La pas, din Ploiesti la Brasov, 100 de km

Da, acest gest vor sa il faca zece temerari din Ploiesti, intre care si John, initiatorul!

Vor pleca din Ploiesti, de la Metro, in 23 Martie, la ora 6:20, vor parcurge traseul pe jos, si vor sa ajunga la Brasov in 24 Martie, seara. Si n-o fac doar asa, pentru a castiga experienta, ci pentru a atrage atentia asupra faptului ca sedentarismul dauneaza sanatatii.

Trebuie sa recunoastem: e o experienta unica, ce nu poate fi traita chiar de oricine! Personal nu m-as incumeta, desi stiu ca nu sunt sedentara - dar nu mai am antrenament pentru “curse lungi”.

Le doresc succes!

Proiectul se numeste “100 de km impotriva sedentarismului” si se doreste un semnal de alarma pentru oamenii care fac tot mai putina miscare si care consuma alimente gata pregatite prin diverse localuri (generic: fast food).

Mesajul acestei initiative este SEDENTARISM = OBEZITATE = CANCER!

Trebuie remarcat faptul ca din ce in ce mai multi copii sunt afectati de obezitate si nu sunt incurajati sa practice un sport sau macar sa se joace mai mult pe afara. Parintii ar putea organiza - la sfarsit de saptamana - cate o excursie de cateva ore (benefica atat pentru copii cat si pentru parinti) sau doar o iesire in parc.

Treizeci de minute de miscare, zilnic, ii poate redirectiona pe sedentari catre un stil de viata sanatos. Si pot spune ca, plimband caini din anii ’90 fac mai mult de 30 de minute miscare zilnic, pentru ca o plimbare dureaza mai mult de atata, si e efectuata de cel putin 3 ori pe zi! Sigur, nu chiar fiecare tura de plimbare trebuie sa dureze 30 de minute si nu chiar de fiecare data il plimb eu! Asadar, si plimbarea unui caine e un mod de a “scapa” de sedentarism.

Vienela sustine acest proiect (de la ea am aflat) si il sustin, la randul meu - desi am aflat abia acum cateva ore. Pe blogul lui John puteti afla mai multe si puteti sa il sustineti.

Daca va place initiativa, daca doriti sa il sustineti, puteti scrie pe blogurile voastre, cu trimitere spre articolul lui John sau puteti distribui articolul scris de el pe Facebook si pe Twitter.

Regele intelept, de Kahlil Gibran

Domnea odată în îndepărtata cetate Wirani un rege care era pe cât de puternic pe-atât de înţelept. Şi era temut pentru puterea sa şi iubit pentru înţelepciune.

Pe vremea aceea, în inima cetăţii se afla o fântână cu apă rece şi cristalină, din care beau până şi regele şi curtenii săi, căci nu mai era alta la fel. Într-o noapte, pe când dormeau cu toţii, veni o vrăjitoare şi turnă în fântână câteva picături dintr-o licoare fermecată, zicând: ”De-acum înainte, cine va bea din apa aceasta va înnebuni”.

În dimineaţa următoare toţi locuitorii cetăţii, mai puţin regele şi ministrul său, băură din fântână şi îşi pierdură minţile, întocmai cum spusese vrăjitoarea. În ziua aceea, oamenii adunaţi pe străzile înguste şi prin pieţe şuşoteau:

"Regele e nebun. Regele şi ministrul său au înnebunit. Nu ne putem lăsa cârmuiţi de un rege care şi-a pierdut minţile. Trebuie să-l dăm jos de pe tron".

Spre seară, regele ceru să i se aducă apă din fântână într-o cupă de aur. Şi când i se aduse, bău cu însetare şi îi dădu şi ministrului să bea din ea. Şi mare fu bucuria norodului, în îndepărtata cetate Wirani, căci regele şi ministrul său îşi recăpătaseră judecata.

(Kahlil Gibran - ”Nebunul”)

"Nebunul" este o colectie de parabole publicata in anul 1918, prima lui carte scrisa in limba engleza si publicata de editorul Alfred Knopf din New York, care l-a sfatuit sa isi schimbe numele din Khalil in Kahlil pentru a fi corect pronuntat in limba engleza.

Khalil Gibran - Jubran Khalil Jubran, Djubran Khalil Djubran (n. 6 Decembrie 1883 la Bsharri, Liban – d.10 Aprilie 1931, New York City, S.U.A.) a fost pictor, sculptor, poet, filozof, prozator si eseist libanez, unul dintre romanticii tarzii ai literaturii arabe.

Khalil se considera mai mult pictor si mai putin scriitor dar succesul si-l datoreaza in cea mai mare masura scrierilor sale. Poate ca nu a fost nici pictor, nici scriitor, ci pur si simplu a fost un spirit liber si curios care a sondat adancul sufletului omenesc.

