Amenințătorul deget arătător

Degetul arătător – numit și indice (sau index, din latină) – este cel mai autonom deget.

Omul începe să arate cu degetul în primele 8-10 luni de viață; dacă n-o face până pe la 18-20 de luni există motive de a se crede că respectivul are ceva probleme.

Gestul de-a arăta cu degetul este foarte important: e un semn că bebelușul și-a dezvoltat anumite abilități sociale și de comunicare. Întinzând degetul arătător (cu braț cu tot sau ba), bebelușul poate transmite un mesaj, poate atrage atenția și poate încerca să influențeze acțiunile sau reacțiile celorlalți spre ceea ce indică el. Pe măsură ce avansează în viață, omul ar trebui să cam renunțe la acest gest.

Pentru cei care studiază limbajul trupului sunt importante și pozițiile degetelor.

Arătarea cu degetul e un gest obișnuit și e folosit atât la indicarea a ceva într-o fotografie, de exemplu, cât și pentru sublinierea unei afirmații, dar în cele mai multe cazuri gestul pare agresiv și nepoliticos, ceea ce face ca persoana cealaltă să se simtă ca și cum ar fi admonestată și chiar amenințată – mai ales dacă degetul mare este ridicat, nu strâns în pumn lângă celelalte.

Degetul arătător ridicat și ținut nemișcat semnifică atenție; dacă e ridicat și pendulat stânga-dreapta, se substituie mișcării capului în sensul nu.

Aproape toate gesturile pe care le face omul cu degetul arătător drept (dacă e dreptaci) au conotații negative și inspiră sentimente negative (sentimente care nu-s doar frică, așa cum își imaginează sau își doresc cei care amenință cu degetul arătător). E un gest care exprimă agresivitate și dominare, impunerea unor reguli proprii, tradiții, inflexibilitate.

Fiind un gest mai mult sau mai puțin inconștient (reflex) unii îl folosesc să atragă atenția, să determine pe cineva să conștientizeze ceva (să bage la cap) și adaugă o greutate nedorită gestului făcându-l să pară și mai agresiv.

A arăta cu degetul către alți oameni este considerat nepoliticos, deoarece este un gest asociat cu alocarea vinei (a arăta cu degetul spre...). Arătând spre cineva, automat și fără consimțământul acestuia, îl facem subiect de cercetare. A arăta cu degetul spre cineva înseamnă a acuza, a amenința...

În anul 2020 era o modă printre șefii de stat și de guvern: apăreau la TV și păreau că împung sacadat, cu arătătorul, telespectatorii în piept sau în umăr spunându-le că de nu ascultă ce li se spune va fi vai de capul lor (nu acestea erau cuvintele, bineînțeles, dar așa se traduceau însoțite de acel gest stupid pe care experții în comunicare nu-l recomandă în general, și cu atât mai mult nu-l recomandă politicienilor care se adresează cetățenilor). Oamenii percep acest gest ca fiind agresiv, adesea simțindu-l ca și cum ar fi o înjunghiere. Or vrea unii să arate spre alții pentru a le aduce la cunoștință punctul lor de vedere sau pentru a indica o direcție, dar e un gest prea puternic.

Când cineva își închide palma (strânge celelalte degete sub index) și arată cu degetul arătător vrea să transmită autoritate, dar nu le iese tuturor (mai ales celor care arată de parcă au exersat gestul înainte de a-l face în public).

Degetul îndreptat împotriva cuiva, cu pumnul dedesubt, este acuzator; când pumnul e poziționat la stânga arătătorului drept (sau la dreapta celui stâng) este un gest amenințător. Când degetul mare este ridicat și arătătorul e întins gestul indică ostilitate într-un grad ridicat (zice Joseph Messinger în Dicționar Ilustrat al Gesturilor).

