Oglinda omului. RiO

Poza de mai jos nu am ales-o întâmplător pentru jocul Reflexii in oglindă inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate. Nu e tocmai o reflexie, conform jocului, dar e, totuși, una: peste timp - imaginându-mi că ovalul cu chipul tinerei e oglindă.

Luni - sau marți?! nu contează - m-a rugat o vecină să merg cu ea in piață să facă mai multe cumpărături și să o ajut la cărat, să nu facă zece drumuri. Era în jurul orei 11 - piața era aglomerată, dar nu chiar ca-n urmă cu 4-5 ani când am început să fac și eu cumpărături din piață, și mergeam de credeam că stau. Eu târam după mine un cărucior de piață, vecina, in fața mea, se oprea pe la tarabe. După ce am umplut căruciorul ne-am îndreptat spre una dintre porți, mergând încet, in urma altor bătrânei. Un bărbat înalt, solid, la vreo 50 de ani (după aprecierea mea de doi lei) se grăbea nevoie mare. La un moment dat era în fața mea, in spatele vecinei, și-l aud: Hai, babo, mișcă, că ne ia moartea aici! Nu sunt sigură dacă vecinei i s-a adresat sau doamnei care era în fața noastră cu câteva persoane și se deplasa cu ajutorul unui cadru, dar indiferent cui s-a adresat am simțit - aproape la propriu! - cum mi se adună tot sângele în cap. 

În fracțiuni de secundă am scos acul decorativ din reverul hainei și l-am înfipt în punga subțire unde, individul, avea cartofi. L-am înfipt în partea de jos a pungii întinsă la maxim de cartofi și am tras în sus cât s-a putut, cu intenția de-a o rupe prin zgâriere - individu' nu a sesizat nimic suspect. Îmi făcusem singură o astfel figură, cu ani în urmă, sfâșiind o astfel pungă cu vârful spiței de la umbrelă. Cartofii individului nu s-au împrăștiat, spre marea mea nemulțumire, dar mă calmasem. După câțiva pași, însă, in aproape aceeași formație, individul a început să culeagă cartofi printre picioarele oamenilor neînțelegători cu problema lui. Înjura de zor, oamenii vociferau că încurcă locul, dar nimeni nu l-a ajutat. S-a auzit și o voce: Dumnezeu nu bate cu bățul. Individul a înjurat și mai tare, și mai urât.

Ce-am povestit s-a întâmplat în cel mult două minute de înghesuială. Nu i-am spus vecinei, nu le-am spus alor mei (încă). Cred că nu a observat nimeni ce am făcut deoarece m-am prefăcut că am treabă cu o roată a căruciorului pe care-l aveam.

Știiiiuuuu, e oribil ce-am făcut! In acel moment radiam de satisfacție! Și după vreo cinci minute îmi părea rău că l-am pus în acea situație... Poate că se grăbea la o nevastă cicălitoare sau la una bolnavă sau din ultimii bani și-a cumpărat acei cartofi... sau... sau... Mai apoi mi-a părut îngrozitor de rău, nu doar rău, dar mi-a trecut destul de repede, in ideea că ar fi trebuit să-și țină frustrările pentru el, nu să spună ce a spus - vecina alături de care eram a fost tare supărată auzind vorbele inițiale ale individului, dar mai apoi s-a înseninat puțin, când tipul aduna cartofi in înghesuială. Acea slabă consolare a ei mi-a mers la suflet. Știu că îmi voi primi răsplata: acțiune și reacțiune, așa-i legea. 😃 Și... mai știu un lucru: aș face la fel dacă aș mai avea parte de-o ocazie asemănătoare. Ups.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/beasternchen-32364022/ (generată cu IA)

