarul. Cum poate compara oamenii cu gunoaiele și cu patrupedele? Individul acesta o fi având soție, copii, prieteni? Ce-or zice toți aceștia după o astfel de declarație?

Reprezentanții Partidei Rromilor obținuseră în instanță suspendarea demolării dar primarul, buldozeriștii și mascații n-au ținut cont de hotărârea judecătorească. Tare-s curioasă cine va fi cercetat pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești! De fapt, sunt curioasă dacă va fi cercetat cineva…

Cartierul respectiv - 22 de case și barăci - era acolo de vreo 50 de ani. Mulți dintre cei evacuați s-au născut și au trăit acolo; unii aveau și acte de identitate (făcute la două adrese de acolo) - valabile pentru votare dar neesențiale pentru dovedirea domiciliului.

Un om sănătos la cap poate înțelege asemenea atitudini?

Două mâini, două picioare, fără pene; Doamne, ce e?!

Pornind de la “gîndul de-o zi” al lui Flavius (https://flaviusobeada.wordpress.com/2013/09/03/clxxviii/ - in febr 2021 blogul era sters): În care poţi să mori ucis din dragoste de cîine, la care am ajuns de la Daurel's Blog, mi-am amintit de acel brașovean care a fost ucis (în ziua de 1 august 2010) încercând să-și pună la punct vecinul.

La acel moment, despre gestul lui a scris cam toata presă - importantă – internațională.

Bukşi rătăcea, pe străzile din Braşov, flămând, când un bărbat l-a luat la bătaie într-o parcare. Adrian Prişcu, în vârstă de 50 de ani, a auzit urletele animalului din apartamentul său şi, imediat, a coborât în faţa blocului. Prişcu, un bărbat înalt şi bine clădit, l-a somat pe vecinul său să lase căţelul în pace, iar pentru că acesta nu s-a conformat, l-a lovit. Ameţit de alcool, rivalul l-a pocnit pe Prişcu în cap cu o sticlă de bere, apoi i-a înfipt un ciob în inimă. După două luni, povestea a fost prezentată la un post de televiziune din Germania şi astfel au aflat Sylvia şi Josef, din Hailfingen (si l-au adoptat pe Bukși, scrie si aici: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/brasoveanul-adrian-priscu-a-fost-ucis-incercand-sa-il-salveze-pe-buksi-358320.html)

Familia de germani mai are un maidanez, adoptat tot din Brașov - pe Mara.

Unii ar spune că gestul bărbatului a fost unul stupid, dar cine să se aștepte că un om pe care crezi că îl cunoști de ceva timp e în stare să devină bestie cu chip de om? Gestul lui Adrian Prișcu, însă, a fost instinctul unei ființe umane.

Bărbatul și-a dat viața nu doar pentru acel câine. Din punctul meu de vedere a făcut o demonstrație despre ceea ce trebuie să fie un om. Nu batem câinii care ne ies în cale, nu-i ucidem, nu rămânem indiferenți cănd alții îi lovesc, ci încercăm să îi adunăm și să educăm oamenii cum să se comporte în preajma câinilor în general și a câinilor vagabonzi în special.

În general, nu trebuie să rămânem indiferenți când vedem semeni care au un comportament violent, indiferent că se comportă violent față de animale sau - mai ales! -  față de oameni. Poate mâine e rândul nostru, și “nimeni nu se bagă”.

Acum există dispoziții legale care pot fi aplicate celor care sunt violenți cu animalele dar nu se deranjează nimeni (sau prea puțini  se hotărăsc) să reclame pe vecinul violent care crapă capul unui câine - din contră, se laudă (public) și se bucură că au avut, cândva, un astfel de vecin. 

Nota: nu stiu cui apartin cuvintele din titlu (unii amintesc de Pitagora)

Altele:

Exemple de degradare umana

Cum se numara cainii maidanezi

Nu infometati cainii maidanezi

Animale si animale

Animale și animale cu chip de om

Iunie 2011

În parcarea unui supermarket din Brașov cetățenii au observat un câine legat într-o mașină care era expusă pentru vânzare (pe parbriz era un anunț în acest sens). Câinele, un Pitbull negru, era legat cu lesa de scaunele din față și mâncarea era în partea din spate a mașinii, unde câinele nu ajungea.

