Eu nu m-am saturat; altii tot striga asta, sau susotesc pe
la colturi - de blocuri sau de mese. Plus ca e gresita afirmatia, pentru ca nu
de România se satura unii, ci de acei români care se complac in ceea
ce li se intampla desi le-ar putea fi mai bine daca ar avea reactii sanatoase,
s-au saturat de politicienii mitomani si megalomani.
Te-ai saturat de România? Si, ‘ce-mi spui mie?! Iti
plangi de mila dar nu misti un deget sa schimbi ceva in bine, iar daca atunci
cand te gandesti la “bine” te gandesti numai la binele tau e clar ca tot sătul
de România vei ramane. Te cunosc atat de bine incat nu stiu ce pot rezolva
alaturi de tine!
Tu, române, stii doar sa spui: ”nu imi permit sa fac
alea-alea pentru ca am familie”. Iar eu iti spun: si cei care au murit pentru
ca tu sa ai azi dreptul de a iesi din tara cand vrei - ca exemplu -
aveau familie.
Mi-e mila de tine, acel român care stii sa scrii dar nu poti
si nu vrei sa actionezi asa cum gandesti! Ti-e teama sau - mai rau! - te lasi
cumparat si te retragi.
Mi-e mila de tine, române, ca inghiti toate mizeriile din
partea angajatorului! Stii sa scrii - sub anonimat - dar nu ai curaj sa
actionezi in nume propriu! Nu am ce-ti face! Ai soarta pe care o meriti! Si chiar
nu-mi pasa de tine, românule care dai din gura si din tastatura dar nu faci
nimic sa imbunatatesti soarta ta si a celor care vin in urma ta! Sa nu-mi scrii
mie, românule, despre cat de mult iti iubesti copiii daca nu faci nimic pentru
ei! Sa nu-mi scrii, pentru ca nu ma intereseaza! Actioneaza, române, si apoi
mai discutam!
Am incercat sa accentuez ideea de solidaritate.
Nu ma credeti pe cuvant! Incercati sa mobilizati niste
cetateni români cu interese comune. Totul va fi bine si frumos pana se ajunge
la momentul cand incepe greul: santaj, amenintari etc. In acel moment renunta
99 %. Ce veti mai putea face? Doar sa mergeti acasa si sa le spuneti: treaba
voastra, dar sa nu va mai plangeti la mine.
Unindu-se, angajatii au mai multe sanse sa schimbe o
situatie care nu le convine. Cu disponibilizarile e mai greu dar solutii ar
exista, insa revenim la.... solidaritate.
Sa zicem ca o multinationala vinde un anume serviciu /
produs sau fabrica unul... Consumatorii ar trebui sa refuze a mai cumpara produsele
/ serviciile daca acea companie nu doneaza bani pentru saraci sau actiuni
sportive, sociale etc. (contributie la bunastarea comunitatii, mai pe scurt),
consumatorii sa refuze a cumpara produsele cutarei companii daca sefii de acolo
nu isi trateaza cu respect angajatii etc.. Companiile au un singur scop:
profitul. Cand consumatorul nu mai cumpara... compania se cam duce pe apa
Sambetei si, garantat, isi va schimba atitudinea (nu de pe o zi pe alta,
evident) Dar ma credeti? Probabil ca nu...
Cred ca sunt putini cei care inteleg ce forta au
consumatorii. Consumatorii au banii (multi, putini) si banii inseamna
profitul oricarei companii, unicul scop al acesteia.
Solidaritate este cuvantul cheie - asa cred.
Trebuie sa mai castigam ceva: increderea in semenii nostri.
Si recunosc: e destul de greu...
Am senzatia ca in țara aceasta fiecare isi
urmareste numai interesul propriu - desi acest "interes propriu” e comun
cu al multora...
Toate acestea, insa, sunt doar cuvinte, aveti dreptate, dar
aceste cuvinte le-as dori ca un indemn la solidaritate, nicidecum nu-mi da prin
minte sa umilesc pe cineva - dar am dreptul sa scriu adevarul pe care l-am
cunoscut de-a lungul timpului: multi se plang, dar nu actioneaza decat pana in
punctul de siguranta - mai departe nu au curaj pentru ca incep riscurile.
Am protestat impotriva anumitor legi... Ce folos daca eram
doar o mâna de oameni? Chiar nu intelege nimeni ca multimea are forta, nu doar
o mâna de oameni?! Cum sa merg “pâna in panzele albe” cand nu am interes in
cauza? Suntem sustinatori, dar nu ne afecteaza, direct, unele masuri economice
sau de alta natura... Doar ca ne pasa de ceilalti... Dar ce putem face cand
acesti ceilalti nu vor sa se uneasca si sa devina o forta?
Am incercat sa ii convingem pe unii sa nu se arunce in
credite nebunesti! N-am reusit, pentru ca toti voiau ceea ce n-au avut pana
atunci, fara sa inteleaga ca e riscant sa faca ceea ce si-au pus in minte. In
acel moment totul era roz, dar o analiza pe termen lung i-ar fi lamurit! Dar
cine sa creada?
Adevarul despre unii nu trebuie sa fie generalizat - si nu
am generalizat. Am accentuat ideea ca nu trebuie sa renuntam la ceea ce
dorim... Am accentuat ideea ca e nevoie de solidaritate dincolo de planul
teoretic, dincolo de discurs.
Nu ma credeti pe cuvant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.