Ziua mondiala a Animalelor

An de an este marcată Ziua Internațională a Animalelor, în 4 octombrie, în cinstea Sfântului Francisc din Assisi, întemeietorul Ordinului Franciscan (între altele) și protectorul tuturor păsărilor și animalelor. Aproape întreaga viață a Sfântului Francisc e legată de dragostea pentru oameni dar și pentru animale. A predicat și oamenilor și animalelor că datoria tuturor este de a-l lăuda pe Domnul, iar oamenii au o datorie în plus: de a proteja natura cu toate ființele ei.

O legendă despre el spune că într-o zi, pe când călătorea alături de alți frați călugări, au dat de niște copaci plini cu păsări; i-a rugat pe călugări să-l aștepte, pentru a le predica surorilor lui, păsările – păsările l-au înconjurat, nici una nu a zburat.

În această zi sunt – n-ar fi rău să fie – sărbătorite toate animalele de pe Terra, fie sălbatice, fie domestice. Astfel de zile sunt menite ca, prin educație, conștientizare, lumea să devină un loc în care să conviețuiască în armonie oameni și animale.

E absolut clar că habitatul animalelor este influențat într-o (prea) mare măsură de acțiunile oamenilor (în special a celor care vor profit cu orice preț din prelucrarea/comercializarea lemnului – distrugând pădurile inclusiv pentru a construi vile de lux – prelucrarea/comercializarea blănurilor considerate prețioase, prin vânătoarea ca sport s.a.m.d.).

A fost sărbătorită pentru prima dată în Germania (Berlin), în anul 1925, la inițiativa scriitorului și activistului pentru drepturile animalelor Heinrich Zimmermann, care și-a dorit să se dedice o zi pentru celebrarea relației dintre oameni și animale și pentru a crește nivelul compasiunii și gradul de conștientizare cu privire la problemele privind bunăstarea animalelor – în 1931, după multă muncă de convingere, a obținut votul unanim pentru declararea datei de 4 octombrie ca Zi Mondială a Animalelor, în cadrul Congresului Internațional de Protecția animalelor din Florența.

Istoria omenirii de defrișare, supraproducție, supraconsum, supradezvoltare își arată efectele – activitățile omului au avut un impact devastator asupra biodiversității, asupra populațiilor de animale sălbatice, mai ales.

Scopul sărbătorii de azi este de a scoate în evidență importanța pe care animalele o au în viața omului. La nivel mondial pare că tot mai multe țări se implică în susținerea acestei zile și a semnificației ei, tot mai multe state implicându-se și legislativ pentru protejarea biodiversității.

În aproape toată lumea sunt organizate evenimente și campanii prin care se atrage atenția asupra creșterii alarmante a speciilor pe cale de dispariție.

O altă specie pleacă... să sperăm că măcar în paradis nu există oameni, scria pe undeva.

Următorul animal dispărut ar putea fi chiar omul... Terra se va descurca minunat fără oameni, pentru că Natura își poate vedea de ale ei fără omul lacom și egoist.

Nu știu cine a zis-o, dar... privind în jurul meu cred că am ajuns în acea zi:

O societate căreia nu-i pasă de animalele pe cale de dispariție, care sunt aproape de moarte, nu-i va mai păsa într-o zi nici de bătrâni.

Au dispărut o mulțime de specii: marele pinguin nordic, leul de mare japonez (1974), tigrul tasmanian (1936), cormoranul cu ochelari, broasca de aur din Costa Rica (1989), vrabia de mare cenușie (1990), scoicarul canarian (1994), tigrul javaian (1994), capra din Pirinei – Ibex (2000), delfinul chinezesc (2006), broasca țestoasă de pe insula Pinta (2012) și multe altele.

Altele sunt în pericol critic de dispariție: lemurul roșu, rinocerul (negru, javanez și cel din Sumatra), jerboa (șoarecele cangur), tigrul de Sumatra, broasca țestoasă marină, antilopa saiga, și multe altele.

Cercetătorii afirmă că o specie tipică dispare în decurs de zece milioane de ani de la prima apariție – mă gândesc că e în firea lucrurilor, dar cred că intervenția agresivă a omului micșorează perioada...

