Diana Hope Rowden - agent secret britanic

Diana Hope Rowden s-a născut în Anglia, la 31 ianurie 1915, fiica unui ofițer în armata britanică, Aldred Rowden. Când era încă mică, părinții s-au separat și mama (Muriel Christian - născută Maitland-Makgill) a plecat în sudul Franței impreuna cu ea și frații ei mai mici. Aici a învățat la școlile din Sanremo și Cannes. Familia avea între strămoși avocați, ofițer și capelani regali, așa că au dorit și pentru fiica lor o educație aleasă; s-au întors în Anglia, unde Diana a fost trimisă la internat, la Manor House School din Limpsfield, Surrey, dar nu s-a putut adapta în acel colectiv și părinții au hotărât, în 1933, să plece din nou în Franța; s-a înscris la Sorbona și dupa terminarea studiilor a lucrat ca jurnalist independent la Paris.

La izbucnirea celui de al doilea război mondial s-a alăturat Crucii Roșii și a fost repartizată la Corpul de Ambulanțe Anglo-American al Forței Expediționare Britanice (BEF). În mai 1940 Franța a fost invadată de armata germană. Diana a fost în imposibilitatea de a participa la evacuarea de la Dunkirk și a rămas în țară până în vara anului 1941. Mai apoi a parcurs periculosul traseu prin Spania și Portugalia spre Anglia, unde și-a reîntâlnit mama. În septembrie 1941, s-a alăturat corpului Auxiliar Feminin Air Force (WAAF). În 1942 a lucrat la Departamentului Șefului de Stat Major al Aviației, unde a fost promovată ca ofițer. Capacitatea ei de a vorbi fluent limba franceză a adus-o în atenția unui ofiter SOE (Operatiuni Speciale Executive) și în martie 1943 a acceptat să activeze ca agent de teren. După antrenamentul de bază a primit numele de cod Paulette și a fost transportată cu avionul, la 16 iunie 1943, la Le Mans, împreuna cu Noor Inayat Khan și Cecily Lefort. A călătorit apoi spre St. Amour unde s-a alăturat rețelei Acrobat coordonată de John Starr. Rolul ei era acela de curier livrând mesaje agenților din Marsilia, Lyon și Paris, dar a ajutat și la planurile de sabotare a uzinei de automobile Peugeot.

Când John Starr a fost capturat, Diana a căzut în capcana întinsă de naziști, plecând la întâlnirea cu presupusul înlocuitor al agentului capturat. A fost arestată (împreuna cu doi membri din Rezistența franceză) la 17 noiembrie 1943 și dusă pe 84 Avenue Foch (sediul Gestapo din Paris) unde a fost interogată timp de două săptămâni apoi trimisă la închisoarea Fresnes. La data de 13 mai 1944 germanii au transportat-o, alături de alți șapte agenți SOE (Vera Leigh, Andrée Borrel, Sonya Olschanezky, Yolande Beekman, Eliane Plewman, Madeleine Damerment și Odette Sansom) în lagărul de concentrare de la Natzweiler- Struthof (zona Alsaciei). La 6 iulie 1944 a fost injectată cu fenol, o substanță caustică ce produce paralizie musculară (moarte lentă și dureroasă), spunându-i-se că a fost vaccinată împotriva tifosului. Trupul a fost ars în crematoriul taberei. Germanii au dorit să o facă disparută fără urmă, conform decretului Noapte și Ceata (Nacht und Nebel)*.

Postmortem a fost onorată atât de britanici cât și de francezi. Între altele, a fost numită Cavaler al Legiunii de Onoare și i s-a acordat Crucea de Război 1939-1945.

Notă

*) Nacht und Nebel (Night and Fog) a fost numele de cod al unui decret, din 7 decembrie 1941, emis de Adolf Hitler și semnat de mareșalul Wilhelm Keitel, șef al Comandamentului forțelor armate germane (Oberkommando der Wehrmacht-ului, sau OKW) .

Decretul dispunea ca persoanele aflate în teritoriile ocupate și angajate în activități menite să submineze securitatea trupelor germane să fie capturate și transportate în Germania, prin noapte și ceață, pentru judecarea lor în tribunale speciale, eludând astfel procedura militară și diversele convenții care reglementează tratamentul prizonierilor. Numele de cod a fost inspirat din opera poetului și dramaturgului Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) care a folosit expresia pentru a descrie acțiunile clandestine de multe ori ascunse de ceață și întunericul de nopții.

Acest decret a permis autorităților germane să răpească, noaptea, acele persoane care pun în pericol securitatea germană, astfel încât acestea să dispară în mod eficient fără urmă. Autoritățile germane au aplicat decretul în principal în statele din Europa de Vest: Belgia, Franța, Luxemburg, Norvegia, Danemarca și Țările de Jos. Autoritățile germane de ocupație și colaboratorii lor au arestat aproximativ 7 000 de persoane, în conformitate cu prevederile decretului, aproape 5.000 dintre ei în Franța.

Vezi si:

Denis Bloch si Noor Khan

Spioni in fusta: Denise Bloch si Noor Khan

Denise Madeleine Bloch s-a nascut in 21 ianuarie 1916, la Paris, fiica lui J.H. si Suzannei (nascuta Levi-Strauss) Barrault, evrei.