Cetățenii care au chemat hingherii au declarat că e acolo de cel puțin trei zile câinele respectiv, la temperaturi de peste 30 de grade Celsius. Până să cheme hingherii au sunat la numarul din anunț dar proprietarul i-a înjurat și a închis - dar a doua zi anunțul nu mai era pe parbriz și un geam din față era ușor deschis, să nu se sufoce câinele. Asistentul de la asociația pentru protecția animalelor a reușit să dea câinelui apă și hrană apoi căinele a reușit să se desfacă din lesă.

Toți cei care ar fi putut face ceva au declarat că nu pot interveni deoarece animalul se afla pe o proprietate privată și au nevoie de un ordin judecătoresc și de un executor judecătoresc pentru a încălca proprietatea.

(zic: o fi lăsat câinele în mașină pentru a fi sigur că nu o fură careva)

Mai 2011

O femeie dintr-o localitate situată în județul Brașov, într-o seară de Mai, a început cearta cu cei cinci căței pe care îi creștea în apartament și pe unul dintre ei, un pui în vârstă de două luni, l-a aruncat pe geam. Unul dintre vecini a văzut și a sunat la asociația “Milioane de prieteni”. Au sosit asistentul veterinar și soția sa și chiar în prezența acestora femeia ieșise din apartamentul situat la parterul blocului și, cu un băț, încerca să lovească puiul aflat în stare de șoc.

Femeia, aburită de alcool, a bătut câinii în casă și mama puiului a sărit să o muște iar ea, furioasă, a aruncat puiul pe geam. Vecinii au declarat că avea în obicei să bată câinii - în apartamentul acela fiind mai mereu scandaluri între femeie și concubinul ei, în special.

Cei cinci căini - mama și puii - erau în stare jalnică și foarte speriați. Nu erau înregistrați, nu erau castrați și nici vaccinați. Patrupedele au fost confiscate și duse la sediul asociației.

Conform legii privind protecția animalelor actele de cruzime la adresa animalelor se pedepsesc cu amenda penală sau închisoare.

Ca aceștia sunt mulți cetățeni - aici și aiurea în lume - și fără ca cineva să se streseze să le explice ce și cum câinii se vor înmulți în continuare. Diferența este că prin alte state se implică și cetățenii dar - mai ales - autoritățile. Aici, dacă mergi la un judecător să ceri ordin judecătoresc pentru a rezolva un caz precum cel menționat la început ți se râde în nas. Aici, în RO, când ești mușcat de un câine maidanez care a trecut prin adăposturile statului și acum e liber pe stradă ești singurul vinovat iar dacă nu ești vinovat oricum nu vei fi despăgubit pe motiv că… primăria nu are bani.

Cred că pentru a rezolva o situație stresantă precum cea a câinilor maidanezi e necesară (și) educația celor care vor să aibă câini - personal sau doar în fața blocului - dar mai ales trebuie să fie educați cei care au în atribuții să aplice legea. Și nu în ultimul rând trebuie educați și cei care detestă câinii - fie că-s câini de pe stradă fie că-s cu stăpân - pentru că în prea multe cazuri devin unii nervoși văzând un câine nu pentru că văd acel câine ci pentru că detestă persoana care-l are sau care-l hrănește lângă bloc. Câinii se atașeaza de cei care-i hrănesc și simt starea nervoasă a celor pe care se hotărăsc să îl alerge.

Sunt asociații care sterilizează animalele pe banii lor - obținuți din sponsorizări - sau ajutați de veterinari care au cabinete particulare și care fac această operație, pro bono, fie în colaborare cu cei din asociații fie pe cont propriu. Dar din cauza unor iresponsabili nu e cazul să se ajungă la a steriliza toți câinii - cu sau fără stăpân. Soluțiile extreme nu sunt niciodată utile pentru că nu sunt - și nu pot fi și nu vor fi - acceptate în unanimitate, și nici chiar cu majoritate.