Ziua de 4 octombrie e marcată și pentru bucuria celor care iubesc animalele. Pentru a nu tortura, pentru a nu ucide animale (din plăcere) nici nu e cazul să le iubească cineva... Nu mă refer la vânătoare – vânarea, în anumite situații, are sens; vânătoarea ca sport, însă, n-o înțeleg. Cine vrea trofee să se apuce de-un sport! Ah, nu! Prea mare efortul – mai ales pentru performanță = trofee. Mi se pare foarte trist că în unele zone din lume oamenii braconează de foame...

Un cap de animal ca trofeu nu te face câștigător; trofeul vieții aparține celor care reușesc să intre în capetele animalelor, înțelegându-le profund (nu știu cine a zis-o).

Animalele nu folosesc cuvinte, dar știu să ne arate recunoștință, respect și chiar... dragoste. Nu animalele sunt imperfecte, ci noi, pentru că nu am învățat să comunicăm.

Nimeni nu a învățat vreodată un pui să devină găină, dar trebuie să ne angajăm să creștem copiii astfel încât să devină adulți civilizați, capabili să-și respecte semenii, pentru că nu mai suntem în stare să ne ascultăm sufletul (nu știu pe cine citez)

O altă legendă despre Sfântul Francisc e despre lupul din Gubbio, care mânca oameni și animale. Francisc l-a rugat să facă pace cu oamenii; pentru a menține pacea, oamenii l-au hrănit. Sfântul Francisc a binecuvântat lupul pentru a întări pactul.

Când l-a văzut pe Sfântul Francisc, lupul a sărit să-l muște. Omul a întins mâna spre el și l-a chemat: - Frate. Lupul s-a oprit uimit. Până atunci toată lumea aruncase în el cu pietre, strigând urât. Ce frumos a fost acel cuvânt de dragoste! - Frate, nu mai face rău. Dacă ești bun, toată lumea te va iubi. Frate lup, promite-mi că nu vei mai ucide pe nimeni. Lupul și-a pus laba pe mâna Sfântului și promisiunea a fost făcută.

Pare că oamenii au pierdut relația cu natura, deci și cu ei, motiv pentru care, probabil, mulți devin violenți în raport cu cei care sunt diferiți și, în special, în raport cu animalele.

Toma de Celano spunea despre Francisc din Assisi:

Caritatea s-a extins, cu inimă de frate, nu numai asupra oamenilor nevoiași, ci și asupra animalelor, asupra reptilelor, asupra păsărilor, asupra tuturor ființelor. Cu toate acestea, el avea o tandrețe deosebită pentru miei, deoarece, în Scriptură, Isus Hristos e adesea comparat pentru smerenia sa cu mielul blând.

Secretul întregii Creații este cuprins în Sfântul Francisc și exemplul său: coexistența dintre om și natură care devine iubire și frăție. Dincolo de specia umană. Dincolo de specii.

1. Image by Pexels from Pixabay  2. Image by Claudia from Pixabay

De ziua animalelor. Provocare muzicală

Cȃntecul "Man Gave Names to All the Animals" e scris de Bob Dylan și apare pe un album din 1979, “Slow Train Coming”. Versurile sunt inspirate din Cartea Genezei, capitolul doi, versetele 19 si 20, in care Adam dă nume animalelor și păsărilor. Cȃntecul se termină fără ca Bob Dylan să numească șarpele.

Jason Mraz - Man Gave Names To All The Animals (vizualizare pe YT)

https://www.youtube.com/watch?v=L1XadQZtScM

La Provocarea muzicală poate participa oricine inscrie o postare pe blog la Carmen, Intre vis si realitate. 

Friendship Friday!

Acest cȃntec a fost interpretat de mai mulți artiști, de-a lungul timpului, ȋntre care și Johnny Cash și Tim O’Brien. Am ales cȃntecul in interpretarea lui Jason Mraz și pentru că ȋmi place vocea lui, dar mai ales pentru că in videoclip sunt imagini cu animale - azi, 4 octombrie, este Ziua Internațională a animalelor.

