Despre magia Crăciunului

Crăciunul nu este despre daruri în primul rând, dar este și despre acestea. Este despre nașterea Fiului Domnului, despre familie, despre relații între oameni, despre dragostea de semeni, despre bucurie.

Magia Crăciunului e bucuria pe care o împărtășesc oamenii dintr-o comunitate în apropierea zilei de Naștere a Fiului Domnului, și fiecare își manifestă această bucurie așa cum simte, așa cum înțelege să o facă. Unii pun accentul pe mâncare și băutură, pe distracție și atât.

Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor; dar și faptul că un om mănâncă și bea și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. (Eclesiastul 3:12-13)

Un cadou pentru persoane dragi putem oferi în orice zi a anului. De ce deci, nu și de Crăciun? O faptă bună putem face în fiecare zi a anului - de ce nu și în preajma Crăciunului, când avem ocazia să ne unim mai mulți forțele fără a „ne vorbi între noi” și fără a ne căuta prea mult? Ne putem bucura în fiecare zi - de Crăciun, o dată în plus, alături de mulți alții, bucuria având un numitor comun pentru întreaga comunitate creștină: Nașterea Fiului Domnului.

Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu”. (2 Corinteni, 9:7)

Auzit-am un preot care grăia că-i o jignire la adresa lui Isus Hristos să vorbim despre „magia Crăciunului”. Se referă la faptul că abuzăm de anumite cuvinte, dar cred că l-a luat gura pe repede înainte. Nu înțeleg de ce „magia Crăciunului” e jignire la adresa lui Hristos. Noaptea în care s-a născut Isus este una magică - doar nu se naște în fiecare noapte un Fiu al lui Dumnezeu care să vină în lume pentru a lua asupra Lui păcatele tuturor. Din punct de vedere religios, toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu. Bine, poate nu chiar toți, dar cei care cred sunt.

Preotul se referă - deduc - la faptul că și acadelele și electrocasnice sunt oferite în această perioadă cu eticheta „magia Crăciunului”. În fond, nu mi se pare ceva foarte grav.

„Hristos nu e mag și nu face magie” - a spus preotul. Dar a făcut minuni! Credincioșii speră la minuni măcar în noaptea de Crăciun și/sau în jurul acestei nopți.

O fi greșit să cred că reducerile de preț la o mulțime de produse pot ține și de magia Crăciunului? Câștigă (aproape) toată lumea. Cu această ocazie pot cumpăra unele obiecte și cei care altfel nu și-ar permite. Împodobirea străzilor, vitrinelor, locuințelor îmi aduce un zâmbet în plus și este creată o atmosferă magică (fermecătoare), sclipicioasă, când am sentimentul - poate mai mult ca oricând - că orice este posibil. Vocea din capul meu îmi șoptește: „Totul e posibil, dar poate fi improbabil”.

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. (Proverbele 17:22)

Oamenii se întâlnesc în jurul bradului împodobit - sau pentru a împodobi bradul - și cântă sau ascultă colinde, spun povești, își mai povestesc una altă fără a fi cu ochii la ceas, pentru că a doua zi dimineață trebuie să ajungă la muncă. Se poate vorbi de „magia Crăciunului” pentru că nu în fiecare zi avem timp (zile libere) să ne bucurăm în tihnă alături de cei dragi care nu locuiesc în imediata noastră apropiere și/sau care au un program la fel de încărcat ca al nostru.

Pe la biserici ni se vând cruciulițe, icoane, mătănii etc., ca pe un fel de „sprijin” pentru credință, sau ca „dovadă” că cine le are este credincios, deși n-ar trebui să avem nevoie de acestea pentru a ne mărturisi credința - de ce n-ar fi cadourile și bradul împodobit astfel de „sprijin”, de „dovadă”? Ni se oferă - de la cei de pe Muntele Athos (și nu numai) - „daruri de suflet”: alifii pentru diverse și săpun bio.

Se face mare tam-tam pentru a cumpăra cât mai mult în timp cât mai scurt - e adevărat (despre asta nu e Crăciunul) - dar cine ne obligă să cumpărăm?! Pentru a rămâne în contextul religios: cine nu rezistă tentației de a cumpăra ceea ce nu-i trebuie, neapărat, dar cumpără pentru că e cu preț redus nu poate zice că rezistă tentațiilor de la diavol chiar dacă merge la biserică de patru ori pe săptămână, spune rugăciuni dimineața și seara și are casa plină cu icoane.

Avem în suflet momentul Nașterii Fiului Domnului și cred că este în regulă să ne bucurăm și de „cele lumești”.

Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. (1 Tesaloniceni 5:16-18)

Imagine de pasja1000 de la Pixabay

Omul schimbă Cuvântul lui Dumnezeu

Cu vreo câțiva ani în urmă am citit că unii popi vor să schimbe (modifice/corecteze) rugăciunea Tatăl Nostru. M-am gândit că au luat-o razna, dar ceilalți - majoritari, mă gândeam – nu vor permite. Pentru că nu s-a schimbat nimic am zis că le-a trecut... Nu! Nu le-a trecut, au rumegat-o și au dat-o: în loc de „și nu ne duce pre noi în ispită” (Matei 6), catolicii vor spune: „și nu ne lăsa să cădem în ispită”. Cum justifică Papa Francisc această modificare? Cică, ar fi o eroare de traducere, atunci... Că nu este așa argumentează profesorul Alin Fumurescu, în articolul „... drumul spre iad al Papei Francis”:

Dacă mergem la originalul în care a fost scrisă Evanghelia lui Matei, greaca Koine (un dialect de tranziție între greaca veche și cea modernă), cuvântul este εἰσφέρεται (eispheretai) – și, peste tot pe unde apare în Noul Testament, este tradus fie prin a „duce”, fie prin a „aduce” (ceea ce-ar fi și mai greu de digerat, conform logicii mai sus enunțate). Simplu spus, așa, și nu altfel, ne-a îndemnat Iisus Hristos să ne rugăm. Fie că ne convine, fie că nu.

Articolul, la adresa de mai jos:

https://fumurescu.com/2020/11/27/drumul-spre-iad-al-papei-francis/

Citez:

Vrem să modificăm și ceea ce nu se mai poate modifica. Vrem să modificăm până și realitatea trecutului. Cu orice preț. (...) Rescriem istoria. Nu ne mulțumim s-a reinterpretăm. Nu. O alterăm. O corupem, o răsucim, în așa fel încât să corespundă dorințelor noastre. (...) să ne amintim de modificarea textelor non-PC, de la poveștile cu Scufița Roșie până la romanele lui Mark Twain, ba chiar și textele lui Shakespeare. Nu le mai interzicem, nu le mai cenzurăm – asta e simplu. Le rescriem.

Pentru că nu doar viitorul trebuie să se plieze după dorințele noastre, ci și trecutul.

(„sublinierile” aparțin autorului).

Imagine de cgrape de la Pixabay

Fă ce zice popa, nu ce face popa

In situația popii Calistrat de la Vlădiceni, Iași, cum trebuie făcut?

Zice el, ȋntr-o emisiune BZI (1:14:14) din 9 aprilie 2020, monologul lui fiind despre Săptămȃna Patimilor și Duminica Floriilor:

Și la bătrȃnelele astea expirate care deja sunt stafide sfințite și deja au moaștele mișcătoare și vii, la astea ne-am mai deplasat acasă și le-am dus […] și le-am ȋmpărtășit și am plecat sănătoși acasă.
video:
https://www.youtube.com/watch?v=Uy1Pyqne7hA

De bătrȃnei n-a spus nimic. N-or exista bătrȃnei expirați, stafide sfințite, moaște mișcătoare - pentru a rămȃne in ”registrul” lui - sau e vorba despre misoginism, pe lȃngă lipsa bunului simț? Sau… bătrȃneii de acest “tip” nu sunt ȋmpărtășiți? Nu știu, nu mă pricep. Dacă jignește, măcar să nu discrimineze.