Un fost șef de stat, de curând, tot la televizor, și-a încheiat discursul printr-un gest cu degetul arătător, ca și cum lovea telespectatorii cu o nuia, rostind apăsat Dacă nu aveți grijă urmați voi – ceva de genu’, cu referire la agresivitatea unui stat din zonă. Acum, chiar de-am urma noi: de ce naiba amenință populația?! Ce poate face populația pentru a opri un război pe care-l vor unii?!

Un fel de concluzie. Gesturile făcute cu degetul arătător sunt universal ofensatoare și trebuie evitate cu fermitate (mai ales de politicieni la adresa cetățenilor).

În limbajul trupului, gestul e considerat a fi unul gen supra-alpha și cei care-l fac vor să dea impresia de autoritate, de putere, dar cel mai adesea efectul este unul contrar.

E un gest cu două tăișuri arătatul cu degetul: unii se vor supune la orice, de frică, dar alții e posibil să sară la gâtul autoritarului.

sursa foto:

Image by OpenClipart-Vectors from Pixabay

Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay

Partide politice fără doctrină și fără politicieni

În ultimul timp se bate toba că Partidul Social Democrat (PSD) a dat cu țara de pământ. Cântă acest refren și președintele RO și membrii Partidului Național Liberal (PNL) care au ajuns în guvern fără alegeri electorale, și alții. Mi-am spus că toți cei care s-au perindat la putere au luat curba drept conducând țara, fie că erau în opoziție (teoretic) fie că nu.

Oricare este în opoziție poate lucra „în folosul națiunii”, dar prea mulți dintre politicienii din RO preferă să șadă și să aștepte să-și ia indemnizațiile de parlamentari, miniștri și ce-or mai fi. Oh, și mai preferă ceva! Să-i acuze pe cetățeni că nu-s cuminți. Mi-am amintit că PSD (pe când era FSN, apoi PDSR – Partidul Democrației Sociale din România) a continuat manipularea grosolană începută de comuniști. 

Nu e ca și cum aceștia care dau acum din gură unindu-și buricele degetelor de la mâini* - imitându-se unii pe alții, cum își imitau marxiștii, staliniștii etc. idolii - ar fi mai breji! Dacă ar insista asupra interzicerii traseismului politic – unii trec dintr-un partid în altul (cu doctrine – vorbă să fie! - total opuse, în multe cazuri) ca și cum ar trece de pe un trotuar pe altul – ar fi un pas uriaș înainte pentru o clasă politică (mai) capabilă.

De ce PSD îmi pare principalul vinovat în cotirea țării pe arătură? Pentru că minciuna și manipularea și dezinformarea au fost armele de bază de când s-a înființat F.S.N. (Frontul Salvării Naționale) în care și-au găsit câte un loc călduț mai mulți marxiști de profesie, unii inițiați la Moscova în arta propagandei / manipulării / dezinformării. 

Cum a ajuns președinte de țară șeful FSN deși în 1990 a fost categoric afirmând că nu va candida pentru funcție și C.F.S.N. (Consiliul Frontului Salvării Naționale) nu se va transforma în partid politic? Denigrând orice posibil contracandidat și susținând că a fost nevoit să o facă pentru binele... poporului, desigur; oricare contracandidat de atunci ar fi vândut țara străinilor. Cu cine s-a înconjurat când a furat revoluția în 1989? Cu unii ca el, de care s-a descotorosit când n-a mai avut nevoie de ei.

Așa cum în vremea instaurării comuniștilor la putere în RO erau denigrați membrii partidelor istorice, cei din FSN au făcut-o în anii 1990 – și le-a mers și lor. Vă amintiți minerii intervievați cu ocazia primei mineriade? Unul zicea (după dictare – dar cine dicta nu era în cadru) că au găsit în sediul partidelor droguri, arme și... mașini de scris!!! Asta cu mașina de scris e de pe vremea comuniștilor când cei care aveau mașini de scris neînregistrate la miliție erau pasibili de amendă sau mai rău, dacă se dovedea că au fost scrise manifeste anticomuniste la acele mașini. Tot ca în primii ani ai comunismului, membrii partidelor istorice (și alți cetățeni cu potențial succes în alegeri electorale) erau denigrați și cel mai mult le plăcea, (și) noilor comuniști care se ridicau în anii 1990, expresia: lacheu al străinilor.

