2013-09-27

Ce nu te poate învăța cineva

Într-un mare oraș trăiau cândva un bătrân tată cu fiul său, un tânăr foarte chipeș și inteligent, mândru de frumusețea și istețimea lui. Bătrânul își iubea foarte mult copilul și toți banii i-a investit în educația acestuia, trimițându-l la cele mai bune școli și la cea mai bună universitate, unde profesori i-au fost cei mai cunoscuți savanți din vremea aceea. Când fiul a terminat studiul a revenit acasă și bătrânul tată, privindu-și copilul în ochi, a simțit o mare dezămagire. Ce ai învățat, fiul meu? l-a întebat. Am învățat tot ceea ce s-a predat, tată - i-a răspuns fiul, mândru. Dar ai învățat ceea ce nu poate fi predat? a întrebat tatăl. Du-te, fiule, și învață ceea ce nu poate fi predat.
Tânărul s-a întors la maestrul său și i-a cerut să îl învețe ceea ce nu poate fi predat.
- Pleacă în munți cu aceste 400 de oi și întoarce-te când vor fi o mie - i-a spus înțeleptul.
Băiatul a plecat în munți și a devenit păstor. Pentru prima dată, în pustietatea munților, nu avea cu cine să vorbească și nu avea cine să îi laude frumusețea. Tăcerea îl impresura și nu avea cui să arate cât de isteț este. A încercat să vorbească oilor, dar acestea îl priveau de parcă-i spuneau: ce prost ești! Încet, în singurătatea munților tăcuți, tânărul a uitat toată învățătura lumească acumulată și simțea cum o mare liniște și seninătate se dezvoltă în sufletul lui. Mândria s-a topit toată în fața măreției Naturii care era atât de frumoasă dar deloc nu se mândrea. Adevărata înțelepciune abia acum își făcea loc în mintea lui. Smerenia a devenit a doua sa natură.
La sfârșitul a doi ani, când turma număra o mie de capete, a revenit la maestru și a căzut la picioarele acestuia.
- Acum ai învățat și ceea ce nu poate fi predat - i-a spus acesta.
(dupa o poveste din Africa de Sud)

Mi-am amintit povestea după ce am vizionat aici: http://ciprian-enciu.blogspot.ro/2013/09/patru-minute-care-ti-vor-schimba-viata.html (link nevalid in febr 2021) un videoclip despre aroganța omului, între altele.

12 comentarii:

  1. Ce poveste frumoasa! Dragostea pentru natura poate fi educata, dar este descoperita de fiecare in parte, dupa puterile fiecaruia de a se lasa fermecat de frumusetea acesteia.
    Cei care iubesc natura, o si respecta si cauta sa o mentina cat se poate de salbatica.
    Un start bun in weekend, dragele mele brasovence. Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dragostea pentru Natura ne poate fi inspirata cand avem norocul de a avea in preajma pe cineva care o admira. Maretia Naturii, insa, nu poate fi egalata de muritori! :) Pacat ca unii incearca sa o schimbe radical, crezand ca sunt mai puternici decat aceasta!
      Multumim! Zile minunate sa ai! Imbratisari cu drag!

      Ștergere
  2. Foarte fain...motivatie de vineri!

    RăspundețiȘtergere
  3. la noi nici nu mai avea unde merge cu oile, ca padurea...e rara!

    RăspundețiȘtergere
  4. pai cred ca am comentat si la Ciprian...
    citim, aplaudam si...
    cum, mai trebuie si continuare???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Continuare?! Nu! Fiecare, in felul lui, poate face cate ceva. :) Cand omul se crede mai tare decat Natura pierde! Doar ca nu-si da seama! Poate ca ar trebui sa mai invatam si modestia si modestia ar ajuta omul sa nu mai distruga in ritm alert. :) Zic si eu.

      Ștergere
  5. Poate ca ar trebui sa existe cate o pustietate pentru fiecare dintre noi, sa ne regasim sau sa ne cunoastem cu adevarat, dupa caz. Frumoasa poveste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar exista aceasta pustietate pentru fiecare dintre noi! Si nici nu trebuie sa urcam muntii! :) Ai prins sensul povestirii in esenta! :)

      Ștergere
  6. O poveste care ar trebui predata in scoli. Cu explicatiile de rigoare. Din pacate, singurii ciobani pe care-i cunosc copiii nostri azi sunt ca Gigi Becali ori ca Ghita Ciobanul ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Becali! Uitasem ca el e cioban la origine! :) Un om tare-tare... ciudat! E plin de contraste! Da, e pacat ca nu mai vor sa stie tinerii si de altele in afara de bani si... propasire! Poate se vor trezi, candva!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.