O fi bun exemplul tipului? Dacă astfel de exemplu dau și unii in sutană ne mai mirăm că foarte mulți romȃni sunt needucați, egoiști, misogini, iresponsabili chiar și in situația unei crize majore de sănătate publică? Doar ȋntreb.

O fi creștinește să vorbească astfel la adresa unor oameni aflați la capătul final al vieții? Tipul nu e un oarecare, și se presupune că este “doctor de suflete”. Cum să cred că un astfel de om are har? Aroganță da! ooo-hooo! destulă; nu mai ȋncape și ceva respect.

& &

Noi, cei vechi

Nu vă lăsaţi jigniţi, voi cei numiţi bătrâni, pentru că nu există niciun motiv pentru asta.

Mai mult aici: http://paulmelian.de/blog/?p=4606

Sursa foto: pixabay; autor: Conmongt

Primari şi preoţi

Un primar psd (partidul socialist social democrat) din Mirceşti, Argeş - primar din 1992, care in anul 2015 a lovit cu maşina un poliţist local care i-a atras atenţia că a intrat pe interzis - a declarat la o întâlnire oficială (11 septembrie 2018), cu Natalia Intotero, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, şi alţi primari din judeţ, că in România au mai rămas doar bolnavii, beţivii şi leneşii. Apoi, a continuat: Imaginea negativă a României nu e făcută de românii care au plecat la muncă în străinătate, ci de românii de aici, care primesc bani din străinătate ca să ne denigreze ţara. (sursa digi24.ro)

Oare el şi alţii ca el, care au rămas in România, in care categorie se încadrează?

Cu o zi înainte (10 septembrie 2018), un preot - adică un tip care ar trebui să propovăduiască înţelegerea, toleranţa etc. - afirma că plecarea românilor din ţară nu ar fi o mare pierdere. Zice el, la întâlnirea culturală din localitatea Corod, din Galaţi: Ştiţi cine pleacă? Pleava! Cei care n-au rădăcini! Cei care nu au simţit româneşte! (sursa digi24.ro)

Pe ăsta in care categorie l-ar încadra primarul ăla psd? Culoarea politică a popii e uşor de ghicit. Popii nu au culoare politică? Eee, nuuu! Bine-bine, reformulez: e uşor de ghicit cu cine simpatizează.

₪₪₪₪₪₪₪

La polul opus!

Primarul din comuna Ciugud, Alba, nu loveşte pe nimeni cu maşina, chiar dacă unii, la vremea aceea (prin anul 2000) considerau că o cam ia pe interzis cu planurile lui de a dezvolta comuna, de a ajuta oamenii să aibă o viaţă mai bună. Şi a reuşit ce şi-a propus, chiar dacă nu in primul mandat - de la 15 mii de euro venituri proprii (ale comunei) in anul 2000 au ajuns la 1 milion de euro in 2017. Când au devenit disponibile fondurile europene, după aderarea României la Uniunea Europeană, comuna s-a dezvoltat şi mai mult: străzile sunt asfaltate (chiar şi drumurile agricole) şi nu există gospodărie fără apă, canal, gaz şi internet. Gheorghe Damian (asistent medical de profesie) e primar de 16 ani! Şi când te gândeşti că politicienii “de la centru” voiau să schimbe legea şi un primar să nu poată avea mai mult de două mandate. Oare de ce? Să nu afle lumea că se poate şi mai bine?!

La începutul acestui an primarul a fost dat afară din… din…?! Din psd! Acum este independent (in caz că nu a fost revizuită hotărârea, in urma contestaţiei făcute de primar).

Preotul Vasilică Paraschiv Mihai slujeşte in comuna Parpaniţa, Vaslui, din anul 2007. In 2018 îl găsim consilier local independent. De când a început să slujească in acea comună a început şi cu proiectele pentru oamenii care au mai rămas acolo şi care, cei mai mulţi, au venituri mici şi foarte mici (cei mai mulţi localnici sunt plecaţi in străinătate in căutarea unei vieţi mai bune). De când e consilier local o parte din banii din îndemnizaţie îi foloseşte pentru proiecte viitoare şi pentru cele aflate in derulare. In curtea bisericii a ridicat, pe rând, un centru pentru copii, o bibliotecă, o sală de conferinţe (unde oferă meditaţii copiilor şi unde, din când in când, sunt invitaţi medici, psihologi, oameni de cultură etc.), un minimuzeu, un parc de joacă pentru copii ş.a.. El îşi doreşte să îi ţină pe copii şi pe adolescenţi ocupaţi, “să n-o ia pe căi greşite”. Cum face rost de bani?! In cea mai mare parte din donaţiile celor care pot şi vor să ajute.

Exemple “aşa da” mai sunt multe, dar exemple “aşa nu” sunt foaaaarte multe!

In ce categorie i-o încadra pe aceşti oameni individul amintit la început?

Sfaturi duhovniceşti comentate

Pe lângă sfaturile de bun simţ sunt unele care mă fac să zâmbesc şi când mă gândesc cum sună unele sfaturi şi cum se întâmplă în realitate, în foarte multe cazuri (dacă nu în cele mai multe).

Ascultaţi ce zice Scriptura: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa”. Nimic să nu fie pricină de josnicii. Piară bogăţiile, slăvirile acestei lumi, ceea ce iubesc preţuieşte mai mult ca toate.

“Omul si femeia” imi aminteste o intamplare care a avut loc intr-o sala de judecata, cu multi ani in urma (nu zic ca nu se mai intampla). Un barbat de la ţară era chemat ca martor intr-o cauza penala si judecatorul îi da cuvantul, sa spuna ce stie. Si el incepe: Am vazut cum pe drum venea omul cu femeia… Judecatorul il intrerupe: Cum, omul si femeia? Femeia nu-i tot om? Ba da, zice el. Atunci, cum se spune? Martorul, putin incurcat, zice: Omul si femeia veneau pe drum…

De face binele, lăudaţi-o, admiraţi-o, dacă săvârşeşte vreo nepotrivire, aşa cum se poate întâmpla oricărei femei tinere, folosiţi sfaturile şi îndemnurile acoperite. Osândiţi cu putere bogăţia şi luxul - învăţaţi-o să-şi facă podoabă din cinste şi din ruşine - şi cu orice prilej, arătaţi-i tot ceea ce poate fi spre binele ei. 

In primul rând: care ar fi “nepotrivirea”? In al doilea rând: daca el face o "nepotrivire" ea ce trebuie sa faca? Sa zica “Ah, e obosit si eu l-am stresat, de-aia mi-a dat o palma”?

El, sotul, trebuie sa-si invete sotia sa-si faca podoaba din cinste si din rusine! Aceasta nu inseamna ca sotia care poarta fuste scurte si maieuri decoltate isi face sotul (sau pe ea) de rusine desi sotul s-ar putea simti stanjenit de toate privirile pofticioase ale altor barbati – el stiind (probabil) mai bine decat oricine cam ce gandesc (si simt) unii barbati cand vad “copănele”. Dar daca asa a cunoscut-o – si a ales-o – de ce i-ar interzice toate cele dupa casatorie? Pentru ca se intampla destul de des.

Un fel de paranteză: prefer de o mie de ori astfel de sfaturi decat cele de prin revistele cu pagini lucioase in care femeilor li se spune ca e mai mult decat firesc, ba chiar o necesitate pentru barbati, o partida de sex oral, si sa nu se mire daca ei pleaca la cele care nu au prejudecati. Sau sfaturi care le indeamna pe femeile fara partener sa caute “aventura de o noapte”, dar nu li se spune si despre riscurile la care se expun: cine naiba e cel pe care-l vor folosi in acea noapte?