La mulți ani tuturor celor care iubesc animalele (sau, măcar, nu le disprețuiesc sau urăsc)! Bafta animăluțelor, și La mulți ani! ☺

Alma şi Fifi

Acum un an şi un pic (sper că nu mă înşel), Adriana mi-a oferit in dar fotografia cu Alma şi Fifi. N-am ştiut ce să fac cu ea şi am păstrat-o doar pentru mine! Atât de mult îmi plăcea încât nimic nu mi se părea potrivit pentru aceasta fotografie. Atunci când îmi place ceva foarte mult nu ştiu cum să mă manifest – in cuvinte; la fel mi se întâmplă şi când ceva mă întristează foarte tare.

Fotografia imi place la fel de mult şi azi! O căţeluşă din rasa Rottweiler “ţine in braţe” un pui de pisică. O fiinţă puternică oferă ocrotire uneia vulnerabile care nici nu e din specia ei! Oare de ce nu procedează şi oamenii astfel?

Alma pare a spune: “Să nu îndrăznească cineva să tulbure somnul micuţei mele prietene!” Şi Fifi doarme liniştită, simţindu-se ocrotită între lăbuţele unui dulău pe care mulţi îl consideră a fi “rasă periculoasă”. Oare de când câinii care-şi protejează stăpânii şi teritoriul sunt periculoşi?

Pentru că azi e Ziua internaţională a animalelor mi s-a părut potrivit să postez fotografia. Ce să fac? Iubesc câinii, iubesc pisicile, iubesc animalele in general şi zâmbesc instantaneu când văd vreunul – cât de urât ar fi el aparent. 

Ziua Internaţională a Animalelor - 4 octombrie 2017

Ziua internationala a animalelor este menita sa celebreze viata animalelor si sa atraga atentia asupra rolului lor in viata oamenilor si nu numai.

Prima lege pentru protectia animalelor s-a numit "Martin's Act" si a fost votata de Parlamentul britanic la 22 iulie 1822. Incepand din 1931, la Florenta, Organizatia Internationala pentru Protectia Animalelor a declarat data de 4 octombrie Ziua Mondiala in care sarbatorim toate necuvantatoarele. Declaratia Universală a Drepturilor Animalelor a fost proclamata în mod solemn, la sediul UNESCO din Paris, la 15 octombrie 1978. 

Ziua de 4 octombrie nu a fost aleasa intamplator, ci pentru ca este ziua in care a fost canonizat Francisc de Assisi ca protector al animalelor. Si ortodocsii au un sfant ocrotitor: Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov este ocrotitorul Bucurestiului dar si ocrotitorul animalelor.

Din 1822 si pana azi se presupune ca omenirea a evoluat si a inceput sa inteleaga ca animalele au rol important in viata planetei, in general. N-o sa strig: nu mancati carne! Fiecare e liber sa manance ceea ce are nevoie, ceea ce îi place, dar cred ca ar trebui o masura in toate cele. Vanatoarea ca sport, ca recreere mi se pare oarecum sadism – a vâna pentru a te hrani e una, dar a vâna pentru trofee si pentru a te distra e cu totul altceva. Nu inteleg care ar putea fi placerea de-a ucide, de-a vedea cum se scurge viata dintr-o vietate.

Prin modificarea legislatiei la nivel european/international animalele nu vor mai putea fi tratate ca simple obiecte, ci ca fiinte capabile sa perceapa senzatii si sa aiba o “conştiinţă de sine”. A spune că animalele sunt conştiente înseamnă să afirmi explicit că şi ele pot experimenta atât emoţii pozitive, cât şi emoţii negative, cum ar fi durerea sau primejdia, explică Virginia Williams, directorul Comitetului Naţional pentru Etica Animalelor. Religii ca hinduismul, buddhismul si jainismul recunosc acest statut si in rândul fiintelor non-umane.

In 21 decembrie 2014 agentiile de stiri anuntau ca un tribunal din Argentina a dispus eliberarea unui urangutan dintr-o gradina zoologica cu motivarea ca urangutanii sunt persoane non-umane si au dreptul la libertate. Asociatia care a promovat cererea in faţa tribunalului a argumentat ca urangutanul are suficiente functii cognitive pentru a nu fi tratat ca un obiect.