In anul 1901 calatoreste prin Europa, cu un scurt popas la Paris, unde incepe sa lucreze la culegerea de proza "Spiritele rebele". Este excomunicat din cadrul comunitatii crestine maronite din care facea parte deoarece avea convingeri religioase prea flexibile si avea o pozitie impaciuitoare cu privire la religiile crestina si musulmana. A fost permanent preocupat de idealul dezrobirii tarii sale de sub asuprirea otomana.

Ramasitele sale pamantesti sunt trimise la Beirut, in 21 August 1931, si inmormantate in satul Bisharri, unde s-a nascut.

Opera sa poetica a fost tradusa in peste douazeci de limbi, iar picturile si desenele sale se afla expuse in galerii celebre din lume.

Altele:
Despre iubire, din volumul Profetul

Vreau sa ma marit! (hw11)

I-am împărtășit bunului meu prieten gândul despre măritiș și el mi-a zis ce-a scris Shakespeare că Hamlet i-a zis Ofeliei: […] Mărită-te c-un nătărău; fiindcă bărbații înțelepți știu prea bine ce monștri faceți voi din ei.

N-o să-l ascult, mai caut. 

Am descoperit un anunț, și cred că mă încadrez în recerințele domnului: sunt și frumoapsă și cultă (copil fiind dormeam pe arătură, între culturi diverse; s-or fi prins de mine și altceva decât paiele și scaieții); viața nu mi-o fi chiar fără pată dar nu sunt sofistricată, și nici satisfăcutră; știu să învârt lingura în foc! Și cum încă! Roșie se face! O țin în foc până se topește! Am învățat să fierb apa, deci n-o fi așa greu să învârt lingura-n foc! Cu pianul e mai greu! Căsnesc eu pianul, dar mai mult de-un etaj nu-l pot urca! Cred că se încadrează la “cât de puțin”.

Pentru că vrea să-mi vadă fațada (de parcă frumusețea fizică ar sta la baza înțelegerii într-o uniune matrimonială; ha!!!) o să-i trimit poza aceasta (n-o să-și dea seama că în foto sunt cu un an mai tânără):

Mai citesc câteva anunțuri, în caz că nu ajunge scrisoarea la domnul cela gospodar la țară. Oferta e variată, dar nu prea mi se potrivește!

Un anunț sună așa: Sunt un tânăr de 40 de ani, stare materială bună, fără vicii, vreau să cunosc o
doamnă cu vârsta între 40-50 ani, să locuiască la mine. Rog seriozitate!

Nici chiar așa disperată nu-s! În primul rând nu definește “stare materială bună”. Apoi, cum să n-aibă - maică! - vicii?! Și se miră că-i neînsurat la vârsta asta! Scurt: să locuiască la mine! Aaaa! M-am prins! Are stare materială bună deci vrea o menajeră, bucătăreasă etc. pe care să n-o plătească. Noooo! Cred că omu’ a greșit rubrica - sau cei de la redacție au greșit! Mai departe, că balta-i plină cu sfârleze:

Am 78 de ani, nefumător, nealcolic, gospodar, cu o pensie acceptabilă, am cele necesare unei gospodării, doresc o femeie singură la casă în Brașov sau la țară.

Îmi scutur capul ca o mâță plouată! O pensie e acceptabilă și alta nu?! Are tot ce-i trebuie pentru o gospodărie dar înțeleg că nu are gospodaria!

Cu asemenea idealuri nu mă mai mir că din cinci căsătorii patru se distrug după primul an de conviețuire în comun. Gata! Renunț! Până sosește răspunsul de la domnu’ cu recerințe clare îmi văd de weekend și vă urez tuturor să aveți un minunat sfârșit de săptamână!

Postarea participa la Happy Weekend! Editia a 11-a 

Ce mai fura romanii

Specialistii in distrugere din Iasi s-au gandit la cateva busturi din bronz aflate in Parcul Copou.

La mai putin de 50 de metri de Teiul lui Eminescu se aflau busturile lui Ciprian Porumbescu si Nicolae Gane, iar pe o alee, spre intrarea in parc dinspre strada Aurora, se afla bustul din bronz al lui Barbu Stefenescu Delavrancea si pentru ca agentii de politie sunt in numar prea mic in urma restructurarilor parcul era ca un sat fara caini si busturile au fost insusite intr-o noapte de Martie, in perioada cand romanii erau cu gandul si fapta indreptate catre femeile de langa ei. Busturile au fost smulse de pe socluri. Gura targului zice ca erau pe acolo si ceva camere de supraveghere, dar numai pentru impresie artistica, asa ca nimeni nu a fost imortalizat.