De sunteţi săraci, aveţi în faţă pilda sfinţilor, a lui Petru, a lui Pavel, care au fost mai slăviţi decât toţi regii şi bogaţii. Aflaţi cum şi-au petrecut ei viaţa în foame şi în sete. Spuneţi nevestei voastre că nimic, în această lume, nu-i de temut, decât a-L supăra pe Dumnezeu.

Iubirea poate ţine loc de hrana si de apa? Ma indoiesc, mai ales cand sotii – indemnati duhovniceste – aduc pe lume câţi copii le da Dumnezeu. Iubirea ii poate uni pe soţi, ii poate face sa reziste multor lipsuri cand cei doi se iubesc si gândesc, dar cand la mijloc sunt si copii foamea e crunta; in plus, copiii nu au nevoie in viata doar sa bea si sa manace, mai au nevoie si de invatattura, iar “invatamantul gratuit” costa destul de mult. Petru si Pavel n-au avut copii…

Nu cercetaţi pe soţia voastră oricum, ci cu bunăvoinţă, cu gingăşie. Acordaţi-i multă atenţie şi ea nu va mai aştepta curtea altor bărbaţi. Aşezaţi-o mai presus de orice, din orice punct de vedere, frumuseţe, înţelepciune - şi lăudaţi-o. Veţi ajunge astfel, ca ea să nu-şi dorească atenţia străinului - ba chiar să nesocotească pe toată lumea, învăţaţi-o să se teamă de Domnul. Toate celelalte vor curge ca dintr-un izvor şi casa voastră va fi doldora de bunătăţi…

Cum sa-si invete sotia sa se teama de Domnul? Adica, Dumnezeu nu-i Iubire? Daca tot trebuie s-o invete ceva, atunci s-o invete sa-l iubeasca pe Dumnezeu – e cam greu sa iubesti pe cineva de care te temi. Zic si eu…

Totusi, nu vreau sa ignor acest pasaj:

Nimeni nu are o putere mai mare întru a desăvârşi un bărbat şi a-i mlădia sufletul cum vrea, decât o femeie pioasă şi înţeleaptă. Asemenea, de la nimeni altul: stăpân, judecător, nu va primi mustrări sau sfaturi cu bunăvoinţă un bărbat, ca de la femeia lui; va fi pentru el chiar o plăcere să fie mustrat de ea, din pricina iubirii pe care el o are pentru aceea care-l sfătuieşte.

Femei, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine, în Domnul…

Datoria bărbaţilor este, aşadar, de a iubi, aceea a nevestelor de a asculta. Dacă fiecare săvârşeşte ceea ce-i dator, atunci înţelegerea e de piatră. Iubirea face pe femeie iubitoare, ascultarea face pe bărbat mai blajin. Băgaţi de seamă că-i după fire, ca unul să iubească şi altul să asculte. Când cel ce îndrumă iubeşte pe cel ce primeşte îndrumarea, totul este în ordine. 

Femeia nu poate mânui arma – ea poate să ţină şi să chivernisească aşa cum se cuvine toate cele casnice. Ea nu-şi poate da întotdeauna părerea într-o problemă obştească, – ci numai în cămin, unde, de atâtea ori este mai bună decât bărbatul. Ea nu poate îndruma cum se cuvine treburile Statului, dar poate creşte, cuviincios, copiii. […] acela care-i în stare de a face lucrările însemnate, să nu le poată face pe cele mai mici, în care se arată neîndemânatic, ca, în felul acesta, femeia să aibă un rost însemnat.

Acela care poate face lucruri insemnate e dat de la Dumnezeu ca nu le poate face pe cele mici?! Un dicton latin zice: qui potest maius, potest et minus (cine poate mai mult poate si mai puţin).

Realitatea – actuala sau nu – ne arata ca femeile pot mânui foarte bine armele, chiar daca ma gandesc numai la Ioana d’Arc* (06.01.1412 - 30.05.1431). Si tot realitatea ne arata ca unele (am accentuat pentru a nu lasa loc de interpretari) femei nu isi pot creste cuviincios copiii. In acest sens e interesant: acele femei care nu stiu sa-si creasca odraslele cuviincios sunt vinovate de raul din lume? Mă îndoiesc… De fapt, stiu ca nu e asa, dar m-a amuzat gândul. Inca ceva: un tata trebuie sa se implice total in cresterea si educarea copilului, nu s-o lase doar pe soţie.

De ce am adunat aici aceste cateva fragmente? Pentru ca m-a surprins plăcut in cele mai multe puncte, ceea ce nu pot spune despre alte articole de gen pe care le-am citit de-a lungul timpului si care m-au distrat copios, unele prin absurditate, si m-au cam enervat altele, prin obtuzitate.

Să iubiţi; să fiţi iubiţi şi ocrotiţi!

Nota: * Sunt voci care sustin ca Ioana d'Arc nu ar fi luat parte la lupte, faptele ei de arme fiind inventate de falsificatori.

La adresa de mai jos poate fi citit articolul intreg.

http://www.ioanguradeaur.ro/15/85-sfaturi-sotilor-crestini/

sursa foto: www.bestwallpapers-hd.com

Fericit esti daca suferi

Cei care cititi, va rog, puneti accentul pe “unii”…

Stiti, probabil, multe dintre acele texte motivationale prin care incearca unii sa ne invete cum si ce sa facem pentru a fi fericiti! Ei, bine, ignorati orice altceva, imbolnaviti-va, saraciti, duceti o existenta chinuita etc. si veti fi fericiti, dar numai cu conditia sa va rugati clipa de clipa; si nu in viata asta veti fi fericiti, in "cealalta"...

Probabil ca multe dintre cele mai frumoase opere ale lumii s-au nascut din suferinta celor care au avut talentul de a le fauri, dar de aici pana la a afirma ca suferinta e conditia pentru a fi fericit e cale lunga.

Cel care sufera e cel fericit. Omul care e sanatos, care are multe reusite profesionale si personale, cel care are o viata armonioasa nu se gandeste la divinitate, dar cel care sufera clipa de clipa se roaga pentru sanatate, pentru una-alta, deci e fericit, pentru ca are gandul numai la divinitate. Este asigurata o viata fericita pentru cel care sufera! Dar nu acum, ci atunci cand viata fizica s-a dus.

Cel bolnav isi spala faţa cu lacrimi, iar cel sanatos cu sapun, uitand de curatenia sufletului…

Daca ai viata armonioasa, frumoasa, nu-i suficient sa multumesti divinitatii pentru asta – chiar daca o faci in fiecare zi. Unii popi (si calugari) afirma (gratuit), generalizand, ca cei sanatosi nu multumesc zilnic, nu se roaga zilnic. I-as intreba de unde stiu ei, dar mi-as raci gura de pomana.

(http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/cine-este-fericit-sanatos-cel-care-sufera-148001.html)

As zice ca e pacat sa minti astfel oamenii. Trebuie sa le pastrezi speranta vie si sa ii ajuti concret sa treaca peste momentele dificile si sa le fie cat mai bine posibil aici si acum, sa poata zambi, chiar bolnavi si/sau saraci fiind, sa-i inveti sa iubeasca viata chiar si in suferinta, dar nu cred ca e firesc sa afirmi ca sunt mai fericiti decat cei sanatosi - pot  fi la fel de fericiti, daca au putere si credinta reala, dar nu mai fericiti si in niciun caz despre cei sanatosi nu se poate spune ca-s nefericiti, ca nu stiu ce inseamna adevarata fericire. Intai ar trebui sa defineasca fericire si mai apoi sa comenteze. De fapt, definitia lor o cunosc… Si atunci, de ce toti acei oameni care merg la biserica aproape zilnic nu arata ca niste oameni fericiti?! Oamenii fericiti sunt zambitori, sunt senini, calmi, buni… pentru ca fericirea ne face sa zambim, sa fim buni! La fel si credinta adevarata! Credinciosii adevarati zambesc, sunt buni. 

