sursa foto: Native American Encyclopedia |
- Cândva am fost
ca și tine - spunea bătrânul. Eram supărat și furios pe unii care voiau prea
mult, luau prea mult fără regrete. Furia și ura, însă, dragul meu nepot, pe
tine te distrug, nu pe inamicul tău. E ca și cum ai înghiți otravă dorindu-ți
ca dușmanul să moară.
M-am confruntat și mă confrunt cu această luptă deseori. E ca și cum în mine ar trăi doi lupi...
M-am confruntat și mă confrunt cu această luptă deseori. E ca și cum în mine ar trăi doi lupi...
Unul dintre lupi
este bun, blând, inofensiv, trăind în armonie cu tot ceea ce-l înconjoară; nu
se simte atacat din orice și luptă numai atunci când trebuie să-și apere
familia și teritoriul.
Cel de-al doilea
lup e total diferit: e agitat, mânios, nemulțumit; se luptă mereu, din orice, e
copleșit de furie și ură.
Uneori mi-e greu
să trăiesc cu acești doi lupi care se luptă în dorința de a mă domina...
- Bunicule...
care dintre cei doi lupi va câștiga?
- Cel pe care îl
hrănesc mai des.
(legenda
Cherokee)
Mi-a plăcut atât de mult povestioara aceasta încât i-am dat share pe pagina mea de facebook. Zi frumoasă să-ţi fie!
RăspundețiȘtergereO poveste cu talc, bazata pe intelepciunea unui om cu suflet mare!
RăspundețiȘtergereTe pup. Sa ai o zi frumoasa!
scurt și la obiect, foarte frumos
RăspundețiȘtergereCe povestioara frumoasa!
RăspundețiȘtergereDin pacate si eu traiesc cu cei doi lupi, cel de-al doilea lup nascandu-se in momentul in care am fost atacata si pusa la zid, fara a avea vreo vina si drept la replica. Ma straduiesc sa nu-l hranesc...dar...
O zi buna draga mea!
Citesc cu placere povestioara asta ori de cate ori dau peste ea si ninciodata nu ma satur de ea. Are un fel aparte de a-ti provoca ganduri noi de fiecare data, de a nu te plictisi sa o tot citesti. Astazi, de exemplu, m-am gandit in timp ce o citeam ca uneori lupul rau da tarcoale chiar si nehranit.
RăspundețiȘtergereO legendă plină de tâlc. Mă gândesc că trebuie să hrănești puțin și lupul cel rău, ca să-l ții liniștit, altfel atacă ! :))
RăspundețiȘtergereExtraordinară povestire cu tâlc. Şi cât adevăr este în ea. Mă impresionează mereu aceste povestiri, în care bătrânul cel înţelept îl învaţă tainele vieţii pe tânărul şi neexperimentatul învăţăcel. Îmi amintesc de convorbirile minunate cu bunicii mei, care ne dădeau numai sfaturi bune de viaţă.... De-am şti să fim şi noi, la rândul nostru, nişte înţelepţi pentru cei mai mici....
RăspundețiȘtergereNumai bine şi zile frumoase, dragă Diana!
Bună Diana!
RăspundețiȘtergereFoarte interesantă această legendă,ca de altfel tot ce postezi îmi place!
O zi pe placul inimii tale îți doresc,draga mea!
Pupici și îmbrățișări!
In sufletul fiecaruia dintre noi sunt doi ingeri> unul bun, si altul rau, doi lupi, mi-a placut povestea. Iar morala e edificatoare! Iti doresc o zi buna plina de lupi buni :)
RăspundețiȘtergeresuperba parabola, minunata invatatura...
RăspundețiȘtergeretotusi, de ce oare alegem calea cea mai grea crezand ca e usoara?
alegem ura, atat de grea, atat de apasatoare...alegem sa ne suparam, sa ne amaram si sa ne intristam sufletul...
Alex spune ca r fi bine sa fim intelepti pentru cei mici, as aduga ca ar fi bine sa fim intelepti si pentru noi :)
O poveste de viață. Mă regăsesc în ea și mă gândesc dacă nu cumva eu am hrănit mult prea mult lupul nemulțumit. Poate că ar trebui să meditez mai mult asupra existenței mele și să fiu mai înțeleaptă.
RăspundețiȘtergereÎmi place povestirea și interesant e momentul în care am citit-o. Aveam nevoie de chestia asta.
O seara plăcută, Diana!
Nu credeam ca exista un mod atat de frumos de a descrie aceste doua forte complementare.
RăspundețiȘtergereConteaza ce stare o hranesti mai mult, dar ele mereu vor fi inseparabile.
Un weekend placut iti doresc !