Se afișează postările cu eticheta citate-Mircea-Eliade. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta citate-Mircea-Eliade. Afișați toate postările

2026-03-13

Iubește și fă ce-ți place

Mircea Eliade, scriitor, istoric, antropolog al religiilor

Mircea Eliade, autor și istoric al religiilor, s-a născut în 13 martie 1907 la București și a murit la Chicago, in 22 aprilie 1986.

Mai jos, pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț, am copiat un text din volumul Fragmentarium, de Mircea Eliade, volum apărut la Editura Humanitas, București, in 1994.

Dilige...

Am găsit destul de târziu în viață această propoziție a Fericitului Augustin: dilige et quod vis fac - iubește și fă ce-ți place! Este, fără îndoială, una din cele mai curajoase afirmații ale creștinismului; și, in același timp, formula cea mai cuprinzătoare a mesajului lui Cristos; cuvântul care îl rezumă. Libertatea absolută se câștigă prin dragoste. Pentru că numai prin dragoste omul își iese din fire, se eliberează de bestie și de demon. Numai o asemenea libertate este nevătămătoare pentru aproapele, pentru "colectivitate".

Mult timp după Fericitul Augustin, Rabelais a făcut pe umaniști să viseze in fața inscripției din Thélème*: fais ce que voudras. Câte pagini nu s-au scris asupra acestei inscripții! Câte nostalgii nu s-au mistuit cu mintea la acea încântătoare mînăstire in care oricine putea face ce voia! Și, cu toate acestea, textul lui Rabelais nu e chiar atât de comod. Omul vrea uneori să facă o sumă de lucruri prea puțin plăcute vecinului; câteodată, asemenea lucruri pot fi amuzante sau ridicole - alteori, însă, ele pot fi teribile sau dezgustătoare. Omul "pur și simplu", omul "în toată firea" e de cele mai multe ori deprimant. Numai când iubește, când e scos din fire poate fi liber și poate rămâne, totdeodată, in comunitate.

Augustin și Rabelais, două idealuri opuse, două lumi opuse: creștinătatea, întemeiată pe comunitatea de dragoste - și lumea modernă, întemeiată pe egalitate etc... sau pe contracte sociale etc., sau pe interese economice comune etc. De la Renaștere încoace omul visează să poată face ce vrea. Uită că acest quod vis fac își pierde sensul uman, dacă e întrebuințat cu nostalgia rabelaisiană, scos din comunitatea de dragoste, rupt de porunca esențială: dilige.

Lumea modernă e exasperată de "teroarea" creștină. Într-adevăr, teroare e reală. Ce poate fi mai nesuferit decât această veșnică invitație la iubire, această libertate absolută care ți se oferă numai atunci când iubești, când renunți de a mai fi tu însuți, om în toată firea?!...

--------

*Thélème. Abația Thélème e prima utopie din literatura franceză, descrisă de François Rabelais in Gargantua, lucrare publicată prima dată în 1534, ediție definitivă în 1542.

Mircea Eliade, câteva date biografice

Din păcate - ca și Emil Cioran, și alții - Mircea Eliade îmbrățișează ideologia Mișcării Legionare/Legiunea Arhanghelului Mihail/Garda de Fier. Din fericire - dacă se poate spune astfel și are cine știe ce valoare - se manifestă (puțin) în apărarea lui Mihail Sebastian în câteva ocazii - acesta, prieten bun, îi iartă antisemitismul (am dedus din Jurnalul lui M.S.)

Nae Ionescu, profesorul lui de logică și metafizică (la Universitatea din București), consider că a avut o influență nefastă asupra lui Mircea Eliade. A sfârșit prin a deveni activist convins - a scris articole favorabile Mișcării Legionare și s-a implicat în campania pentru alegerile din 1937, făcând parte din gruparea adunată în jurul lui Nae Ionescu.