In mai 2015, la New York, Curtea Suprema a declarat doi cimpanzei (Leo si Hercules) persoane non-umane. Tot in anul 2015, Noua Zeelanda acorda animalelor, prin lege, statutul de fiinţe conştiente, iar Parlamentul francez a recunoscut calitatea animalelor de a fi “fiinţe vii dotate cu sensibilitate” – modificarea n-a facut decat sa alinize Codul civil francez, care până acum considera animalele ca “bunuri mobile”, cu Codurile penal si rural care recunosteau deja animalele ca fiinte sensibile; sub rezerva legilor care le protejeaza, animalele sunt supuse regimului bunurilor personale, stipuleaza textul adoptat de francezi.

Dupa povestea cainelui Hachikō (10.11.1923 – 08.03.1935) multi au inceput sa inteleaga ca si animalele simt. Povestea leului crescut de doi australieni care mai apoi l-au eliberat in jungla este la fel de cunoscuta: revederea cu leul, dupa doi ani, a fost emotionanta – leul i-a recunoscut si a sarit pe ei ca un caine care-si revede prietenul biped dupa mai mult timp. Despre caini nu mai zic! Tristetea lor e clara când prietenul biped pleaca – unii refuza si sa manance până ce revine prietenul. Bucuria e la fel de clara in momentul revederii, uneori chiar daca despartirea dureaza cateva minute.

De exemplu, câinii nu doar ca simt emotiile umane dar acestia pot detecta anumite suferinte, boli si presimt cutremurele (devin foarte agitat, urla). Pisicile pot detecta si ele anumite suferinte – atunci cand se aseaza pe trupul unui om alege, de regula, locul unde exista o suferinta, o functionalitate defectuoasa a vreunui organ – si ele presimt cutremurele: se agita, miauna disperate, isi lipesc urechile de cap iar daca au pui îi muta in alt loc.

Animalele pot fi si “senzori pentru cutremure”. Nu doar câinii si pisicile simt apropierea unui cutremur. Specialistii considera ca dintre necuvantatoarele salbatice cele mai sensibile sunt pasarile, serpii si peştii; dintre cele domestice câinii, pisicile, pasarile de curte si dintre insecte furnicile si albinele. Şerpii si-au castigat reputatia de senzori exceptionali (pot semnala chiar cu cateva saptamani inainte un seism de mari proportii), urmati fiind de rozătoare - sensibilitatea lor se manifesta chiar la 120 km de epicentru, chiţăie, se lovesc unii de altii, se strang in grupuri si pleaca in alergare prin localitati. Delfinii, inainte cu cateva ore de vreun cutremur, apar in numar mare la ţărm.

Pe scurt: animalele nu sunt oameni dar nu sunt nici obiecte. Dacă nu vă plac abţineţi-vă să le faceţi rău.

Altele:

Charles Darwin despre animale;

Animalele persoane non-umane;

Animalele au sensibilitate;

Iepure omorat in direct;

Urati la suflet pot fi unii oameni;

Printre vanatorii de azi (uciderea leului Cecil);

Uciderea, o solutie aleasa pentru orice;

S-a sinucis dupa ce i-au ucis cainele;

Ziua Mondiala a Animalelor - 4 octombrie 2015

sursa: Fans of Animal Rights

Compasiunea faţă de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud faţă de animale nu poate fi un om bun. (Arthur Schopenhauer)

An de an se sarbatoreste aceasta zi, se organizeaza mitinguri pentru sustinerea drepturilor animalelor, impotriva actelor de cruzime asupra animalelor, an de an unii striga “iubiti oamenii, apoi animalele”, apoi se constata ca aceia care au strigat “iubiti oamenii” nu iubesc nici animalele si nici oamenii; an de an oamenii ajung sa se certe intre ei, pentru ca cei mai multi au ca argumente atacul la persoana si injuraturile… Si an dupa an animalele sunt chinuite, chiar daca, din timp in timp, se mai schimba ceva in bine.

Rudyard Kipling - laureat al premiului Nobel pentru literatura - prin “Cartile junglei” a aprins in inima milioanelor de oameni - adulti, dar mai ales copii - dragostea pentru Natura, pentru toate vietatile, chiar si pentru fiarele intunecate ale junglei. Divinitatea a asezat si animalele langa om, sa-i fie de ajutor; fiecare vietate are un rol bine determinat in Natura si toate au fost lasate omului “in grija si ocrotire”. Sunt oameni carora le plac animalele si oameni carora nu le plac, dar exista si acea categorie de oameni care trateaza animalele cu o cruzime greu de imaginat, doar pentru ca pot, transformandu-se in bestii detestate de orice fiinta rationala. Doar mintile bolnave pot ticlui fapte ca acelea despre care se scrie si se vorbeste parca tot mai des.

