În ultimul timp se bate toba că Partidul Social Democrat (PSD) a dat cu țara de pământ. Cântă acest refren și președintele RO și membrii Partidului Național Liberal (PNL) care au ajuns în guvern fără alegeri electorale, și alții. Mi-am spus că toți cei care s-au perindat la putere au luat curba drept conducând țara, fie că erau în opoziție (teoretic) fie că nu.
Oricare este în opoziție poate lucra „în folosul națiunii”, dar prea mulți dintre politicienii din RO preferă să șadă și să aștepte să-și ia indemnizațiile de parlamentari, miniștri și ce-or mai fi. Oh, și mai preferă ceva! Să-i acuze pe cetățeni că nu-s cuminți. Mi-am amintit că PSD (pe când era FSN, apoi PDSR – Partidul Democrației Sociale din România) a continuat manipularea grosolană începută de comuniști.
Nu e ca și cum aceștia care dau acum din gură unindu-și buricele degetelor de la mâini* - imitându-se unii pe alții, cum își imitau marxiștii, staliniștii etc. idolii - ar fi mai breji! Dacă ar insista asupra interzicerii traseismului politic – unii trec dintr-un partid în altul (cu doctrine – vorbă să fie! - total opuse, în multe cazuri) ca și cum ar trece de pe un trotuar pe altul – ar fi un pas uriaș înainte pentru o clasă politică (mai) capabilă.
De ce PSD îmi pare principalul vinovat în cotirea țării pe arătură? Pentru că minciuna și manipularea și dezinformarea au fost armele de bază de când s-a înființat F.S.N. (Frontul Salvării Naționale) în care și-au găsit câte un loc călduț mai mulți marxiști de profesie, unii inițiați la Moscova în arta propagandei / manipulării / dezinformării.
Cum a ajuns președinte de țară șeful FSN deși în 1990 a fost categoric afirmând că nu va candida pentru funcție și C.F.S.N. (Consiliul Frontului Salvării Naționale) nu se va transforma în partid politic? Denigrând orice posibil contracandidat și susținând că a fost nevoit să o facă pentru binele... poporului, desigur; oricare contracandidat de atunci ar fi vândut țara străinilor. Cu cine s-a înconjurat când a furat revoluția în 1989? Cu unii ca el, de care s-a descotorosit când n-a mai avut nevoie de ei.
Așa cum în vremea instaurării comuniștilor la putere în RO erau denigrați membrii partidelor istorice, cei din FSN au făcut-o în anii 1990 – și le-a mers și lor. Vă amintiți minerii intervievați cu ocazia primei mineriade? Unul zicea (după dictare – dar cine dicta nu era în cadru) că au găsit în sediul partidelor droguri, arme și... mașini de scris!!! Asta cu mașina de scris e de pe vremea comuniștilor când cei care aveau mașini de scris neînregistrate la miliție erau pasibili de amendă sau mai rău, dacă se dovedea că au fost scrise manifeste anticomuniste la acele mașini. Tot ca în primii ani ai comunismului, membrii partidelor istorice (și alți cetățeni cu potențial succes în alegeri electorale) erau denigrați și cel mai mult le plăcea, (și) noilor comuniști care se ridicau în anii 1990, expresia: lacheu al străinilor.
La instalarea comuniștilor staliniști în RO, apoi în anii 1990, dar și în zilele noastre, se pune accent pe naționalism, o armă de emoții pe care dictatorii o mânuiesc foarte bine. Vi-i amintiți pe mai recentul fost șef PSD și acoliții lui? Îi trăgeau mereu cu poporul în sus și în jos, cu lacheii străinilor, cu „statul paralel...
Să nu-și imagineze cineva că cei care azi sunt vizibili în Partidul Național Liberal (care e, în mare parte, partidul democrat liberal - unii dintre democrat liberali ar putea fi foști membri FSN – alții care au o culpă în aruncare cu Ro în prăpastie sub domnia președintelui marinar) sunt „urmașii Brătienilor”! Să nu-și imagineze cineva că de scuturăm arborele genealogic al celor care au format fel și fel de partide vor cădea numai „puritani”.
Foarte scurtă istorie a partidelor mai importante din România:
a fost CFSN, apoi FSN, care s-a scindat în FSN și FDSN (Frontul Democrației și Salvării Naționale); FSN a devenit apoi PD-FSN, prin comasarea FSN cu Partidul Democrat (treptat s-a renunțat la FSN din denumire). Formațiunile politice desprinse, direct sau indirect, din FSN au dominat și încă mai domină viața politică din RO. FDSN și-a schimbat denumirea în Partidul Democrației Sociale din România. În nu mai știu ce an s-a realizat fuziunea prin absorbție cu Partidul Solidarității Sociale, Partidul Republican, Partidul Cooperatist și Partidul Socialist Democratic din România – în 2001 denumirea a devenit Partidul Social Democrat. Originalul PSD, in 1948 a fuzionat cu Partidul Comunist Român în cadrul Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.)
F.S.N. e, practic, „precursorul” actualului PSD dar și al Partidului Democrat și, evident, al Partidului Democrat-Liberal format din „contopirea” Partidului Democrat cu Partidul Liberal Democrat (care s-a desprins din Partidul Național Liberal). Partidul Democrat-Liberal e acum absorbit în Partidul Național Liberal.
Un fel de concluzie: din meniul fix oferit de politicieni pe cine mai putem alege? Având în vedere că și de-am avea bafta unui lider providențial tot nu s-ar schimba multe pentru că un singur om (sau un grup de oameni) bine intenționat nu ar reuși să se descurce în încrengătura formată de toți cei care s-au perindat la putere (local sau central) până azi. Sunt foarte multe structuri în care oamenii sunt numiți la conducere, nu aleși, iar dintre aceștia unii își apară interesele personale și/sau ale grupului din care fac parte.