Avem foarte multe de invatat de la oamenii in suferinta care isi duc crucea cu demnitate. Multi dintre cei aflati in suferinta au o mai mare capacitate de a intelege oamenii si lumea in care traiesc si o mai mare putere de a ierta celor care le gresesc. Foarte multi au o vointa atat de puternica incat greu s-ar putea compara cu ei un om sanatos, dar aceasta nu-l face pe omul sanatos un nefericit.

Nu toti cei aflati in suferinta cred intr-o divinitate dar au puterea de a fi buni si multi sunt intelepti.

E absurd, cred, si foarte usor, cand esti sanatos, nu duci lipsa de nimic, sa le spui altora, direct sau indirect: Sufera! Suferinta inseamna fericire!

Cimitirul e al meu! Ba-i al meu!

Asta-i parohia mea! Ăsta-i pamant ortodox/catolic! Si eu, care credeam ca e pamant românesc… Ce credinta gresita aveam!

Daca nu sunteti ortodox sa nu indrazniti sa muriti intr-un stat… laic unde majoritari sunt ortodocsii si dictatori popii: nu esti ortodox te-ai facut cu o sedere prelungita pe Terra pentru ca nu te vor popii in cimitirul lor – pâna ajungi pe raftul “termen de valabilitate aproape de expirare”. La fel fac si unii catolicii – si, probabil, oricare alt cult doar ca niciun ortodox sau catolic n-a vrut sa fie inmormantat in cimitirul altui cult – n-a vrut sau… n-a avut loc de veci cumparat sau concesionat acolo (nu stii, cand iti cumperi/concesionezi/mostenesti locul, daca la final de viata mai ai aceeasi religie sau esti… ateu – nu stim unde ne duce viata).

Legea cimitirelor, relativ de curand modificata si publicata in Monitorul Oficial, vine sa clarifice aceasta chestiune a (ne)vointei popesti. In Legea nr. 102/2014, art. 5, al. 3 scrie negru pe alb-galbui: In localitatile in care nu exista cimitire comunale si in care unele culte nu dispun de cimitir propriu, persoanele decedate care au apartinut respectivelor culte vor fi inhumate potrivit ritului propriu in cimitirele existente in functiune.

Cu toate acestea, la finele lunii martie a.c., o familie din Prahova, comuna Bărcăneşti, sat Româneşti, a fost pusa in situatia de a nu-si putea inmormanta mama. Autoritatile locale si preotii au declarat ca inhumarea nu poate avea loc in cimitirul satesc pentru ca persoana care a decedat era de alta religie decat cea ortodoxa, dar crestina! Le-o fi teama popilor ca mortii se convertesc intre ei?! Face divinitatea astfel de discriminari?!

Femeia dorise sa fie inmormantata langa sotul ei, alaturi de care a trait – pâna cand moartea i-a despartit - chiar daca religiile lor au fost diferite. Acolo aveau oamenii locul de veci, nu aveau bani sa cumpere altul…

In satul Româneşti exista un singur cimitir, cel ortodox, si cu toate acestea – scrie observatorulph.ro - popa s-a vrut mai presus de lege. Un bun exemplu pentru turma lui: sa nu respecte legile laice. Le-ar fi permis o groapa la margine de cimitir…

De dispozitiile aceluiasi art 5 al. 3 beneficiaza si persoanele decedate fara apartenenta religioasa. Aproape bine pana acum, dar nu e bine! Daca esti ortodox si-ti da prin minte sa lasi cu limba de moarte ca vrei sa fii incinerat dupa ce mori e nasol – nu oficiaza popii ortodocsi astfel de slujbe pentru tine si nici catolicii, probabil, pentru ca esti ortodox. Nu-i bai, merge si fara slujba, doar ca cei care te duc la crematoriu trebuie sa obtina hartiile necesare transportului, a ceea ce ai fost, prin ţară, ‘ca nu-s crematorii umane decat in Bucuresti, Oradea, si la 40 km de Cluj-Napoca (daca s-o fi deschis).

Oare ortodocsii – ma refer la ei pentru ca-s majoritari pe ceea ce se numeste teritoriul Vechii Dacii – n-au auzit de protectia mediului?! Sau, nu le e mila de bietii oameni sub ferestrele carora vor ajunge, la un moment dat, monumentele funerare? Nu inteleg ca terenurile ocupate de cimitirele din ce in ce mai mari prejudiciaza, intr-o destul de mare masura, cetatenii, diminuand spatiile unde s-ar putea construi locuinte, unde ar putea fi livezi sau campuri cultivate?! Sau doar parcuri pentru copii sau pentru cainii cu stapan?! N-au auzit de respectarea ultimei dorinte?! Nu, ei nu vor sa inteleaga asta si o trag cu traditia, cand pe retina lor doar ca nu se vede simbolul monedei euro (sau al leului): intretinerea cimitirelor inghite saci cu bani – platesti sa fie ingrijit mormantul si cand treci pe acolo gasesti uscaturi aruncate, frunze uscate, ghivece si candele lipsa s.a.m.d., platesti concesiunea locului, platesti si iar platesti; bani vin si de la municipalitate. Cum sa renunte la o asemenea sursa de venituri?!

Am oroare de insecte si viermi si chiar nu mi-ar placea sa fiu hrana pentru aceste mici vietati… Da, desigur, nu mai conteaza ce se intampla cu ceea ce s-ar numi carcasa, doar ca am pe retina si imaginea unui caine cu osu-n gura, cand au desfiintat un cimitir vechi din zona teatrului; au adunat osemintele si le-au reinhumat, si-au facut parc acolo, iar pana sa faca parcul am vazut acel caine – poate nu era os de om, dar imaginea a fost destul de socanta…

Oare nu-i pacat sa te dai conducator de turma si sa nu-ti pese de durerea pe care o pricinuiesti celor care au pierdut o fiinta draga?! Oare nu-i ipocrizie sa predici despre armonie si intelegere intre oameni, sa dai din gura despre mila crestineasca si sa faci discriminari si sa te crezi mai bun decat altii?!

Banii nu aduc fericirea – se zice – dar in cazul unor popi aduc preafericirea.

Mi se netezeste creierul: te inchini la idoli daca iubesti cainii

A.S. Cei care cititi, sa nu mai cititi pe diagonala, pentru a pricepe ca nu generalizez, ci ma refer strict la textul de care am dat pe net; dar de crezut ce scrie in alte carti in afara de Biblie nu cred si nu ma intereseaza decat pentru cultura generala, pentru ca unele contin lucruri interesante, de bun simt.

Cine a citit Biblia, cuvant cu cuvant, sa ridice mâna.

**

Cred ca e un facut sa dau peste tot felul de aberatii, cautand cu totul altceva, si sa pierd timpul cu fel si fel de bigoti… Poate ca de m-as apuca sa citesc anumite site-uri m-ar lua durerea de cap (m-ar duce cine stie unde!) si m-as intreba, foarte serios, daca omenirea a evoluat. Probabil ca cei mai multi oameni au evoluat, dar unii au ramas muuuult in urma...