In august, undeva langa Vatra Dornei, cineva a torturat si a scos ochii unui caine aflat intr-o curte, ingrijit de proprietarii respectivi (l-a lasat in agonie si acum e orb si speriat)… In Brasov - dar si in Bucuresti - a fost gasit cate un caine cu botul retezat… De curand, pe malul lacului Dumbravita, Brasov, un cuplu a aruncat in apa, de la inaltime, un sac… Cei de pe mal au sarit sa ia sacul: un caine zacea mort acolo - fusese aruncat de viu si i-a fost rupta coloana la impactul cu vreo piatra… In tomberoane au fost gasite pungi din nailon bine legate, cu pisoi si/sau catei inca vii, si care nu “facusera” ochi… In paduri sunt descoperiti caini legati de vreun pom cu sarma sau cu sfoara, sa nu se poata hrani, sa nu se poata dezlega; unii ingroapa cainii de vii, altii le dau drumul pe strada cainilor batrani… altii dau foc, de vii, animalelor sau le arunca de la inaltime, altii leaga boturile animalelor cu banda adeziva sau curele si posteaza fotografiile pe retele de socializare… O familie de credinciosi, dupa ce a iesit de la slujba de duminica, a lasat un caine… in plata Domnului, intr-o localitate de langa Brasov, si o pot tine asa… si pot posta fotografii, dar nu vreau sa sochez.

In statele unde oamenii au mai evoluat sunt cercetati indivizii pentru faptele lor si cei mai multi sunt amendati si chiar inchisi… In România organele de cercetare penala nu reusesc sa descopere nici ucigasii de copii, dar sa descopere un individ care da foc unui animal… In România, unora li se pare firesc ca o fetita in varsta de 11 ani sa faca sex cu un individ in varsta de 40 de ani… asa ca nu li se pare a fi ceva in neregula cu aceia care biciuesc animalele pana le da sangele si le pun la munca pana cad cu inima crapata…

Cruzimea impotriva animalelor, a fiintelor necuvantatoare, in general, e la ordinea zile pe intreg mapamondul, dar unii chiar exagereaza cu faptele si festivalurile lor: festivalul cainilor in China (si nu numai) unde cainii sunt jupuiti de vii in public; festivaluri de vanatoare, unde se ucid pe capete coioti, lupi, mistreti s.a.; taurii ucisi in arene; vanatorii care vaneaza in nestire, de placere si, de regula, de la distante foarte mari, pentru a se proteja impotriva unui eventual atac; elefantii sunt ucisi pe capete pentru fildes, in special, balenele pentru grasime; delfinii si broastele testoase mor incurcandu-se in plasele pescarilor braconieri; cimpanzeii (si nu numai) sunt folositi pentru experimente diverse; carnea broastelor testoase e folosita ca hrana, carnea si ouale fiind considerate delicatese in lumea asiatica, femeilor le plac bijuteriile confectionate din carapace si cowboy-ii platesc oricat pentru a avea o pereche de cizme din pielea lor; multe animale din diverse gradini zoologice sunt subnutrite si abia se mai tin pe picioare; animalele din circuri sunt dresate, adesea, cu biciul…

Unii vor sa alunge pisicile si de pe strazi - desi, cele mai multe, vaneaza soricei - iar cei de la Disneyland (SUA) accepta pisicile si le ingrijesc.

In unele state s-a incercat interzicerea hranirii animalelor de pe strada prin lege - din fericire, n-au avut succes initiatorii unor astfel de legi.

Multi cetateni vin si invoca, din Biblie si alte carti scrise de diversi oameni considerati sfinti, fel si fel de texte, dar pe Sfantul Francisc (din Assisi) si pe Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov care e protectorul Bucurestiului dar si al animalelor nu prea se deranjeaza aceiasi cetateni sa-i citeze pentru ca nu se potrivesc opiniilor lor. Multe biserici din lume binecuvanteaza animalele in timpul slujbei din duminica cea mai apropiata de 4 octombrie…

Cel mai mare dusman al Naturii este omul; chiar si acel om care se considera creatia divinitatii distruge natura si celelalte fiinte care au fost create de divinitatea pe care o idolatrizeaza - apoi intra in cladirea unei biserici, se roaga, plateste ceva pentru iertarea pacatelor, aprinde cateva lumanari, iese si o ia de la capat cu rautatile, pentru ca in urmatoarea duminica sa faca acelasi lucru, in biserica.