Cei de genul celor menționați la început nu iubesc câinii dar sunt, adesea, cei mai gălăgioși când e vorba să nu le convină ceva legat de rezolvarea problemei câinilor fără stăpân. Nu pentru că îi interesează soarta câinilor ci pentru că au ocazia să se certe - și când începe cearta nu se mai înțelege om cu persoană.

Când vedeți vreunul prea gălăgios - indiferent de care parte a baricadei este - întrebați-l, cu mult calm, ce soluții vede el pentru rezolvare sau rugați-l să vă spună numele sau un număr de telefon să îl contactați. Veți constata că el e, de fapt, pe acolo doar pentru că vrea să se audă vorbind, să se certe și atât.

Nu e nevoie de oameni mulți pentru a rezolva anumite chestiuni, ci e nevoie de oameni hotărâți să rezolve o anumită chestiune. Cei de care e numai gura pot rămâne să privească din fotoliile lor sau de pe banca de lângă bloc și, eventual, să chibițeze (unul ar putea avea și vreo idee bună).

Altele:
Doua maini, doua picioare, fara pene; Doamne, ce e?! 
Exemple de degradare umana
Cum se numara cainii maidanezi
Nu infometati cainii maidanezi! 

Poveste despre un caine si stapanul lui

(pe scurt)

Intr-o seara de toamna, cand deja se intunecase, mergeam cu pasi grabiti spre casa – eram, deja, in intarziere si stiam ca mama imi va face observatie.

La parterul unui bloc pe langa care trebuia sa trec functiona o sala de biliard. Usa era deschisa, se auzeau glasuri de barbati al caror ficat parea imbibat in alcool si fumul gros al tigarilor pe care le fumau iesea in valuri in strada, ca o ceata toxica. Am vrut sa ocoloesc – desi pierdeam si mai mult timp – dar am vazut un individ care lovea un caine – un caine lup superb – cu tacul de biliard. Oricine putea observa ca barbatul e beat… L-a lovit de cateva ori si apoi a intrat in sala… Cainele a ramas afara, cu coada stransa intre picioare, cu fatza indreptata spre usa spatiului in care intrase cel care l-a batut. M-am apropiat de caine… M-a privit cu ochi mici, cu urechile lasate si capul l-a plecat imediat. Am intins mana, sa ii mangai crestetul… M-a marait usor, dar nu s-a miscat. Mi-am continuat gestul si tremurul cainelui a incetat – se lasa mangaiat; s-a asezat pe asfaltul rece si umed. Cand sa plec – cu inima stransa – am vazut in apropiere niste ochelari pentru vedere – de calitate, categoric, si in mod sigur necesari celui care i-a pierdut si care nu puteau fi decat ai celui care a batut cainele. Primul impuls a fost sa zdrobesc ramele sub talpa groasa a ghetei, dar m-am razgandit. Am luat ochelarii si am intrat in sala plina de fum si de indivizi care mai mult se certau decat jucau biliard. O clipa au amutit, vazandu-ma, dar si eu am intepenit, in prag.

- Acesti ochelari cred ca sunt ai dv – ma adresez celui pe care nu il puteam confunda...

Isi pipaie automat buzunarul de la camasa si zice:

- Da-i incoa’! Unde mata i-ai gasit?

- Acolo unde ati batut cainele cu tacul…

Mai multe glasuri, ingrosate, au marait dezaprobator la cuvintele mele, dar majoritatea chiuiau: “Asa, ma, iti bati cainele; bate-l ma, ca merita – du-te de-l mai bate, sa vedem ce face salvatorul necuvantatoarelor!”

- Il bat cat vreau si cand vreau! mi se adreseza proprietarul cainelui. E campion, are trei medalii… Face numai ce zic eu…

- Tocmai pentru ca e campion ar trebui sa nu il mai bateti – indraznesc, de parca vorbea gura fara mine.