Nu inteleg de ce unii articuleaza cuvinte cum ca sunt oameni care apara cainii in detrimentul oamenilor, care iubesc cainii mai mult decat ii iubesc pe oameni! Nu-i asa! Unii apara (si) cainii poate pentru ca sunt mai putini cei care o fac sau pentru ca doar atata putere au: sa apere animalele. Pentru a-i apara pe oameni sunt cei… puternici; nu-i asa?! De unde ideea ca cei care apara animalele nu apara si oamenii?! E doar propaganda, daca ma intrebati pe mine. Nu ma intrebati?! Bine. Oricum, v-am informat.

Or fi si exceptii, dar putine, deci nereprezentative…

Cei care scriu si vorbesc impotriva celor care iubesc si cainii sunt dintre aceia care invata pe oameni ca Soarele se invarte in jurul Pamantului si nu invers, dintre aceia care scriu “Romania” cu “R” mic… Chiar n-au observat la o recitire, chiar nu a observat altcineva si sa le fi atras atentia?! Sau… cei care citesc nu-s capabili sa observe astfel de greseli (fie ele si din graba facute, nu din nestiinta). Am observat dar… n-am niciun interes sa le atrag atentia – desigur, nu-i crestineste, dar e omeneste. Si numele Evei, din Biblie, il scriu tot cu litera mica – poate pentru a sublinia ideea propovaduita si in doctrina crestina cum ca femeia nu-i decat o coasta, o fiinta inferioara masculului? Nu… Nici Petru n-au scris cu litera mare – poate de ciuda ca el are cheia de la poarta Raiului sau pentru ca a sustinut (intr-o controversa ideologica cu Pavel) ca numai israelitii (evreii) pot fi convertiti la crestinisim nu si alte popoare?

Se tot bate moneda ca omul are suflet si trece din lumea asta in(tr-o) cealalta – dar sunt dogme in care omul nu trece nicaieri, ci doar moare - adica, crapa, e dus, ingropat (sau ars), miroase florile de la radacina - isi inceteaza existenta ca om si se transforma in… hrana pentru viermi sau plante – cica plantele sadite pe mormite sunt mai… viguroase. Frate! Ce sinistra sunt! Din vina celor care afirma, cu nonsalanta, ca sunt nebuni cei care nu pot face distinctie intre om si animal. Categoric ca-s dusi cu pluta acestia, doar ca doctrinarii ortodocsi se refera la cei care au obraznicia sa vorbeasca impotriva eutanasierii, in delir, a cainilor fara stapan si/sau au caine in casa. Deci si vanatoarea in nestire e ok in mintea lor, in simtirea lor sensibila – ce naiba nevoie avem de animale cand avem nevoie de blanuri, de posete si pantofi din piele, de fildes si alte alea. Da-l incolo de ecosistem – ca nu se invarte in jurul Pamantului! Cui ii trebuie, in asteptarea celor1000 de ani pace?!

Imi spun ei ca e blasfemie sa afirmi ca animalul are suflet! Daca nu are ratiune – zic ei - nu are nici suflet. Unii n-au logica elementara… Ma refer la mine, pentru ca nu pot face diferenta intre suflet si suflare. Deci, daca n-am logica nu pot fi acuzata de nimic. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Dar de unde stiu ei ca nu are suflet animalul?! Aceleasi texte le pot interpreta altfel si n-o sa-mi dea cu rest – dar eu n-am scoaaaala, sa ma pricep. Cica daca imi permit sa iubesc un caine ma intorc la inchinarea la idoli! Blasfemie, din nou! Mi-ar placea sa-mi spuna ei ce-o fi inchinarea la toate acele tablouri ale unor oameni pe care alti oameni i-au declarat sfinti – cica ar fi facut nu stiu ce minuni! Ce-au facut? Au descoperit focul, apa calda, gaura din gogoasa? Au stat ani de zile in varf de stalp sau n-au vorbit toata viata – si nu pentru ca erau muti? Poate pentru ca le era lene… Ar fi bine sa taca mai multi, ‘ca atunci cand vorbesc unii fac doar curent. Cica ma inchin la idoli daca iubesc cainii. Bine, domnilor: fiecare cu idolii lui – unii cu fiinte necuvantatoare si utile, altii cu portrete agatate pe pereti. Unde scrie-n Biblie sa declare oamenii alti oameni ca sfinti si sa-si faca tablouri cu sfinti? Daca tot ma luati cu Biblia, raspundeti-mi… O sa-mi ziceti ca scrie in cartea nu-stiu-carui sfant parinte (pe care cine l-a facut sfant?). Poate ar fi bine sa cititi mai mult din Biblie si mai putin din alte carti, daca-mi vorbiti despre Cuvantul lui Dumnezeu.

Eeee, de-ar putea fi cainii religiosi altfel ar sta treaba – cu cat mai multi, cu atat mai bine.

Imi explica ei ca omul e mai presus decat toate fiintele de pe Pamant. Nu-i contrazic ca omul e cel mai puternic si cel mai periculos (dar numai cand e inarmat, in raport cu animalele), dar chiar o fi mai presus? Adica vor ei sa ma faca a crede ca fara animale ar mai fi omul altceva decat o ierbivora violenta?! Sau insectivora. Violent e omul oricum…

Cine poate mai mult poate si mai putin…

Cea mai tare faza e… mila lor pentru oamenii sarmani! Cica se cheltuiesc prea multi bani cu operatiile si ingrijirea cainilor si mai deloc pentru oameni! Ups! Dar ei de ce nu se deranjeaza sa faca mai multe cantine pentru saraci, sa deschida mai multe farmacii pentru saraci, sa ajute mai mult saracii, sa sponsorizeze (macar in parte) operatiile pentru care se face cheta publica, sa ofere burse pentru elevi dotati cu inteligenta peste medie sau doar talentati? Oh, ei stiu doar sa ceara de la saraci – fie ca au, fie ca n-au saracii trebuie sa plateasca servicii religioase – si parca-s tot mai multe…

In felul acesta pot sa-i intreb si eu: de ce nu ma scutesc ei de a cere bani de la stat pentru biserici, in primul rand, pentru salariile popilor cu grade inalte si alte de-astea sfinte. Fireste ca unii sunt intitulati preafericiti si prea nu stiu cum! Au bani gramada si-i doare-n tivul aurit ca altii lesina de foame. Cand ii vezi pe unii grasi, buhaiti, cu bujori in obrajori iti dai seama ca-s cuprinsi de smerenie – pocneste sfintenia in ei… Le trebuie o gramada de bani numai sa-si faca haine din ce in ce mai mari, sa-i cuprinda. Daca ingenuncheaza au nevoie de sprijin pentru a se ridica…

Cica daca ai un animal in casa te poti imbolnavi pana la al patrulea neam! Soarele meu! Mi-e mintea in eclipsa! Hei! Aici Pamantul! Ma aude cineva?! Unde-s geneticienii, sa afle de unde au oamenii unele boli genetice?

Si, in final, mi se atrage atentia ca ei sunt crestini de 2000 de ani. Acum, sa nu le fie cu suparare, dar sunt crestini de mai mult de doua mii de ani – despre mine asta pot afirma, desi sunt tot crestin ortodox, dar, poate, mai evoluat (mandria-i un pacat, asa-i?). :) De fapt, pentru obiectivitate, sunt crestina de numai cateva zeci de ani… In mileniul patru tot de doua mii de ani vor fi crestini ortodocsi? Timpul se calculeaza altfel pentru cei plini de credinta?! Daca Soarele se invarteste in jurul Pamantului… s-ar putea sa fie cum zic ei, sau nu. Oh! Mai e! Cica in istoria neamului românesc nu s-a pomenit ca omul sa stea in casa cu cainele sau sa lase cainele pe strazi! Oameni! Pe ce lume ati trait – sau traiti?! Chiar aveti habar despre ce afirmati? Si-mi ziceti ca “diavolul e tatal minciunii”? (cine-i mama?!) Deci voi, mintind in asa hal, sunteti fiii diavolului. Corect asa cum ziceti: Adevarul vă va face liberi! Imi pare bine ca, in final, sunteti sinceri. Sa fiti sanatosi, ca mi-e drag de voi – ati fi si amuzanti, daca… n-ar fi de plâns.