Oameni, "ucigasi in serie", care au inceput ucigand animale

Galeria criminalilor cuprinde o multime de ucigasi care si-au inceput “cariera” torturand si ucigand animale:

Albert DeSalvo (n. 03.09.1931-d.25.11.1973), “strangulatorul din Boston” care a ucis 13 femei, in copilarie prindea caini si pisici si omora animalele tragand in ele cu sageti.

Jeffrey Dahmer (n. 21.05.1960-d. 28.11.1994), numit si “canibalul din Milwaukee” a suspus actelor de cruzime si a ucis 17 barbati in perioada 1978-1991, in copilarie aduna caini, pisici si broaste si le infigea tarusi in cap.

Dennis Rader (n. 09.03.1945), “ucigasul BTK” (“bind, torture and kill” = “leaga, tortureaza si omoara”) care a terorizat Kansasul intre 1974-1991 (10 victime), a marturisit in memoriile sale ca, pe vremea cand era copil, a spanzurat caini si pisici.

Lee Boyd Marvo (n. 18.02.1985), adolescentul lunetist care a omorat 10 oameni impreuna cu un adult (in anul 2002), a declarat in timpul procesului ca a jupuit de vii, omorat si impuscat caini si pisici - toate acestea pana la varsta de 14 ani.

Aceleasi marturisiri despre acte de cruzime asupra animalelor si in cazurile celebrelor atentate din unele licee americane: Kip Kenkel (n. 30.08.1982), care a ucis in 1998, intr-un colegiu din Springfield, Oregon; Luke Woodham (n. 05.02.1981), a ucis in 1997, in Pearl, Mississippi; Eric Harris (n.09.04.1981-d.20.04.1999) si Dylan Klebold (d.11.09.1981 - d. 20.04.1999) care dupa ce au ucis s-au sinucis, sunt asasinii adolescenti care si-au vanat colegii si profesorii, si-au inceput “carierele” de criminali prin masacrarea, mutilarea si schingiuirea unor animale. Lista e deschisa…

In general, actele de cruzime ale copiilor trec neobservate ori pentru ca nu ii vede nimeni ce fac, ori pentru ca li se gaseste scuza “sunt copii, le va trece”. “Le va trece” doar celor care au parinti preocupati de sanatatea lor si nu vad ca pe ceva firesc repetarea actelor de cruzime asupra animalelor. Unii parinti isi invata copiii sa vaneze si sa eviscereze animalele inca de la varsta de sapte ani…

Nu sunt atat de naiva sa sper ca toti oamenii vor ajunge la acea maretie morala incat sa respecte orice forma de viata, dar ceva tot s-ar putea schimba in bine. As zice ca respect pentru orice forma de viata au cei din triburile salbatice: ei ucid doar atat cat le trebuie pentru hrana, pentru adaposturi, pentru imbracaminte si pentru a se apara.

sursa: Fans of Animal Rights (link la prima poza)

Ziua Internațională a Animalelor și a Zâmbetului

În 4 octombrie, începând din anul 1931 sunt sărbătorite animalele. Românii le-au făcut un cadou minunat câinilor: eutanasierea în masă! Măcar de i-ar ucide cu injecția și nu cu bâte, topoare sau otravă. În România, de ziua animalelor, poți vedea câini morți prin cartiere…

Lăsând la o parte nebunia care i-a cuprins pe unii, și fără a se înțelege că sunt de acord cu haitele de câini pe străzi, revin la sărbătoare.

În memoria Sfântului Francisc din Assisi (1182-1226), întemeietorul Ordinului Franciscan şi protectorul animalelor, canonizat la 4 octombrie 1228, Organizaţia Internaţională pentru Protecţia Animalelor a proclamat aceasta zi ca fiind Ziua Mondiala a Animalelor.