S-au gasit resturi din busturi intr-un centru de colectare fier vechi si s-a stabilit - se pare - ca sunt din busturile furate si faramate pentru ca trei tineri sa faca rost de bani pentru bautura, tigari si jocuri de noroc (parca era “pentru bautura si femei” dar jocurile de noroc au devenit mai incitante pentru cei care beau prea mult, in special).

Reconstituirea ar arata cam asa: trei indivizi, cu un carucior, merg noaptea in parc, se muncesc cu busturile care sunt acolo de 93 de ani si, fiecare, cantaraste cca 100 de kg, le incarca in carucior si… apoi intr-un taxi si pleaca spre casa altuia, intr-un cartier marginas, unde le fac bucati apoi le vand la centre de fier vechi pentru suma de 3000 de lei, cand valoarea lor era de 200000 lei. Chuck Norris ar fi invidios pe forta acestor tineri romani care vor sa redecoreze parcurile cu arta din domeniul absurdului.

Cei trei care au ramas fara busturile expuse in parcul din Iasi sunt:

Nicolae Gane, scriitor si om politic roman (ales de 5 ori primar al orasului Iasi), ales membru titular al Academiei Romane (1908), nascut la 01.02.1838, Falticeni, decedat la 16.04.1916, Iasi.

Ciprian Porumbescu, compozitor roman (Crai Nou), nascut Ciprian Golembiovski, la 14.10.1853 la Sipotele Sucevei, Bucovina, decedat in 6.06.1883 la Stupca (azi Ciprian Porumbescu), judetul Suceava.

Barbu Stefanescu Delavrancea (n. 11.04.1858, Bucuresti – d. 29.04.1918, Iasi) – scriitor (basmul Neghinita, intre altele), orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei (Iunie 1899 - Februarie 1901). E tatal pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea (a cantat, adesea, in concerte cu George Enescu) si al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din Romania.

Vor fi acesti critici fundamentalisti de arta pedepsiti exemplar pentru distrugerea patrimoniului? Probabil vor primi amenda penala, pe care nu au din ce sa o plateasca si nici urmarita silit nu poate fi pentru ca e foarte probabil ca specialistii sa nu aiba bunuri, ca loc de munca aproape sigur nu au. Vor fi amendati proprietarii centrelor de colectare fier vechi? Poate da, poate ba - in functie de cine conduce afacerea, in actele de la Registrul Comertului, sau dincolo de aceste acte. Pot fi trasi la raspundere angajatii de la centre pentru ca au primit bucatile de bronz? Pot ei sa-si dea seama ce li se aduce spre cumparare? Taximetristul care a carat busturile nu s-a intrebat nimic? Si cate curse a facut?

Ar fi usor - cred - sa scada numarul faptelor de acest gen daca s-ar aplica legea si, eventual, s-ar modifica pe ici-colo pentru ca cei de la colectare de fier vechi sa nu primeasca una-alta (numite prin lege) de la persoane fizice, ci numai de la institutiile in posesiunea carora se presupune ca trebuie sa fie. Ca exemplu: bucati din sinele de tren numai de la CFR, de la persoana care are mandat pentru a aduna resturile si a le valorifica si capacele de canal de la regiile de apa-canal, in aceleasi conditii etc. Oare nu se doreste scaderea numarului in cazul acestui gen de furturi? Nu exista lege sau nu se aplica (si) pentru ca muritorii de foame - cei care culeg (= smulg din instalatii functionale) firele din cupru, ca exemplu - sa nu ajunga a cere - si obtine - ajutor social de la primariile unde isi au resedinta? Poate ca raspunsul e chiar mai simplu: indiferenta.

Caini la bordel? Manipulare, minciuna sfruntata sau adevar crancen?

Îmi spune cineva că au zis la TV cum că maidanezii din România - pe care îi adoptă alte state - sunt, de fapt, folosiți în bordeluri specializate pentru zoofili! Alți câini adoptați din România ar fi utilizați pentru antrenarea câinilor de luptă, pentru testarea diferitelor medicamente și pentru experimente.

Citez:

În ţări cum ar fi Danemarca, Norvegia, Olanda şi Germania, zoofilia este permisă, existând chiar şi bordeluri de profil. De exemplu, potrivit unui site de ştiri din Islanda, în Danemarca şi Norvegia, costurile sexului cu un câine ajung la 150 de euro. Este plină presa europeană de articole despre bordeluri de animale în ţările unde sunt legalizate şi de declaraţii ale proprietarilor de câini (din Germania, de exemplu) care îşi abuzau câinii. Cei din Olanda care au văzut câinii noştri au spus că nu este posibil să fie comunitari, că sunt de rasă şi noi îi păcălim că sunt maidanezi. Au rămas uimiţi de frumuseţea lor. În general, vor câini cu blană, blana aceea mare, frumoasă, şi căţei - a mai precizat Mircea Şerbănoiu. Acesta spune că din România pleacă anual, la export, 500.000 de câini spre Statele Unite, Europa, iar din Europa, spre ţările asiatice.