In anul 1942 familia ei a fost arestata de  Gestapo, asistati de politia franceza, dar ea a scapat, impreuna cu logodnicul ei M. Mendelsohn.

sursa

Denise era secretara la firma de automobile Citroen. Seful ei, Jean Maxime Aron, lider în Rezistenta franceza, a recrutat-o, in iulie 1942, la Lyon, pentru a lucra la SOE (Special Operations Executive), la serviciul de comunicatii radio. SOE era organizatie de spionaj britanica infiintata la initiativa lui Winston Churchill (imediat ce a devenit prim-ministru, in 10 mai 1940). A lucrat impreuna cu operatorul radio Brian Stonehouse pana la arestarea acestuia la sfarsitul lunii octombrie 1942. Denise a fugit la Marsilia si a fost aproape de a fi arestata cand a calatorit la Lyon pentru a se intalni cu alti agenti. Intre 03.11.1942 - 02.01.1943 a ramas ascunsa la St. Laurent de Chamousset si Villefranche sur Mer. La inceputul anului 1943 a lucrat cu operatorii SOE George Reginald Starr si Philippe de Vomécourt in Agen, Lot-et-Garonne, in sudul Frantei. In 29.04.1943 a plecat intr-o excursie in Muntii Pirinei si Spania, cu destinatia Gibraltar, iar de acolo a fost trimisa, in 21.05.1943, la Londra, U.K, pentru antrenament complet ca agent SOE si apoi, la 02.03.1944 a fost parasutata in Franta, in zona Nantes, impreuna cu operatorul Robert Benoist, unde a fost agent operativ. Benoist a fost arestat in 18.06.1944 si Bloch a doua zi.

Denise Bloch (nume de cod Ambroise) a fost incarcerata succesiv in lagarul de concentrare Ravensbrück, Torgau, si Konisberg in Germania, unde a fost infometata, expusa frigului si torturata de germanii (Gestapo) care o interogau.

Candva intre 25 ianuarie si 05 februarie 1945 a fost executata in lagarul de concentrare Ravensbrück din Germania.

A fost decorata postmortem cu inalte onoruri atat in Franta, cat si in Anglia.

sursa

Noor-un-Nisa Inayat Khan s-a nascut la 01 ianuarie 1914, in Moscova, fiind cea mai mare dintre cei patru copii ai familiei. Tatal ei, Hazrat Inayat Kahn, a plecat din India la inceputul anilor 1900 ca muzician si pentru a raspandi sufismul. In anul 1913, impreuna cu sotia lui americanca, Ora Ray Baker, s-a stabilit in Moscova. Familia s-a mutat in Franta, in 1920, unde Noor a ramas si dupa moartea tatalui ei, in 1927. Cand a inceput razboiul, Noor si fratele ei Vilayat au fugit in Anglia. Fratele s-a inrolat in Royal Air Force iar ea (avand pregatire de asistenta medicala), in noiembrie 1940 s-a inrolat la WAAF (Women's Auxiliary Air Force). In 08 februarie 1943 Noor a aderat la SOE si a fost antrenata ca agent de transmisiuni. In perioada de antrenament a fost poreclita Bang Away Lulu pentru viteza extraordinara in care tasta codul Morse si numele de cod era Madeline. In vara anului 1943 a fost transportata cu avionul in Franta ocupata.

Khan a fost tradata germanilor de Henri Déricourt sau de Renée Garry. Déricourt (nume de cod Gilbert) a fost ofiter SOE, fost pilot francez in Air Force, suspectat ca fiind agent dublu. Renée Garry era sora unei foste colege de munca a lui Noor si gelozia a indemnat-o sa-si vanda camarada deoarece suspecta ca a pierdut afectiunea unui agent francez SOE din cauza lui Noor.

In 08 octombrie a fost arestata si dusa pe Avenue Foch nr. 72, unde era cartierul general al Gestapo. Dupa doua incercari de evadare esuate a fost trimisa la Pforzheim, unde a fost tinuta in detentie solitara, cu mainile si picioarele in lanturi, de unde, in 11 septembrie 1944 a fost trimisa la Dachau. Noor nu a divulgat tortionarilor nicio informatie despre operatiunile sale, dar germanii au gasit in apartamentul ei o agenda in care pastrase - contrar regulamentului - evidenta tuturor transmisiilor in Anglia, ceea ce a permis germanilor sa transmita informatii false catre englezi si multi agenti operativi au fost parasutati direct in mainile dusmanului.

Noor Khan a fost executata la Dachau, in 13 septembrie 1944, alaturi de alti trei agenti SOE: Madeleine Damerment (capturata in urma unui mesaj imitat de germani in stilul lui Noor), Eliane Plewman si Yolande Beekman.

Multe alte femei, in timpul celui de-al doilea razboi mondial (si nu numai) au dat dovada de curaj, inteligenta si atasament pentru interesele tarilor lor si s-au inrolat in serviciile de spionaj, efectuand misiuni importante. Cele mai multe au murit tinere, fiind capturate, torturate si executate, dar sunt si unele care au murit la varste inaintate. Una dintre acestea a fost Odette Halloowes. Nascuta la Amiens (Franta), s-a casatorit cu un englez si au avut trei copii. In anul 1942 si-a dus copiii la o manastire si a intrat in serviciile de spionaj ale aliatilor. A fost parasutata in Franta, dar un an mai tarziu a fost arestata. Condamnata la moarte, a reusit sa supravietuiasca. A depus marturie impotriva criminalilor de razboi nazisti. A murit la 82 de ani. Francezii i-au acordat Legiunea de Onoare.

Vezi si:
Diana Hope Rowden