Primele lucrări privind drepturile şi protecţia animalelor au fost publicate abia în secolul al XVIII-lea. Prima lege pentru protecţia animalelor s-a numit "Martin's Act" şi a fost votată de Parlamentul britanic la 22 iulie 1822. După 1945, ziua de 4 octombrie a fost proclamată oficial Ziua internaţională pentru protecţia animalelor, fiind sărbătorită an de an pe întreg mapamondul.

Tot azi, mi-a amintit Iulisa, se sărbătorește și Ziua Mondială a Zâmbetului (World Smile Day), aniversată în prima zi de vineri a lunii octombrie încă din anul 1999.

Zâmbiți!

Ziua Mondiala a Animalelor - 4 Octombrie

Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet.

Pitagora (580 i.Hr-500 i.Hr) – filosof si matematician grec

Ziua Mondiala a Animalelor e  un eveniment initiat la Florenta, in anul 1931, de Organizatia Internationala pentru Protectia Animalelor, in memoria Sfantului Francisc de Assisi (1182-3.10.1226), intemeietorul Ordinului Franciscan (Ordinul Fratilor Minori, Ordo Fratrum Minorum) si protectorul animalelor, ca o modalitate de a face cunoscuta situatia speciilor aflate in pericol.

Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor

*

In anul 1945 ziua de 4 Octombrie a fost proclamata oficial ca sarbatoare internationala a animalelor. In 4 Octombrie Biserica catolica il sarbatoreste pe Francisc de Assisi. El intelegea graiul animalelor si al pasarilor.

*

Aristotel (care a scris Istoria animalelor) situa animalele mult inapoia omului in ierarhia fiintelor vii pe scara evolutiei; in opinia sa, animalele erau irationale, deci nu trebuiau privite si tratate in acelasi mod ca omul, fiinta rationala. Timp de peste douazeci de secole, conceptia acestuia din urma a dominat gandirea in Europa. 

Suntem tentati sa credem ca s-a urmarit ca animalelor sa li se recunoasca anumite... “drepturi” numai de cand am... ajuns in ”epoca moderna”. Istoria, insa, ne contrazice. 

Exemple:

Pitagora (adept al vegetarismului) - credea in transmigratia sufletelor: ucigand un animal, omul si-ar fi putut omori unul dintre stramosi; respingea utilizarea animalelor ca hrana pentru oameni si chiar ca jertfe aduse zeilor.

Teofrast (unul dintre discipolii lui Aristotel) - a protestat impotriva consumului de carne, sustinand ca astfel le rapim animalelor viata in chipul cel mai nedrept…

Sf. Toma din Aquino sustinea ca animalul poate fi inzestrat cu cunoastere prin intermediul simturilor, cu un anume grad de inteligenta practica si e capabil de stari afective; totusi, el nu intelege notiunile abstracte; poate recunoaste, de pilda, o anumita casa, dar nu pricepe conceptul de "casa". 
In vremea lui Toma D’Aquino unii teologi considerau animalele... responsabile moralmente de faptele lor.

Michel Pastoureau, istoric francez, enumera in cartea sa “O istorie simbolica a Evului Mediu occidental”, cateva dintre intrebarile care ii framantau pe teologii medievali in legatura cu sufletul animalelor, cu drepturile acestora si cu insusirile lor morale. Legat de viata viitoare a animalelor: Vor invia si ele dupa moarte? Vor urca la cer intr-un loc care le este rezervat special? Toate sau doar cate un reprezentant al fiecarei specii? Cu privire la viata lor terestra: Au voie sa lucreze duminica? Urmeaza sa li se impuna zile de post? si, mai ales, trebuie sa le tratam, in aceasta lume a noastra, ca fiinte responsabile moral?

Jeremy Bentham, filosof britanic, fondator al utilitarismului: Nu capacitatea de a rationa, spune el, nu cea de a vorbi trebuie sa fie criteriile, ci capacitatea de a suferi. Daca ne bazam pe darul ratiunii si al vorbirii, ar insemna sa tratam ca pe niste lucruri si anumite categorii de fiinte umane, ca nou-nascutii ori cei cu intarzieri mintale grave.

Prima asociatie pentru protectia animalelor a fost intemeiata in Marea Britanie, in 1824: Societatea pentru Prevenirea Cruzimii față de Animale, iar in 1866, o societate similara este infiintata in SUA, in statul New York.

(sursa: descopera.ro)