- Hai, mars de-aici ca-ti dau si tie vreo doua cu tacul…

M-am retras din calea tipului beat, dar el m-a urmat afara, amenintator. Dar n-a ridicat tacul la mine, ci l-a cainele care sedea unde il lasasem… Cainele s-a ghemuit, scancind – stia ce il asteapta – dar mi-am interpus bratul intre tac si caine. Nervos, individul a tabarat pe mine. Cativa dintre cei care asistau la scena amuzandu-se si-au dat seama ca amicul lor a cam scapat de sub control si au sarit sa intervina, strigand la el sa inceteze…Dar pana sa intervina fizic cainele a sarit de la locul lui si si-a inclestat coltii in bratul celui care-i era stapan. Individul urla… dar cainele smucea din brat. Cineva a chemat ambulanta si politia… Pana sa ajunga acestia m-am apropiat de caine si l-am mangaiat – mi-a aruncat o privire cruda, cu ochi injectati, dar am continuat sa il mangai, pana cand bratul stapanului – la prima vedere grav afectat – a fost eliberat.

Au venit politistii si au luat declaratii. Medicul nu l-a convins pe individul ranit sa mearga la spital. Unul dintre politisti s-a oferit sa ma conduca acasa, pentru a fi sigur ca betivul nu va dori sa se razbune…

Cainele lup nu mai raspundea comenzilor primite de la stapan si se apropia de mine din ce in ce mai mult, aratandu-si coltii cand barbatul dorea sa-i puna lesa…

- Nu prea vrea sa vina cu dumneavoastra – zice un politist.

- Sa-l ia naiba! Ca tot e batran si o sa ajunga sa manance de pomana… Ia-l naibii de-aici! Na! Imi arunca spre fatza lesa confectionata din zale groase… Mars de-aici acum!

Priveam la politist si el la mine. Amicii omului beat imi ziceau sa iau cainele si sa plec. Am plecat, si cu voia politistului – care m-a chemat la sectie a doua zi…

Fara lesa, cainele m-a urmat pana acasa… unde mai aveam o catelusa – alta rasa – si care l-a primit cu bucurie (era o catelusa foarte prietenoasa). Au dormit amandoi in acelasi culcus…

Am fost la sectia de poilitie – nu am facut plangere impotriva agresiunii – si am mers impreuna cu un politist la adresa betivului. Ne-a deschis o femeie pe al carui chip greutatile vietii se citeau usor. Dintr-o camera au navalit doi copilasi desculti, imbracati in trening – pareau sa aiba intre 3 si 5 ani…

- L-a adus pe Nino? A venit Nino? strigau pocind usor cuvintele.

- Nu – i-a temperat mama. Nino nu mai vine; asa-i? il intreaba pe politist.

- Doar daca nu v-a mai fi batut… - zice acesta. Imi puteti garanta aceasta?

- Nu… sopteste femeia. Ne loveste si pe noi, uneori… cand intervenim pentru a nu-l mai bate pe Nino…

- Mami, dar il vrem pe Nino…

- Si eu il vreau, dar cum…? Stiti cum e tata cand e suparat…

- Plecam la bunica si il lasam singur aici…

- Da, cred ca asa vom face…

Nino a locuit sase luni la un crescator de caini, care este si dresor. L-am vizitat cat de des am putut si mereu m-a primit dand din coada de bucurie. Apoi, Nino s-a mutat cu cei doi copii si mama lor. N-a mai concurat niciodata, dar a fost iubit iar el si-ar fi dat bucuros viata pentru cei care l-au scapat de bataile crancene si zilnice… M-a recunosct ani la rand… Acum e mort, s-a dus langa catelusa mea.

Pe nimeni nu mai intereseaza acum ce face primul proprietar al cainelui lup… Dar alt caine nu mai are, pentru ca alcoolul i-a erodat nu doar creierul, ci si viata.