Ca popa, sa ajungi pana acolo incat sa te iei de oamenii care au grija si de caini si sa-i acuzi (chiar si indirect) de blasfemie mi se pare cam prea mult. Mai ramane excomunicarea! Dar, cum zicea unul: Soarele se invarte in jurul Pamantului – si se invarte, si se tot invarte… si cat timp Soarele se va roti in jurul Pamantului nu va fi nimeni excomunicat pentru ca iubeste cainii si vrea sa creada ca animalele au suflet.

Pamantul catre Luna: - Am homo sapiens!

Luna: - Am avut si eu, o sa treaca!

Sursa inspiratoare, sa nu ziceti ca va introduc in eroare:

http://fratiapentruadevarsicaritate.ro/adevarul-aratat-de-dumnezeu-despre-caini/

Heliocentrism sau geocentrism? Asta da dilema!

Veti zice ca-s… ciudata… Foarte multi stiu despre “impotrivirea” mea de a se fi predat religia ortodoxa in scolile laice si am expus motivele. Acum, insa, am senzatia ca cineva face misto si de mine (nu direct, evident) si de toti ceilalti; desi poate ca ar trebui sa ma bucur, pentru ca am un argument in plus de a nu se preda religia ortodoxa in scoli laice, ma intristeaza asa ceva… Chiar nu cred ca e posibil ca un preot ortodox, in mileniul trei, sa explice oamenilor ca nu Pamantul se invarte in jurul Soarelui, ci Soarele in jurul Pamantului. Acest preot sustine ca prin prooroci si – pentru ca azi nu mai sunt prooroci – subintelegem ca si prin sfintii parinti (zice el) si alti sfinti stim despre geocentrism si acestia nu s-au putut insela cu totii cand au afirmat ca Soarele se invarte in jurul Pamantului si nu invers (fara alte argumente). El ironizeaza savantii (de la Copernic incoace) care au afirmat si sustin heliocentrismul. Si pentru ca nu cred asa ceva am tendinta de a credita ca falsa inregistrarea care circula pe net si pe care o puteti urmari mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=ZLdcVG9aUYQ&t=12

Intreaga filmare aici: https://www.youtube.com/watch?v=FXnDCHXjIYI (mie nu mi se pare ca in acea clasa sunt copii, eventual elevi “la seral”; dar asa ceva li se spune si copiilor?) Nota: inregistrarea originala e din anul 2011.

Urmarea?! Dintre cei care au participat la un studiu (Publicul romanesc si stiinta), 42% dintre români cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului… https://www.youtube.com/watch?v=14yd9gs1Cek

România ocupand, astfel, unul dintre ultimele locuri din Europa cu privire la informatiile generale despre stiinta.

Cu ceva timp inainte tocmai vazusem cum un imam explica de ce Pamantul nu se invarte:

http://video.huffingtonpost.it/culture/l-imam-saudita-contro-galileo-galilei-la-terra-e-ferma/3499/3497

A doua inregistrare (cu imamul), desi am mai amintit-o pe undeva, n-am luat-o tocmai de buna pentru ca nu inteleg limba araba si de tradus mi se putea traduce orice, dar am putut vedea gesturile lui si am inclinat sa cred ca e real ceea ce mi se spune ca zice acela, dar tot nu stiu daca e sau ba intentionat deformata ideea miscarii Pamantului… Preotul ortodox (dupa haine, zic asta, desi nu as zice ca ma pricep la moda popilor), insa, o zice pe româneste… Poate e trucata inregistrarea, in sensul ca este una rau-voitoare, un pamflet la adresa BOR S.A. Dar daca e reala… chiar nu cred ca trebuie sa auda asa ceva si copiii (mai ales cei foarte mici)…

Se invarte sau ba Pamantul?! Se invarte Pamantul in jurul Soarelui sau invers? Stiu care cum, dar stiu bine?! Sa-i cred pe cuvant pe popi sau pe savanti?! Uau! Sau, mai bine sa nu-mi pese... Cum ar trebui sa raspund cand ma intreaba cineva ce si cum?! 😏

“Sfintii parinti” si animalele

Citind comentariile de la postarea Miercurea fara cuvinte! cineva mi-a trimis un link. Dupa ce am citit nu m-am putut abtine si am tastat cu cea mai mare viteza de care sunt capabila. N-am stat prea mult sa reeditez vreo fraza sau propozitie, ci am scris  cu patima pe care o blameaza unii de-si zic sfinti parinti, si acolitii lor.

Un fel de replica adresata celui care a postat acel text scris de… un sfant si a celor care cred la fel ca aceia. In text sunt si unele observatii de bun simt, dar prea multe mi se par exagerate, mi se par ipocrizii.

In textul urmator ma refer la unii sfinti parinti, nu la toti – sunt preoti (e diferit de “sfinti parinti”) care au botezat caini (si aici e o exagerare insa am amintit faptul pentru a se intelege ca exagerarile nu-mi plac in general, nu doar in materie de religie). 

Textul integral e la adresa:

http://www.laurentiudumitru.ro/dragostea-pentru-animale.php

Acel text poate fi (cred ca este) interpretat gresit de prea multi oameni si pare sa aiba menirea (nefasta) de a imparti oamenii in tabere adverse.

*

Citez: Mai rau si vrednic de plans este sa vedem omul, cununa creatiei, menit sa fie slujit de animale, slujind el celor fara de constiinta morala, el facandu-se cu voie rob acestora. Extremele se intalnesc. Ridicol si caraghios este peisajul doamnelor si domnilor (altfel de respectat) executand corvoada de a "scoate in lesa" sau chiar purtat in brate un animal impapusit ca sa-si faca programul de miscare" sau cele naturale. De fapt, animalele in cauza sunt numai obiectul patimii (zoolatrie) al carui subiect este omul si care slujeste in fond acestui viciu starnit si intretinut de sarpele cazut.

I-auzi! Omul care iubeste animalele e sclavul acestora! Hm… Păi, pentru ca unii sfinti parinti (parintii cui, de fapt?!) sa aiba cu ce se ghiftui cineva trebuie sa aiba grija de dobitoace; nu?! Trebuie sa le hraneasca, sa le spele, sa le duca la pasune (adica sa le plimbe) si se poate face asta cu pasiune. Ca pe unii sfinti parinti ii da afara din biserica aceasta constiinta morala de care fac atata parada! Ei sunt bine multumesc, serviti de enoriasi…

Ridicol si caraghios e cel care “scoate in lesa” un animal. Trebuie sa fie ridicol tare sa ai un scop cand te plimbi – medicii recomanda plimbari zilnice de circa 30 de minute, pentru o buna conditie fizica; un animalut e indicat pentru oamenii singuri... Si de ce ar fi corvoada?! Ah! Desigur, unii sfinti parinti ar vrea ca toti acestia sa se plimbe zilnic la biserica si sa faca genoflexiuni, sa dea din maini lasand bani in cutia milei, sa treaca pe sub masa, sa umble in coate in jurul bisericii (o multime de chestiuni care nu-s amintite in Biblie). N-am vazut vreun popa sa mearga in patru labe impreuna cu enoriasii (daca n-am vazut nu inseamna, totusi, ca nu exista), dar am vazut o multime de popi grasi acoperiti de straie lungi si care dadeau senzatia ca de-i impungi cu degetul isi iau zborul ca un balon intepat cu un varf de ac. Adevarati asceti, ce mai!