La instalarea comuniștilor staliniști în RO, apoi în anii 1990, dar și în zilele noastre, se pune accent pe naționalism, o armă de emoții pe care dictatorii o mânuiesc foarte bine. Vi-i amintiți pe mai recentul fost șef PSD și acoliții lui? Îi trăgeau mereu cu poporul în sus și în jos, cu lacheii străinilor, cu „statul paralel...

Să nu-și imagineze cineva că cei care azi sunt vizibili în Partidul Național Liberal (care e, în mare parte, partidul democrat liberal - unii dintre democrat liberali ar putea fi foști membri FSN – alții care au o culpă în aruncare cu Ro în prăpastie sub domnia președintelui marinar) sunt „urmașii Brătienilor”! Să nu-și imagineze cineva că de scuturăm arborele genealogic al celor care au format fel și fel de partide vor cădea numai „puritani”.

Foarte scurtă istorie a partidelor mai importante din România:

a fost CFSN, apoi FSN, care s-a scindat în FSN și FDSN (Frontul Democrației și Salvării Naționale); FSN a devenit apoi PD-FSN, prin comasarea FSN cu Partidul Democrat (treptat s-a renunțat la FSN din denumire). Formațiunile politice desprinse, direct sau indirect, din FSN au dominat și încă mai domină viața politică din RO. FDSN și-a schimbat denumirea în Partidul Democrației Sociale din România. În nu mai știu ce an s-a realizat fuziunea prin absorbție cu Partidul Solidarității Sociale, Partidul Republican, Partidul Cooperatist și Partidul Socialist Democratic din România – în 2001 denumirea a devenit Partidul Social Democrat. Originalul PSD, in 1948 a fuzionat cu Partidul Comunist Român în cadrul Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.)

F.S.N. e, practic, „precursorul” actualului PSD dar și al Partidului Democrat și, evident, al Partidului Democrat-Liberal format din „contopirea” Partidului Democrat cu Partidul Liberal Democrat (care s-a desprins din Partidul Național Liberal). Partidul Democrat-Liberal e acum absorbit în Partidul Național Liberal.

(sper că nu m-am încurcat prea tare în istoria partidelor politice care macină România).

Se poate discuta despre doctrine politice în România? De ce ne mai mirăm, oare, că avem politicienii pe care îi avem?

Curriculum vitae politicieni:

https://nutotei.ro/

Un fel de concluzie: din meniul fix oferit de politicieni pe cine mai putem alege? Având în vedere că și de-am avea bafta unui lider providențial tot nu s-ar schimba multe pentru că un singur om (sau un grup de oameni) bine intenționat nu ar reuși să se descurce în încrengătura formată de toți cei care s-au perindat la putere (local sau central) până azi. Sunt foarte multe structuri în care oamenii sunt numiți la conducere, nu aleși, iar dintre aceștia unii își apară interesele personale și/sau ale grupului din care fac parte.

Cu cine să votez?

*Notă

Unirea buricelor degetelor de la mâini este numită în yoga mudra Hakini; îmbunătățește legătura dintre cele două emisfere ale creierului, ajută la concentrare și la reamintirea informațiilor uitate.

Nimic rău cu yoga! Din contră. Doar că politicienii mi se par caraghioși când adoptă această mudra în public – e o părere personală.

**

Nu se termină niciodată ce e de furat în România...

https://beta.dela0.ro/nu-se-termina-niciodata-ce-e-de-furat-in-romania/

Actualizare mai 2022. La aceasta data PNL si PSD fac parte din coalitia de guvernare.

Foto.