Iepurele de pe Luna. RiO

Se spune că privind cu atenție Luna plină putem vedea, in unele nopți, Iepurașul de Jad care, in folclorul chinez, e companionul zeiței Chang'e (care locuiește în Palatul Lunii) și cel care prepară elixirul nemuririi.

Iepurele de Jad e un simbol comun în diferitele zone din estul Asiei, dar legendele care îi sunt asociate diferă, mai mult sau mai puțin. Una dintre legende o scriu aici, cu ocazia jocului Reflexii in oglindă, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Împăratul de Jad s-a deghizat într-un bătrân sărac, flămând, și a cerut mâncare de la maimuță, vidră, șacal și iepure. Maimuța a adunat fructe și i le-a oferit; vidra i-a dat pește, șacalul a prins o șopârlă. Iepurele a putut aduna doar iarbă, dar știind că oamenii nu se hrănesc cu iarbă s-a sacrificat pe sine aruncându-se in focul pe care acel bătrân flămând îl aprinsese. Dar iepurele nu a ars. Impresionat de sacrificiul iepurelui, bătrânul s-a dezvăluit ca fiind Împăratul de Jad și în semn de prețuire l-a trimis pe Lună, pentru a deveni nemuritor. Iepurele a devenit mai apoi cunoscut ca Iepurele de Jad nemuritor care cunoaște secretul elixirului nemuririi. De oriunde am privi, vedem conturul iepurelui amestecând cu pistilul in mojar.

Iepurele de Jad e simbol al altruismului și sacrificiului.

Luna Lupului. Prima Lună plină din an

Prima Luna Plină din an se numește Luna Lupului, și este azi. Nu doar satelitul natural al Pământului se numește astfel, ci luna ianuarie. În trecut oamenii utilizau „calendarul lunar” (luna calendaristică avea 28 de zile) și nu „calendarul solar” (luna calendaristică având 28/29 zile, 30 și/sau 31 de zile).

Unele surse afirmă că denumirea de Luna Lupului vine de la nativii-americani care, în trecutul îndepărtat, obișnuiau să numească Luna pentru a delimita lunile și anotimpurile. Numele dat Lunii pline se aplică perioadei până la următoarea Lună plină și era diferit de la trib la trib, dar unele denumiri s-au impus general (sau aproape general) pentru anumite regiuni. Alte surse susțin că denumirile date azi Lunii pline sunt o combinație între denumirile date de triburile nativ-americane și cele ale coloniștilor, aceștia din urmă adaptând mai multe denumiri în calendarul lor. În cultura anglo-saxonă, de exemplu, Luna plină din ianuarie a fost numită și Luna după Yule, momentul festivalului antic care marca solstițiul de iarnă, în jurul datei de 22 decembrie.

Luna plină din ianuarie a mai fost numită și Luna Centrală, acest fenomen fiind considerat de unii punctul de mijloc al iernii. I s-a mai spus și Luna de Zăpadă dar, în timp, această denumire a fost folosită pentru Luna plină din februarie (27 februarie, anul acesta). Alte denumiri: Luna Veche, Luna de Gheață.

Prima Lună plină din ianuarie e numită Luna Lupului deoarece în această perioadă lupii sunt auziți urlând mai mult (mai des) ca de obicei. Ei nu urlă de foame, cum s-a crezut mult timp, ci urlă pentru a-și anunța prezența: sunt aici, pentru prieteni; stai departe, pentru dușmani. Urletele și alte sunete ale lupilor sunt, în general, pentru a-și delimita teritoriul, pentru a localiza (a fi localizați de) membrii haitei, pentru a întări legături sociale și pentru a coordona vânătoarea.

Perechile de lupi se formează din decembrie până în februarie; sezonul de împerechere durează din februarie până în martie (unii lupi se pot împerechea și în ianuarie). În medie, spun cercetătorii, urletul unui lup durează între 3 și 7 secunde, dar în sezonul de reproducere corul unei haite poate dura între 30 și 120 de secunde și, drept urmare, lupii sunt deosebit de vocali în primele luni ale anului. Si, așa, Luna plina din ianuarie se numește Luna Lupului.

Luna plina si lupul - legenda

Chiar urlă lupii la Lună atunci când îşi îndreaptă botul către cer şi lasă să se audă un urlet lung?! Nu, nu există o legătură între urletul lupilor şi fazele Lunii, iar faptul că îşi înalţă botul către cer are legătura cu acustica. Lupii comunică unii cu ceilalţi (şi) prin urlet, în special atunci când sunt despărţiţi de un membru important al haitei - anxietate provocata de despărţire. De ce se aude urletul lor în special noaptea? Pentru că sunt animale nocturne, în principal.

Azi e Lună plină. O prietenă care îmi ştie fascinaţia pentru lupi a descoperit pe net o legendă şi mi-a trimis-o în dar. Nu ştiam legenda, aşa că o transcriu aici, spre păstrare.

Se spune că într-o noapte, acum mult timp, pe vârful unui munte înalt un lup urla a jale, cu capul îndreptat spre Lună.

Regina nopţii, gingaşă şi timidă, deşi se mai ascundea în spatele norilor, a ales să-l întrebe la un moment dat ce s-a întamplat de este supărat şi atât de disperat.

- Ce ai de urlii aşa rău? De ce nu te opreşti măcar un pic?

- Mi-am pierdut unul dintre copii. Cel mai mic pui al lupoaicei mele. Sunt disperat... Ajută-mă! o rugă cu deznădejde lupul.

La auzul acestora, Luna s-a umflat şi a crescut începând să lumineze din ce în ce mai tare.

- Uită-te acum, poate îţi poţi găsi puiul - îl îndeamnă astrul, şi lupul şi-a reluat căutările, până şi-a găsit puiul. A mulţumit Lunii pentru ceea ce a făcut pentru el, deoarece dacă nu îl ajuta puiul de lup ar fi murit de frică şi de frig, pe marginea unei prăpăstii. Tată şi pui au dispărut împreună în pădure.

De atunci, la fiecare 28 de zile, zânele pădurii au decis să îi răsplătească Lunii fapta bună şi i-au oferit posibilitatea de a lumina măreţ pe cer. Lupii îi ştiu povestea şi scopul şi îi mulțumesc cu un urlet în sus...

Legenda mai spune ca cine doreşte să găsească ceva în noapte cu certitudine reuşeşte într-o noapte cu Lună plină.