In cinstea si curatenia sufletului si mintii lor nu-s capabili unii sa foloseasca notiunea “oameni” in loc de “domni si doamne”, parca accentuand o diferenta care se perpetueaza din mosi-stramosi.

Citez: Sufletul (sublinierea imi apartine) animal detine numai ceea ce Sfintii Parinti au numit putere pasiva in care, pe langa puterea vitala (in baza careia sufletul isi zamisleste trupul si il intretine viu) intra doar dorinta si pofta. Dintr-un astfel de suflet lipsesc puterile care il fac pe om ipostas al unei constiinte de sine statatoare, o persoana: puterea duhovniceasca, puterea contemplativa, puterea rationala. Orientand dragostea noastra spre oameni, o orientam spre Dumnezeu in mod direct decat canalizand-o spre restul creatiei, caci numai in fiintele umane Il putem gasi salasluit pe Hristos.

Luand ad litteram ce scrie mai sus inteleg de ce doar catorva le pasa ca se defriseaza in draci, ca se vaneaza in draci, ca se multe alea in draci in dauna Creatiei pe care, cica, o respecta si-o iubesc.

Nu-mi amintesc ca in Noul Testament sa scrie ceva despre… sfintii parinti care fac “legea” dandu-si cu parerea despre ce-a vrut Dumnezeu. Imi amintesc chiar cum Isus voia sa darame Templul, pentru ca devenise casa de negustori – ceea ce sunt azi bisericile: pelerinaje ortodoxe, lumanari, fel si fel de fotografii, padurile pe care le taie pentru profit s.a.m.d.

Sa-mi fie cu iertare, dar nu ma intereseaza ce spun sfintii parinti. Cine a zis ca-s sfinti?! Sunt declarati sfinti pentru ca au facut o scoala de profil?! Sunt sfinti parinti pentru ca sunt serviti de oameni pe care ii numesc enoriasi?! Sunt sfinti parinti pentru ca ei sunt imbuibati si mii de oameni mor de foame?!

Citez: Ne referim la cei care, traind intre oameni aflati in nevoi, intorc spatele acestora si isi focalizeaza dragostea in mod generos catre animale ce le satisfac placerea egoista. Daca ar ajuta constant un copil orfan sau un batran neputincios, nu si-ar satisface o placere si ar implini faptele milei trupesti si sufletesti. Dar, ce poate fi mai neplacut pentru omul robit decat sa implineasca poruncile divine? Ar fi de apreciat, cel putin apelarea la solutia ajutorului indicat (prin sprijin financiar acordat unei institutii de caritate), din banii care prisosesc sau sunt cheltuiti pentru scopuri zoolatre.

Scopuri zoolatre! Cu cata ipocrizie dulceaga critica unii pe cei care iubesc animalele… Pai daca n-ar fi acesti oameni iubitori de animale probabil ca Terra ar fi azi populata numai cu oameni si sfinti parinti.

Sunt criticati iubitorii de animale ca nu ajuta financiar un batran neputincios, un orfan… Poate ca omul acela nu are banii necesari pentru a ajuta orfanii si batranii neputinciosi. Un animal il poti hrani chiar si numai cu resturile ce raman de la masa ta si il poti lasa sa doarma pe un preş, nu trebuie dus la scoala etc. – nevoile unui orfan sau ale unui neputincios sunt mult mai mari si e probabil ca nu-si permite, financiar, orice iubitor de animale sa ajute, dar tot se intereseaza si de oameni. Sunt multi iubitori de animale care nu-si neglijeaza vecinii oropsiti de soarta ci ii ajuta dupa posibilitati, pe cand un popa caruia i se cere ajutorul spune ca nu poate face nimic…

Iubitorului de animale ii spune un sfant parinte sa dea banii, ajutorul, dragostea, catre cei neajutorati. Dar ei, sfintii parinti, n-ar putea da neajutoratilor banii pe care-i cheltuiesc pe straie aurite si odoare care zac prin cladiri imense, pe picturi care acopera ziduri, pe masini de lux care consuma la 100 de km parcursi cat consuma intr-o luna un microbuz care duce niste copii la scoala s.a.m.d.? Ei chiar ar face diferenta in comparatie cu un amarat care n-are dupa ce bea apa dar gaseste cateva resturi si pentru un caine costeliv care-i tine de urat si de cald in zilele si noptile petrecute sub cerul liber. Unii sfinti parinti stiu sa dea sfaturi altora dar ei nu se apleaca asupra celor nevoiasi nici chiar atunci cand acestia plang ca nu au bani sa-si ingroape mortul.

Scarbosi sunt ipocritii! Scuzati-mi expresia ortodoxa.

De unde atatia sfinti parinti cand in Biblia pe care o interpreteaza care mai de care dupa interese scrie clar, in Epistola Intaia catre Timotei a Apostolului Pavel: Căci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus (1 Timotei 2:5)?! (aici ar fi mai multe de lamurit, dar nu e locul).

Din punctul meu de vedere credinta e una, religia (dogma) e alta si ipocrizia n-are loc nici in credinta nici in religie. 

Patriarhul face mișto de români?

De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere; reprezentanții bisericii, însă, cer.

Preafericitului îi place să dicteze scrisori - m-aș mira să le scrie cu prețioasa-i mână pe care o folosește la alte cele și pe care o sărută credincioșii. Iată ce scrie dumnealui, între altele:

Constatăm cu îngrijorare că, în contextul actualei crize economice, rezultatele colectei naţionale pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului s-au diminuat îngrijorător, fapt care afectează bunul mers al acestui important şantier bisericesc. În aceste condiţii, vă rugăm, Domnule Preşedinte, să acordaţi un sprijin financiar în valoare de 300.000 de lei Patriarhiei Române - Catedrala Mântuirii Neamului, pentru plata materialelor şi manoperei necesare lucrărilor la structură în această fază esenţială pentru bunul mers al întregii lucrări, se arată în scrisoarea trimisă în 11 noiembrie şi semnată de Patriarh.

Izvorul sponsorizărilor și donațiilor pentru Catedrala Mântuirii Neamului pare să fi secat din cauză de criză - economică și / sau existențială - și preafericitul a trimis scrisori către consiliile județene cerând, politicos (cum altfel?!), bani - amintind, răspicat, legile prin care sunt obligați laicii să susțină biserica:

- în Legea nr. 376/2007 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului, la art. 1, alin. 2, se menţionează că fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu aceasta destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale;

- conform Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor din România, cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor conform ultimului recensământ şi cu nevoile reale (art. 10, alin. 6).

Dacă noi (ortodocși sau ba) nu vrem catedrală, popii ne vor ca sponsori. Toți trebuie să dăm bani deoarece catedrala nu-i doar a bucureștenilor, ci a tuturor românilor - din țară și de pe aiurea. Din banii de catedrală oare câte școli ar fi fost dacă nu construite măcar renovate și dotate cu material didactic și mobilier? Până acum, zice purtătorul de cuvânt al patriarhiei, s-au adunat - și cheltuit - 25 milioane de euro. Mulți români așteaptă - sau speră - operații chirurgicale grele  care nu pot fi făcute în România, dar n-au bani să plece. Mulți elevi nu au manuale, iar cele care există sunt uzate rău.

Când va fi terminată catedrala mi-e groază să mă gândesc la costurile de întreținere, la costul și consumul la utilități și alte cele necesare, cheltuieli care vor fi lunare.

