2016-12-08

Testul de omenie lipseşte

Lângă poliţia naţionala a fost infiintata politia locala, in 2011 (cred), cu atributii in ordinea şi liniştea publică, precum şi paza bunurilor; circulaţia pe drumurile publice; disciplina în construcţii şi afişajul stradal; protecţia mediului; activitatea comercială; evidenţa persoanelor; alte domenii stabilite prin lege.

Cica, pentru a deveni politist local se dau fel si fel de teste. Pacat ca nu se da si “testul de omenie”. Desigur, nu prea-ţi da mâna sa fii omenos cu violentii – si nimeni nu le cere – dar sunt cazuri in care violentii sunt asa de la boala, nu de la alcool sau de la “ce jmecheri sunt ei”. Inainte de a fi politist este – sau ar trebui sa fie – om; inainte de orice suntem, in primul rand, oameni – sau ar trebui sa fim.

Cine poate deveni politist local? Din pacate, oricine indeplineste niste criterii minime: ceva gramatica, ceva sport (da, da si ceva legislatie – cel puţin, asa cred!) si un interviu – probabil sunt intrebati de ce vor sa devina politisti locali si ei raspund ceva de genul ”sa protejez”. Or proteja primari sau alti indivizi de genul si se comporta la modul ”era să aveţi o scamă”, dar la cetateni multi dintre ei se dau de parca sunt buricul pământului. E notorie individa din Bucuresti (politista locala), care se credea, probabil, in serialul Chicago P.D. la crime majore” si tragea de-o pustoaica ce-si plimba câinele fara botniţă, câinele nefiind ”rasă periculoasă” conform legii, dar de unde sa stie politista? Ea smucea de fata, ca si cum si-ar fi dorit s-o muşte acel câine. Doar prin faptul ca nu a muşcat-o, in timp ce-i brutaliza stapana, orice individ inteligent ar fi inteles ca acel câine nu-i periculos.

Oare nu-i testeaza si psihologic? Nu le da macar o problema de logica? Pot fi... orice, daca trec probele e o.k. Cica-s riguroase criteriile de selectie! Se vede: exemplul politistei din Bucuresti si luni, exemplul unui politai din Brasov.

Intru in piaţa agroalimentara – ceea ce nu-mi sta in obicei, dar m-a rugat cineva sa-i cumpar pere din piaţă, daca tot am ajuns in zona respectiva. Intre 16-17 era; vanzatorii isi acopereau marfa, se pregateau sa inchida. Pe un culoar, doi barbati vizibil băuţi, mânaţi de la spate de un politai local, mare cât uşa (nu-l vad eu sa scoata la proba de rezistenta – 1000 de metri – minim 4 minute si 30 de secunde si nici la poba de viteza – 50 de metri – 6 secunde si 8 sutimi, dar treaca de la mine, pentru ca aparentele pot insela).

Am prins din zbor cuvintele politaiului "Fumezi in piaţă; nu? Dă-i drumu’ afara!” (la momentul acela nu era vreo tigara aprinsa). Barbatul beat, inalt, vizibil avand probleme cu echilibrul, se straduia sa ajunga la poarta, tinandu-se de tarabe, fara scandal, fara sa se impotriveasca, dar incet, pentru ca nu-l ţineau picioarele. Cel scund – companionul primului – avea viteza si se departase, lasandu-si amicul de pahar la cheremul politaiului gigant. Politaiul dupa cel inalt: "Hai, mişcă!” si-l impinge de umăr! Omul beat cade cât era de lung la picioarele mele. Mi-au sărit toate balamalele si inima-n gât. "Băi, omule!’ ţip la politai. "N-ai minte? Cum naiba să împingi un om beat?” Amarâtul cazut s-a rasucit de pe burta si s-a asezat in fund, privind de acolo când la mine când la politai. Politaiul ii zicea sa se ridice. Băi, frate! răcnesc in gând si cu voce tare-i zic: "Ia-l de aripa, sa-l ridicam”. Politaiul i se adreseaza celui scund, chemandu-l sa-si ajute amicul. Eu iau omul de un brat si-i zic gigantului sa-l ia de celalalt – îl ia, şi-l ridicam. "Nu-l mai împinge, ca poate-l ai pe constiinta” – mai spun, inainte de a-mi vedea de ale mele..

In tot acest timp politaiul nu mi-a adresat niciun cuvinţel, dar macar nu l-a mai imbrancit pe ametitul cu mintile baute. Era un tip curatel, cu haine bune pe el – se vedea ca nu locuieste singur sau, daca locuieste singur, e un tip care (inca) se ingrijeste.

Cât de puţină minte trebuie sa aiba cineva incat sa imbranceasca un om care are probleme cu echilibrul (chiar daca din cauza alcoolului)? Putea sa dea cu nasul in asflat si sa ramana acolo – sper ca n-a dat... N-ar fi primul om mort din cauza unei lovituri in nas (cade-n piaţă si moare acasa)...

Ma deranjeaza profund toti acestia care-si dau aere de super potenti doar pentru ca poarta uniforma statului. Cred c-o sa car cu mine un telefon mobil pentru a filma astfel de scene.

Domnule politai local, ai imbrancit un om si l-ai dat de asfalt. Daca asta inseamna sa protejezi, te rog sa n-o faci si cu altii! 

8 comentarii:

  1. uff...idea de protectie exista doar in mintea catorva politisti, in rest...lege si ordine dupa mintea fiecaruia :(
    poate cei tineri vor gandi si se vor forma altfel dar e greu de crezut daca profesorii lor sunt asa ca politistul din povestea ta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu degeaba se spune ca profesia de politist intra in categoria celor care nu-s pentru oricine...
      La "rutiera" (datorita celor tineri), am inteles, mentalitatea pare a se fi schimbat. :) Sa-i ţină naravul si... sa se ia si la ceilalti.

      Ștergere
  2. Eu, "ma uit si privesc" cu ar zice Garcea! Nu prea am mari consumatori de alcool prin zona, iar politia? Pai sta in birouri la cafea ca e frig afara1 :)))
    Trist ce e acolo la voi! Grandomania asta e boala grea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Cred ca si cel din poveste era pe undeva de unde se uita si privea pentru ca nu avea chipiu / caciula de iarna, avea haina descheiata... si si-o fi amintit, brusc, ca-i politai. De regula, umbla cate doi, si era singur... De fapt, nu era singur,il insotea grandomania.
      Chiar ca-i trist pe-aici! Exista o teama de toti cei care reprezinta statul... ceea ce inseamna, practic, dictatura ("cand cetatenii se tem de stat e dictatura; cand statul se teme de cetateni e democratie").
      :*

      Ștergere
  3. Familia+scoala+religia=ceea ce avem pe strada. Degeaba te imbraci cu o uniforma daca inlauntru nu ai forma. Un borsh total specific celor ce se inchina la ziduri, lemne pictate, mortaciuni dar care ii calca in picioare pe cei vii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca politaiul in cauza se numara intre cei care se inchina, dar trebuie sa iti dau dreptate: prea multi dintre cei care se considera credinciosi, educati etc. par a respecta mai mult pe cei morti decat pe cei vii, dand dovada ca nu invata nimic din ceea ce citesc (sau ar trebui sa citeasca si sa invete).

      Ștergere
  4. ...cand statul se teme de cetateni e democratie.
    N-o stiam ! E adevarata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi democraţia cam departe de România. :(
      Exact sună aşa: “Când un guvern se teme de cetăţeni, e democraţie. Când cetăţenii se tem de guvern, este dictatură”. (Thomas Jefferson)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.