La
rădăcina unui brad ședea, pe un covor de mușchi, un gnom cam
supărat. Avusese stabilită o întâlnire cu un om – o fată
foarte frumoasă.
Auzise
el o vorbă: „îți ofer inima-n dar” și-a venit cu ea în
mâini, s-o ofere tinerei. Și-a tot așteptat drăguțul, dar fata
n-a venit. I-a înșelat încrederea și pentru veșnicie pierdută
va
rămâne. Firea lui de gnom îl îndemna să caute pedeapsa cea mai
potrivită – dar inima nu-l lăsa!
Ca
spirit al pământului – posesor al înțelepciunii pământului –
ajutase mulți oameni care doreau să salveze Natura – inclusiv pe
draga inimii lui: așa se cunoscuseră. De la toți ceruse în schimb
ceva, mai puțin de la Ea, căreia i-a permis chiar să-l vadă. Au
cutreierat împreună
prin
păduri, grote, peșteri și i-a dezvăluit omului o mulțime despre
natură. S-a îndrăgostit de fată pentru că e veselă ca el, pusă
pe șotii și iubește
natura cu tot ceea ce aceasta cuprinde.
O
fi el deținătorul înțelepciunii pământului,
dar dragostea nu ține seama de așa ceva... înțelegea acum.
Poate
că nu s-ar fi arătat dacă n-ar fi fost un gnom cu picioare prea
lungi pentru un gnom – își căuta scuze pentru greșeala
făcută... Ai lui îl cam luau peste picior pentru că era înalt,
pentru un gnom. Fata, în schimb, îl îndrăgise.
Cum
stătea el supărat și cocea o răutate s-a simțit mângâiat ușor.
A privit în sus și-a văzut o crenguță de brad care se aplecase
spre el, șoptindu-i că a înțeles greșit: fata îl iubește, e
drept, dar numai ca pe un prieten foarte bun care o ajută să
protejeze natura. Să-i ofere inima și toată încrederea, pentru că
ea le merită, dar să nu-i ceară nimic în schimb.
Gnomul
s-a înveselit. Voia să creadă ce-i șoptea ramura. Poate chiar așa
era! Acum aflase gnomul că veșnicia poate dura și doar o clipă!
Era plin de bucurie, încrezător în draga lui și chicotea
încetișor - oarecum uimit - în timp ce crenguța îl ridica pentru a face poză cu
el.
În
final a ieșit ceva bun din întâlnirea ratată.
Rux
a avut inițiativa Împodobim bradul 2022
și m-am alăturat jocului confecționând un gnom – dorința de-a
avea un gnom făcut de mine „datează”
de câțiva ani (ca multe alte dorințe)
dar abia acum m-am încumetat. Căciulița e un pătrat tricotat pe
care l-am găsit într-o cutie; mâinile și
picioarele sunt din ață răsucită ca pentru șnur, capul este
pom-pon făcut din bumbac, barba din ață
de
mătase și inima decupată într-un pom-pon roșu. Tema este "ornament drăgălaș". Mie-mi pare drăgălaș; dacă e așa sau ba... 😊