In timpul unei campanii autorizate de regele Carol al II-lea împotriva Gărzii de Fier, alături de lideri ai Mișcării Legionare a fost arestat și Mircea Eliade (14 iulie 1938). După ce trei săptămâni s-au făcut presiuni asupra lui, să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier (a refuzat), a fost transferat, in august, într-un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc unde a stat până în octombrie când, din cauza stării de sănătate, a fost transferat la un sanatoriu, și in noiembrie a fost eliberat.

Până să se stabilească în Statele Unite, Mircea Eliade a călătorit în India, la Paris, a fost atașat pe lângă ambasada României din Londra, pe lângă cea din Lisabona. In Chicago a ajuns in 1956 și din 1957 a fost profesor la universitatea din Chicago, fiind titular al catedrei de istoria religiilor.

Deși îi era dor de țară, Mircea Eliade a refuzat să se întoarcă, chiar dacă regimul comunist, in anii 1960, i-a "reabilitat" numele.

Mai multe: https://www.lib.uchicago.edu/e/scrc/findingaids/view.php?eadid=ICU.SPCL.ELIADEM

Foto de aici: https://muzeulexiluluiromanesc.ro/colectii/colectia-mircea-eliade/

2025-08-11

Progres, stiinta, filosofie. Solilocvii

Ideea de progres e singurul contact cu spiritualitatea pe care îl au oamenii inferiori; cei care participă la o viziune materialistă, inertă a lumii. Ideea de progres înseamnă, pentru ei, evoluția spre un mai bine. E, in orice caz, o construcție mentală cu o bază etică. E, de altfel, terenul care poate fi fecundat de un mesaj spiritual adresat omului ca atare. Prin faptul că omul de rând acceptă progresul, implicit acceptă orice mesaj care face apel la voința lui de om, la o devenire meiorativă. Ideea de progres, credința în posibilitatea și realitatea istorică a unei deveniri și perfecționări - înlocuiește, într-un om inferior, funcțiunea esențial umană a mântuirii. De aceea numai un om preocupat de mântuire se poate dispensa de credință în progresul omenirii.

Când o știință se pierde, se observă o mulțime de oameni care o practică. De aceea, in zilele noastre - când incomprehensibilitatea simbolului e patentă, când contemplația metafizică și mistică e aproape imposibilă, când magia e complet pierdută - se pot vedea atâția teozofiști, ocultiști pseudo-metafizicieni, mistici și mistificatori. O țară poate pierde o știință, dar niciodată pe cei care le practică.

Știința: gândire orizontală, in două dimensiuni, se poate întinde ad infinitum fără să ajungă la o formă solidă.
Filozofia pură: verticală, se înalță în pură speculație dialectică până ce se sufocă și obosește.

Sistemele de gândire nu dispar prin critică sau prin discuții, ci cad o dată cu creația altui sistem de gândire. Și primul era, însă, logic, coerent și demonstrabil. Oamenii vedeau perfect cu acel sistem. Dacă a întâmpinat critici, ele nu l-au putut zdruncina. Istoria științelor ne învață acest important fapt: că numai o nouă creație, o nouă metodă, poate avea rezultat - iar nu critica celor vechi. Oamenii trebuie să vadă altfel.
Critica cosmografiei geocentrice sau a celorlalte teorii "false" din antichitate nu a condus la nimic, tocmai pentru că ele erau coerente, clar-văzătoare.
O reformă a metodologiei științei și culturii moderne nu va fi posibilă prin critică, arătându-li-se insuficiențele și contradicțiile. Reforma se va împlini prin crearea unei noi metode, mai ample și mai justificabile, prin care oamenii să poată vedea și înțelege mai mult decât prin metodele actuale.

Postare pentru jocul Citate Favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Fragmentele sunt copiate din cartea Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991, scrisă de Mircea Eliade (28.02.1907 - 22.04.1986) și publicată prima dată în anul 1932, cu titlul Soliloquii.

Mircea Eliade despre cărticica din care am citat: Filosofie nu se află in aceste pagini. De aceea unii vor descoperi contradicții; dar pe planul sincerității nu există contradicții, după cum nu există contradicție în experiență. O experiență ia locul altei experiențe, nu o contrazice.