2013-09-17

Povestea vulpii prinsă în scorbură

A fost, cândva, o vulpe ca toate vulpile dar aceasta murea de foame și căuta, cu disperare, ceva de mâncare. A tot căutat și a căutat dar de găsit n-a găsit. Îi țiuiau urechile de foame! În cele din urmă s-a hotărât să pornească spre marginea pădurii, sperând că pe acolo va găsi ceva de mâncare. Tot privind în jur a văzut un copac înalt și gros cu o scorbură strâmtă. Vulpea caută și acolo - găsește un pachet. Sperând că e ceva de-ale gurii sare în scorbură și desface pachetul. Nu mai putea de fericire! Erau acolo de toate: carne, pâine, fructe.
Pachetul era așezat acolo de unul dintre tăietorii de lemne care lucrau în pădure; era prânzul lui.
Fericită, vulpea a început să mănânce cu lăcomie. Și a tot mâncat și a mâncat până a simțit că se satură. Acum îi era sete, și s-a decis că e cazul să plece și să se adape din apa rece și cristalină a izvorului din apropiere. Hopa! S-a străduit din răsputeri dar nu reușea să iasă din scorbură! Mâncase atât de mult încât acum era mult prea mare pentru a se putea strecura afară din scorbură și nu mai era mult până când tăietorul de lemne ar fi făcut pauză și ar fi gasit-o în scorbura unde și-a pus la păstrare alimentele...
Foarte tristă, și-a spus: “Ar fi trebuit să mă gândesc puțin înainte de a sări în scorbură”.
Morala: Acesta e rezultatul când faci ceva fără să gândești înainte.

(Povești nemuritoare, Ed Ion Creangă, București, 1977)

16 comentarii:

  1. Uite o poveste care mi-ar prinde bine învățată pe de rost! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand liber vei putea manca vei sti ca nu trebuie sa exagerezi! :)

      Ștergere
  2. o poveste a carei povete trebuie aplicata in orice moment!
    multumim pentru reamintire... oooo ce colectie aveam in biblioteca! Povesti nemuritoare, zeci de volume! Cred ca le mai pastreaza mama, acasa - uite acum ce dor mi s-a facut!
    Te pup. O zi minunata iti doresc. Doamnelor casei deasemenea :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere! :)
      Si noi aveam o multime din aceasta colectie dar... habar n-am cum s-au dus, una-cate una... :) Le-am tot imprumutat si imprumutate au ramas. macar de s-ar bucura alti copii de ele tot nu sunt pierdute! Tare-mi mai placea sa citesc povesti nemuritoare!
      Pupici! Imbratisari cu draga de la toata trupa!

      Ștergere
  3. dap...asa e :)
    morala...moderatie in toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, modratie... Asa-mi zic si eu! pana scap la dulciuri! :)

      Ștergere
  4. Cati ca voi, cati ca voi! :))
    De data asta ca vulpea ;)
    Draguta intamplare din care se poate extrage buna invatatura. Dar mai trebuie sa fie si citita ;) Nu cred ca se livreaza vreun smartphone cu povestea asta inclusa :) Ar fi bine.
    Noapte buna, Diana draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Cum sa livreze (era sa scriu vireze) smartphone cu povesti?! Ar putea deveni si mai multi mai destepti ca "el", telefonul etc si... n-ar mai avea atata cautare! Sau, poate, din contra... :)
      Ziua minunata sa iti fie! Cu drag!

      Ștergere
  5. oh daa...
    daca imi da importanta povetelor din tinerete, poate ne-ar prinde bine si in zilele noastre
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca ne amintim povetele exact dupa ce am... sarit in scorbura! :)

      Ștergere
  6. hm...
    toata lumea a vazut continuarea horror!
    dar daca taietorul de lemne era un iubitoriu de vulpi si i-a zis: dormi, roscato, linistita! maine aduc alt pachet pentru tine...
    buna dimineata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hm... dada! :)) Taietorul de lemne e om aspru si... flamand dupa ce-a tot taiat copaci... cu toporul! :) Nu-i place sa fie furat! Vreo doua palme peste boticul ei tot i-ar da! :( Sau ar duce-o la balci, sa castige banul mai usor... :)
      Buna dimineata!

      Ștergere
  7. Ha, ha! Mi-a plăcut mult povestea moralizatoare. Mi-ai amintit de poveştile copilăriei. Cu câtă plăcere citeam cărţile de poveşti...
    Cât despre vulpe... are mulţi "imitatori" cu două picioare! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru ca tocmai convinsesem cativa verisori mititei sa asculte povesti mi-am amintit cat mi-au palcut si mie! Si-am "urcat-o" aici pe vulpita pentru ca era cea mai scurta poveste!
      Ooo, da! Multi lacomi in minunata lume! :)

      Ștergere
  8. :))))) stiu si eu cateva "vulpite" asa.....:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am comportat si eu, de vreo cateva ori, ca vulpea din poveste! M-am bagat in situatii din care mai greu am iesit, cu blanita destul de jerpelita! :) Cred ca m-am invatat minte! Doar cred! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.