Revenind la scrisoarea trimisă consiliilor județene. Unii au zis la anu’. Vicepreședintele CJ Brașov a declarat: "De unde, Doamne, iartă-mă, să îi dăm 300.000 de lei, când tot bugetul nostru pentru anul ăsta pentru instituţiile de cult şi culturale a fost de 150.000 de lei, iar pe anul 2014, dacă vom avea de unde să suplimentăm, o să îl ducem până în 200.000 de lei"?

scrisoarea aici: https://www.gandul.ro/stiri/bugetul-mantuirii-neamului-patriarhul-daniel-cere-consiliilor-judetene-cate-300000-de-lei-pentru-catedrala-pentru-ca-nu-se-mai-strang-donatii-din-cauza-crizei-de-unde-doamne-iarta-ma-sa-ii-dam-11790333

***

La începutul anului trecut (în aprilie), același preafericit a trimis o scrisoare de mulțumire unui senator PP-DD Hunedoara pentru că acesta a avut o atitudine de sprijin a Bisericii ortodoxe, în Parlament. 

Fragment din scrisoare: Vă mulţumim pentru cele două documente şi pentru atitudinea Domniei Voastre împotriva atacului fără precedent  din ultima vreme la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi a slujitorilor ei, atacuri datorate necunoaşterii prevederilor Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor privind parteneriatul social dintre Stat şi Biserica Ortodoxă Română pe diferite domenii de interes comun, precum şi a problematicii sprijinului financiar pe care statul şi administraţiile publice locale îl acordă unităţilor de cult ale Bisericii noastre, dar şi lipsei de bună credinţă în aprecierea lucrărilor şi informaţiilor date publicităţii de Patriarhia Română privind eforturile unităţilor de cult ale Bisericii noastre pentru derularea diferitelor activităţi cu caracter social filantropic, educativ, cultural, pastoral şi edilitar gospodăresc în vremuri de criză materială şi morală.

Filantropic? Educativ? Cultural?

Educativ în sens religios; cultural în sens religios. Câte școli au fost construite din grija reprezentanților bisericii ortodoxe române? Criza morală își imaginează c-o rezolva predând în școli laice ortodoxism - se predă de mulți ani, criza morală (pare că) se adâncește.

Preafericitul tot dă din gura - mai mult din pix, ‘că trimite scrisori - despre libertatea religioasă, dar se face că nu observă cum îngrădește libertatea religioasă a altora, insistând cu predarea ortodoxismului în școli laice.

Ce-o fi însemnând filantropie, când nici permisiunea îngropăciunii n-o are un om dacă rudele nu plătesc (au, n-au) ce li se cere, fară (tupeul de) a pretinde chitanțe sau alte documente prin care să poată justifica la finanțe, mai apoi, cheltuielile cu înmormântarea pentru a beneficia de ajutorul de înmormântare, conform legii? Altfel spus: banii intră în contul bisericii (unde rămân) și oamenii primesc ce-au cheltuit de la finanțe (din bugetul orașului). Nu-i aiuristic? N-ar fi mai simplu ca acele cheltuieli care sunt, oricum, rambursate, să nu mai fie achitate către biserică? Ar fi un gest filantropic din partea bisericii, o cheltuială a bisericii, nu a laicilor. De ce să fie suportat ajutorul de înmormântare din banii statului și nu din cei ai bisericii pe care o ridică în slăvi popii? Mda… De-ar fi așa, banii care trebuie prevăzuți în bugetul de stat pentru cultele religioase vor fi mai mulți - biserica nu trebuie să piardă; nu?! Oare câți reprezentanți ai bisericii sponsorizează transportul la școală pentru acei elevi care nu pot urma cursurile deoarece stau la distanțe foarte mari de cea mai apropiată instituție de învățământ? Vă amintiți, cred, că multe școli au fost desființate din motive diverse. Biserica n-ar fi avut ceva bani să susțină (să deruleze) această activitate cu caracter educativ? Probabil că nu! Din ce-ar mai ridica alte clădiri pe care să le doteze inclusiv cu sistem de sonorizare exterior pentru ca slujbele să fie ascultate de dimineață, în zile de duminică, de cine vrea - dar mai ales de cine nu vrea! - atunci când unii ar vrea să doarmă mai mult sau, pur și simplu, vor liniște?

PAMFLET

Preocupat de numărul din ce în ce mai mare al românilor care poartă nume de sfinţi, liderul BOR a anunţat necesitatea introducerii unei cotizaţii pentru cei care vor să le folosească în continuare. Decizia va intra în vigoare în termen de câteva zile, iar taxa va fi obligatorie pentru toţi românii ale căror prenume se regăsesc în calendarul ortodox.
Peste un milion de români poartă numele arhanghelilor Mihail şi Gavril, a declarat patriarhul Daniel. Să nu mai vorbim de cei pe care îi cheamă Ion, Constantin sau Elena. Nici unul dintre ei nu a achitat Bisericii drepturile de autor cuvenite, deşi suntem de 2000 de ani impresarii tuturor sfinţilor din calendar. O taxă modică pe prenume e ceva firesc, la cât s-au jertfit aceştia pentru noi. Din bunăvoinţa Bisericii, cei care poartă mai multe nume de sfinţi vor plăti doar 50% pentru fiecare nume suplimentar.
sursa: https://www.timesnewroman.rolife-death/8218-patriarhul-daniel-romanii-cu-nume-de-sfinti-vor-plati-o-taxa-pentru-a-le-folosi-in-continuare (autor:Vasile) - in febr 2021 pag nu poate fi accesata.

Umor involuntar sau ce-o fi

Unele dintre momentele hazlii ale săptămânii care tocmai s-a încheiat:

A zis o funcționară

Cartea de identitate mi-a rămas mică și am fost să o schimb. Dar am ramas la stadiul de intenție pentru că nu mai erau bonuri - erau vreo 50 de persoane în hol. Pentru că tot am ajuns acolo, zic să plătesc ce e de plătit: 7 lei contravaloarea cărții de identitate (simplă) și de 5 lei timbru fiscal. Timbre fiscale, evident, nu au acolo unde e nevoie de ele zilnic, ci găsim la oficiile poștale sau la agenții ANAF (parcă-i începutul unei înjurături). OK, iau cererea și-o completez acasă - mă gândesc… La biroul de informații funcționara îmi spune că nu-mi poate da formular-cerere; voi completa cererea când depun actele. Mă uit luuung și întreb de ce? Îmi răspunde: Sunt făcute la xerox. Dacă greșiți aruncați foaia și datele personale bla-bla-bla (mă pierduse de când mi-a zis că-s făcute la xerox tipizatele). Și-i spun: Păi nu-i tot aia dacă descarc de pe net și greșesc? Dă mărunt din buze, ca peștele, și zice: Să listați față-verso; găsiți pe site-ul primăriei tot ce-i necesar. Sigur! Mă gândeam să caut și să descarc de pe site-ul vreunei agenții de turism!

A zis un preot

Înmormântare. Oameni îndurerați. Decedatul a fost vârstnic și cei mai mulți prezenți acolo sunt vârstnici. Cei mai mulți în putere, dar - deh! - ca vârstnicii: o afecțiune-două acolo, dar nu grave, nu chinuitoare.

În cuvântarea lui, preotul glăsuiește la un moment dat: Până la vârsta de 70 de ani trăiește omul. De la 70 la 80 de ani sunt ani dați de Dumnezeu. De la 80 de ani omul se chinuie și îi chinuie și pe ceilalți. Cuvintele lui au ajuns cu oarecare întârziere la creierul asistenței. Undeva, cineva chicotește. Cum?! păreau ca se întreabă din priviri vârstnicii de acolo, oameni care-și duc zilnic nepoții în parc, la grădiniță sau la școală, oameni care fac toate cumpărăturile necesare copiilor și nepoților majori și alte multe alte activități care numai a-i chinui pe ceilalți - și a se chinui pe sine - nu mi se pare că înseamnă.

Atât pentru această Duminică la povești, alături de Anastasia și cine a mai dorit să vină.