Nu-ți vând o vânătă

Dimineață am fost la piață! O prietenă a mamei m-a rugat să merg cu ea, să o ajut să care una-alta pentru a pregăti câte ceva „pentru iarnă”. Ne învârtim pe acolo, își cumpără ce are nevoie și vede vinete, despre care zice că „sunt foarte bune” (pentru mine toate vinetele sunt la fel). Ne așezăm la rând – înaintea noastră erau trei persoane; prima tocmai plătea și a plecat. A urmat o doamnă în vârstă, adusă de spate, mititică – un cap mai înaltă decât taraba – îmbrăcată în negru din cap până în picioare, cu o sacoșă din pânză a cărei culoare nu se mai distingea. O roagă pe vânzătoare să îi cântărească o vânătă. Aia sare ca injectată cu ardei iute sub limbă! „Cum să-ți vând o singură vânătă?! Nu vând o vânată!” Bătrânica a încercat să spună ceva dar femeia de la tarabă avea un tumultos râu de vorbe la gură. Femeia în negru a plecat. Cea care urma înaintea noastră a comentat că nu e firesc să refuze să vândă oamenilor cât doresc; aia că nu, că ea nu vinde o vânătă, că e marfa ei și etc.. Îmi stătea pe limbă să-i spun prietenei mamei să nu cumpere de aici cele 10 kg de vinete, dar n-a fost nevoie. S-a întors spre mine și mi-a zis că plecăm, că mai sunt vinete și în altă parte. Femeia care comentase a plecat și ea fără să cumpere.

Totul s-a petrecut în timp mai scurt decât mi-a trebuit mie să tastez până aici – și tastez repede.

Sigur, e „caz pentru protecția consumatorului”, dar nu despre asta e vorba. Am plecat de acolo cu tristețe în suflet... Mă gândeam că în Ro nici sărac nu mai poți fi. Nu afirm că așa era in acest caz, dar orice ar putea fi. Poate că unii oameni au bani fix de-o vânătă, să mănânce, de poftă, salată de vinete care încape într-o ceașcă. Cu ce mai ai prin casă, dintr-o vânătă poți face o mâncare care să-ți ajungă și două zile. Ce-o fi fost în sufletul doamnei care a fost refuzată așa de urât și a plecat în tăcere? Pot eu să știu – sau oricine, dacă nu o cunoaște personal – că vrea doar să necăjească vânzătorii?! (pentru ca sunt și astfel de oameni, dar tot trebuie să le vinzi) Cică, să nu mai cumpărăm legume și fructe de la supermarket, ci de la producători, în piață, să nu li se strice marfa!

La naiba! Hai, că m-am enervat acum, la final! Mâine mă duc în piață la aceeași cucoană și-i cer o vânătă! Să îndrăznească să nu-mi vândă o singură vânătă! Am zis! 😊

Actualizare 6 octombrie 2020. Am fost in piata dar la taraba era un tanar care mi-a vandut o vanata fara sa se mire, fara sa comenteze. Intreband unde este dna de ieri am aflat ca e matusa lui si amandoi stau in piata alternativ: o zi unul, o zi celalalt. Cred ca maine nu voi mai merge in piata, sa dau de dna in cauza, dar cine stie... 

Image by PublicDomainPictures from Pixabay

Testul de omenie lipseşte

Lângă poliţia naţionala a fost infiintata politia locala, in 2011 (cred), cu atributii in ordinea şi liniştea publică, precum şi paza bunurilor; circulaţia pe drumurile publice; disciplina în construcţii şi afişajul stradal; protecţia mediului; activitatea comercială; evidenţa persoanelor; alte domenii stabilite prin lege.

Cica, pentru a deveni politist local se dau fel si fel de teste. Pacat ca nu se da si “testul de omenie”. Desigur, nu prea-ţi da mâna sa fii omenos cu violentii – si nimeni nu le cere – dar sunt cazuri in care violentii sunt asa de la boala, nu de la alcool sau de la “ce jmecheri sunt ei”. Inainte de a fi politist este – sau ar trebui sa fie – om; inainte de orice suntem, in primul rand, oameni – sau ar trebui sa fim.

