Contemplând imensitatea deşertului,
gândea că lumea aceasta e o lume crudă şi nemiloasă. Dar e, de asemenea, o lume
simplă in care opţiunea şi consecinţele sale sunt clare. O lume in care mergi
drept spre fântână. Găseşti fântâna, supravieţuieşti. N-o găseşti, mori.
Simplu.
*
Cum lumina ce se naşte alungă
tenebrele nopţii, pustiul acelor locuri reducea la esenţial nevoile vieţii.
Aici, totul era subordonat inexorabilei lupte pentru supravieţuire.
Din vremurile imemorabile,
ameţitoarea singurătate a orizonturilor infinite făcuseră din deşert
incubatorul prin excelenţă al unei spiritualităţi care împingea omul să aspire
la Absolut: Moise, in Deşertul Sinaiului, Isus pe Muntele Carantaniei, Mahomed
in Hegira sa oferiseră umanităţii viziunile născute din solitudinea existenţei
lor in deşert. Un întreg şir de mistici şi de iluminişti, de fanatici şi de
vizionari apăruseră din aceste imensităţi pentru a se opune obişnuinţei cu plăcerile
şi cu liberul arbitru al contemporanilor săi.
*
Dacă Dumnezeu ar trebui să
pedepsească oamenii după faptele lor, n-ar mai lăsa pe pământ nici măcar o fiinţă.
(din romanul Al cincilea cavaler - The Fifth Horseman, 1980 - de Dominique Lapierre şi Larry Collins, Ed. Grafoart
şi RAI, Bucureşti, 1993, traducere: Gheorghe C. Constantin)
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina
şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc
să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.
₪₪₪
Al cincilea cavaler, un roman despre partea mai puţin cunoscută a lumii
in care trăim. Când citesc astfel de romane mă întreb: s-a întâmplat aşa ceva?
s-ar putea întâmpla aşa ceva? Am tendinţa să răspund “da” şi la prima întrebare.
Timpul in care se desfăşoară acţiunea romanului este sfârşitul
anilor 1970; locul: oraşul New York , in
special, cu acţiuni şi in Franţa , Israel , Uniunea Sovietică, Germania
ş.a.. Sunt multe date despre evenimente care au avut loc cândva, autorii
consultând o mulţime de dosare, discutând cu oficiali diferiţi, cu poliţişti, cu
spioni şi agenţi de contraspionaj, cu specialişti in fizică nucleară, istorici ş.a.m.d.
Romanul are o excelentă tentă de autenticitate. E un
roman lung, pentru că sunt accentuate şi aspecte din viaţa celor implicaţi in
descoperirea şi anihilarea teroriştilor, nu doar procedurile urmate in situaţii
de criză, dar se citeşte uşor.
Subiectul. Trei tineri de origine palestiniană, sub îndrumarea şi
cu banii colonelului Gaddafi, au ascuns o bomba undeva in New York New
York
Pentru
a descoperi bomba şi a prinde teroriştii se pune in mişcare un imens mecanism,
la nivelul marilor puteri şi la nivelul fiecărui stat implicat, existând o colaborare
strânsă între diversele agenţii – caracterul uman, însă, nu e de neglijat. Cei
mai buni agenţi sunt însărcinaţi cu găsirea bombei şi a teroriştilor. Toţi cei
care cunosc potenţialul pericol sunt obligaţi să păstreze secretul chiar şi faţă
de familii…
Atentatorii
sunt cunoscuţi de la început.
Cartea ridică întrebări despre terorism, despre războaiele
religioase, despre realţiile diplomatice, despre mijloacele folosite pentru a înţelege
mecanismele şi despre a găsi metodele potrivite pentru a proteja populaţia. Autorii
au avut nevoie de mai mult de patru ani de cercetare pentru a oferi ciitorilor
realism in discuţii şi in mecanismele diplomatice.
Autorii, Larry Collins și Dominique Lapierre, au fost jurnaliști - Collins
a scris pentru Newsweek și Lapierre
pentru Paris Match. La apariţia cărtii,
in 1980, au fost voci care au considerat că povestea din roman ar putea fi
pericuolasă. Charles George Bluhdorn, un industriaş american de origine
austriacă (a cumpărat in 1966 Paramount
Pictures) devenise obsedat de ideea că povestea s-ar putea întâmpla in
realitate şi a insistat să se facă un film după roman, dar l-au convins că
ideea era una falimentară. Fără a fi specialist, consider că acest roman nu
poate fi ecranizat fără a se pierde esenţa.