31 ian. 2014

Diana Hope Rowden - agent secret britanic



Diana Hope Rowden s-a născut în Anglia, la 31 ianurie 1915, fiica unui ofițer în armata britanică, Aldred Rowden. Când era încă mică, părinții s-au separat și mama (Muriel Christian - născută Maitland-Makgill) a plecat în sudul Franței impreuna cu ea și frații ei mai mici. Aici a învățat la școlile din Sanremo și Cannes. Familia avea între strămoși avocați, ofițer și capelani regali, așa că au dorit și pentru fiica lor o educație aleasă; s-au întors în Anglia, unde Diana a fost trimisă la internat, la Manor House School din Limpsfield, Surrey, dar nu s-a putut adapta în acel colectiv și părinții au hotărât, în 1933, să plece din nou în Franța; s-a înscris la Sorbona și dupa terminarea studiilor a lucrat ca jurnalist independent la Paris.

La izbucnirea celui de al doilea război mondial s-a alăturat Crucii Roșii și a fost repartizată la Corpul de Ambulanțe Anglo-American al Forței Expediționare Britanice (BEF). În mai 1940 Franța a fost invadată de armata germană. Diana a fost în imposibilitatea de a participa la evacuarea de la Dunkirk și a rămas în țară până în vara anului 1941. Mai apoi a parcurs periculosul traseu prin Spania și Portugalia spre Anglia, unde și-a reîntâlnit mama. În septembrie 1941, s-a alăturat corpului Auxiliar Feminin Air Force (WAAF). În 1942 a lucrat la Departamentului Șefului de Stat Major al Aviației, unde a fost promovată ca ofițer. Capacitatea ei de a vorbi fluent limba franceză a adus-o în atenția unui ofiter SOE (Operatiuni Speciale Executive) și în martie 1943 a acceptat să activeze ca agent de teren. După antrenamentul de bază a primit numele de cod Paulette și a fost transportată cu avionul, la 16 iunie 1943, la Le Mans, împreuna cu Noor Inayat Khan și Cecily Lefort. A călătorit apoi spre St. Amour unde s-a alăturat rețelei Acrobat coordonată de John Starr. Rolul ei era acela de curier livrând mesaje agenților din Marsilia, Lyon și Paris, dar a ajutat și la planurile de sabotare a uzinei de automobile Peugeot.

Când John Starr a fost capturat, Diana a căzut în capcana întinsă de naziști, plecând la întâlnirea cu presupusul înlocuitor al agentului capturat. A fost arestată (împreuna cu doi membri din Rezistența franceză) la 17 noiembrie 1943 și dusă pe 84 Avenue Foch (sediul Gestapo din Paris) unde a fost interogată timp de două săptămâni apoi trimisă la închisoarea Fresnes. La data de 13 mai 1944 germanii au transportat-o, alături de alți șapte agenți SOE (Vera Leigh, Andrée Borrel, Sonya Olschanezky, Yolande Beekman, Eliane Plewman, Madeleine Damerment și Odette Sansom) în lagărul de concentrare de la Natzweiler- Struthof (zona Alsaciei). La 6 iulie 1944 a fost injectată cu fenol, o substanță caustică ce produce paralizie musculară (moarte lentă și dureroasă), spunându-i-se că a fost vaccinată împotriva tifosului. Trupul a fost ars în crematoriul taberei. Germanii au dorit să o facă disparută fără urmă, conform decretului Noapte și Ceata (Nacht und Nebel)*.

Postmortem a fost onorată atât de britanici cât și de francezi. Între altele, a fost numită Cavaler al Legiunii de Onoare și i s-a acordat Crucea de Război 1939-1945.

Notă
*) Nacht und Nebel (Night and Fog) a fost numele de cod al unui decret, din 7 decembrie 1941, emis de Adolf Hitler și semnat de mareșalul Wilhelm Keitel, șef al Comandamentului forțelor armate germane (Oberkommando der Wehrmacht-ului, sau OKW) .

Decretul dispunea ca persoanele aflate în teritoriile ocupate și angajate în activități menite să submineze securitatea trupelor germane să fie capturate și transportate în Germania, prin noapte și ceață, pentru judecarea lor în tribunale speciale, eludând astfel procedura militară și diversele convenții care reglementează tratamentul prizonierilor. Numele de cod a fost inspirat din opera poetului și dramaturgului Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) care a folosit expresia pentru a descrie acțiunile clandestine de multe ori ascunse de ceață și întunericul de nopții.

Acest decret a permis autorităților germane să răpească, noaptea, acele persoane care pun în pericol securitatea germană, astfel încât acestea să dispară în mod eficient fără urmă. Autoritățile germane au aplicat decretul în principal în statele din Europa de Vest: Belgia, Franța, Luxemburg, Norvegia, Danemarca și Țările de Jos. Autoritățile germane de ocupație și colaboratorii lor au arestat aproximativ 7 000 de persoane, în conformitate cu prevederile decretului, aproape 5.000 dintre ei în Franța.

Vezi si:

2 comentarii:

  1. ce destin! ce lume! Asa ceva nu s-ar mai putea întâmpla astazi, noi toti am evoluat si am învatat din catastrofala greseala a celor care au aderat ideilor fanaticului dictator. Chiar ieri am urmarit pe ZDF-Neo un lung documentar despre viata lui Hitler... Este incredibil cum a putut sa hipnotizeze în masa un popor si sa-l faca sa-l urmeze cu orice pret! Când aparea el la tribune, lumea zbiera si plângea isteric de emotie, ca astazi adolescentii când apare pe scena un pop- Star! De necrezut si totusi adevarat! Bine ca s-a terminat - pentru totdeauna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ca s-a terminat, da! Am vazut si eu cateva documentare despre viata lui Hitler, despre comploturile impotriva lui si la fel m-am gandit: cum a fost, oare, posibil sa fie urmat atat de... orbeste?!
      Unii au aderat inconstienti la ideile fanaticului, altii cu stiinta si altii din frica... Sper ca asa ceva nu se va repeta... dar ma gandesc ca cei din Coreea de Nord sunt... la fel de orbi, doar ca nu extermina cetatenii pe criterii etnice...

      Ștergere