Cine poate deveni politist local? Din pacate, oricine indeplineste niste criterii minime: ceva gramatica, ceva sport (da, da si ceva legislatie – cel puţin, asa cred!) si un interviu – probabil sunt intrebati de ce vor sa devina politisti locali si ei raspund ceva de genul ”sa protejez”. Or proteja primari sau alti indivizi de genul si se comporta la modul ”era să aveţi o scamă”, dar la cetateni multi dintre ei se dau de parca sunt buricul pământului. E notorie individa din Bucuresti (politista locala), care se credea, probabil, in serialul Chicago P.D. la ”crime majore” si tragea de-o pustoaica ce-si plimba câinele fara botniţă, câinele nefiind ”rasă periculoasă” conform legii, dar de unde sa stie politista? Ea smucea de fata, ca si cum si-ar fi dorit s-o muşte acel câine. Doar prin faptul ca nu a muşcat-o, in timp ce-i brutaliza stapana, orice individ inteligent ar fi inteles ca acel câine nu-i periculos.

Oare nu-i testeaza si psihologic? Nu le da macar o problema de logica? Pot fi... orice, daca trec probele e o.k. Cica-s riguroase criteriile de selectie! Se vede: exemplul politistei din Bucuresti si luni, exemplul unui politai din Brasov.

Intru in piaţa agroalimentara – ceea ce nu-mi sta in obicei, dar m-a rugat cineva sa-i cumpar pere din piaţă, daca tot am ajuns in zona respectiva. Intre 16-17 era; vanzatorii isi acopereau marfa, se pregateau sa inchida. Pe un culoar, doi barbati vizibil băuţi, mânaţi de la spate de un politai local, mare cât uşa (nu-l vad eu sa scoata la proba de rezistenta – 1000 de metri – minim 4 minute si 30 de secunde si nici la poba de viteza – 50 de metri – 6 secunde si 8 sutimi, dar treaca de la mine, pentru ca aparentele pot insela).

Am prins din zbor cuvintele politaiului "Fumezi in piaţă; nu? Dă-i drumu’ afara!” (la momentul acela nu era vreo tigara aprinsa). Barbatul beat, inalt, vizibil avand probleme cu echilibrul, se straduia sa ajunga la poarta, tinandu-se de tarabe, fara scandal, fara sa se impotriveasca, dar incet, pentru ca nu-l ţineau picioarele. Cel scund – companionul primului – avea viteza si se departase, lasandu-si amicul de pahar la cheremul politaiului gigant. Politaiul dupa cel inalt: "Hai, mişcă!” si-l impinge de umăr! Omul beat cade cât era de lung la picioarele mele. Mi-au sărit toate balamalele si inima-n gât. "Băi, omule!’ ţip la politai. "N-ai minte? Cum naiba să împingi un om beat?” Amarâtul cazut s-a rasucit de pe burta si s-a asezat in fund, privind de acolo când la mine când la politai. Politaiul ii zicea sa se ridice. Băi, frate! răcnesc in gând si cu voce tare-i zic: "Ia-l de aripa, sa-l ridicam”. Politaiul i se adreseaza celui scund, chemandu-l sa-si ajute amicul. Eu iau omul de un brat si-i zic gigantului sa-l ia de celalalt – îl ia, şi-l ridicam. "Nu-l mai împinge, ca poate-l ai pe constiinta” – mai spun, inainte de a-mi vedea de ale mele..

In tot acest timp politaiul nu mi-a adresat niciun cuvinţel, dar macar nu l-a mai imbrancit pe ametitul cu mintile baute. Era un tip curatel, cu haine bune pe el – se vedea ca nu locuieste singur sau, daca locuieste singur, e un tip care (inca) se ingrijeste.

Cât de puţină minte trebuie sa aiba cineva incat sa imbranceasca un om care are probleme cu echilibrul (chiar daca din cauza alcoolului)? Putea sa dea cu nasul in asflat si sa ramana acolo – sper ca n-a dat... N-ar fi primul om mort din cauza unei lovituri in nas (cade-n piaţă si moare acasa)...

Ma deranjeaza profund toti acestia care-si dau aere de super potenti doar pentru ca poarta uniforma statului. Cred c-o sa car cu mine un telefon mobil pentru a filma astfel de scene.

Domnule politai local, ai imbrancit un om si l-ai dat de asfalt. Daca asta inseamna sa protejezi, te rog sa n-o faci si cu altii!