Într-o dimineață, înainte de ora șapte, la începutul lunii în curs, privind pe fereastra (mi s-a părut ca plouă) printre crengile unui corcoduș am zărit oglindindu-se într-o baltă lumina unui felinar de pe stradă. Arăta ca un mic soare – picăturile de ploaie (ploua, nu mi se păruse) vălureau apa și mi-am imaginat că „vălurelele” sunt... activitatea de pe Soare, așa de fain străluceau.
Am adus fotografia la Reflexii în oglindă, joc inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul ei, Între vis și realitate.
Sigur, în poză am reușit ceea ce se vede – poziția nu-mi permitea cine știe ce foto, dar nici talentul nu mă lasă..
Sperând la o foto cât mai reușită m-am tot foit pe la fereastră pană când... lumina de pe strada s-a stins. Pentru câteva fracțiuni de secundă am fost nedumerită – ca și cum nu știam ce caut la fereastră cu telefonul în mână când abia se luminase de ziuă.