Un străin plăteşte peste 1.500 de euro să adopte un câine din România, dar institutele de cercetări şi cele de vivisecţie plătesc pentru un câine 10.000 de euro - ar fi declarat Mircea Şerbănoiu, preşedintele Federaţiei pentru Protecţia Animalelor şi Mediului

Mie îmi sună (apa-n cap!) a manipulare… Dar care o fi scopul?

Mi-e foarte greu să cred așa ceva! Zoofilia e legală cât timp animalul… nu suferă?! Ce fac oamenii (?!?) aceștia cu animalele de nu le produc suferință?! În logica firii organul genital uman e mai mare - mult mai mare! (sau ar trebui să fie) - decât organul genital al canidelor!

Și parcă aud vocile unora: să le facă orice, doar să-i ia de pe străzile țării! Dar fără a înțelege că, de fapt, pe mine mă îngrozește ideea că sunt umanoizi care pot face așa ceva! Cărora le place!

Chiar e posibil să fie așa mulți mutanți printre oameni?! Dacă și zoofilia e permisă înseamnă că se va ajunge și la legalizarea necrofiliei?! Să nu mai amintesc de pedofilie - pentru care se militeaza serios, în special pentru a se micșora vârsta de la care un copil poate consimți liber la a face sex cu adulți. Pedofilii s-au gândit la vârsta de 12 ani…

Informația despre zoofilii care ne cumpără maidanezii vreau să o înțeleg ca fiind un mod de a abate atenția populației - la nivel mondial - de la generatorul de particule din Geneva, sau de la orice altceva! Sau, vreau să cred că e o manipulare grosolană pentru a nu se mai milita împotriva eutanasierii câinilor fără stăpân! Pentru că orice real iubitor de animale ar alege eutanasierea lor decât riscul de a-i expune la suferințe. Astfel, se va rezolva problema adăposturilor pentru câini întreținute din banii contribuabililor - nu doar în România, ci în toată lumea.

Și eu, care consideram că am mintea deschisă! Am păstrat decența în exprimare pentru că nu vreau să citească porcării vreun copil.

O fi bordel pentru caini! Stabilimente unde proprietarii de câini își duc patrupedele pentru a le elibera de tensiunea sexuală dacă nu sunt castrate/sterilizate, și au înțeles unii greșit?

Surse:

Jurnalul unui caine cu handicap din Romania (la ora actuala pe blog au acces numai cei invitati)

Ring

Actualizare 14 mai 2014

Postul România TV, în data de 07.04.2014, în cadrul emisiunii România de la ora 18.00, a difuzat o știre intitulată Câini adoptați pentru zoofilie, acuzație șoc. Afirmația a mai fost vehiculată și cu alte ocazii, dar măcar acum s-a trezit cineva să ceară dovezi - amenda nu se va aplica dacă cel care a făcut afirmația o poate susține cu probe și sau martori. Se pare că Răzvan Băncescu, coordonator ASPA (Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor), n-a avut dovezi (dar poate face rost)  pentru afirmații de genul:

O parte ajung la adoptatori, este o adopţie reuşită, o parte ajung în adăposturi temporare de unde sunt distribuiţi în funcţie de necesităţi fie pentru teste clinice, fie pentru alte adopţii, nu ştim dacă se întâmplă cu adevărat, fie pentru zoofilie.

Șeful ASPA a mai declarat că unele ONG care se ocupă de adopţia câinilor comunitari transportă ilegal maidanezii din România către alte ţări acolo unde animalele sunt folosite la zoofilie. În spatele acestei practici s-ar afla, potrivit directorului ASPA, nu mai puţin de 20 de organizaţii care în loc să apere câinii profită de pe urma lor.

Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a decis, în şedinţa de marţi, 13.05.2014, să amendeze România TV cu 10.000 de lei din cauza a patru ştiri care au încălcat legislaţia audiovizualului, între care şi un material potrivit căruia câini din România au fost adoptaţi de străini pentru zoofilie.

Unii dintre membrii CNA au fost uimiţi de faptul că reporterul care îi lua declaraţii lui Răzvan Băncescu nu l-a pus pe acesta să facă dovada acestei afirmaţii și nici nu s-a cerut un punct de vedere al reprezentanților acelor ONG pe care șeful ASPA le-a (ne)numit unele.

Amenda a fost aplicată pentru încălcarea articolului 66, alineatul 1 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual:

(1) În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie să respecte următoarele principii: a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică;

(2) Prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie se asigură, de regulă, în cadrul aceleiaşi emisiuni, iar în mod excepţional, în emisiunile următoare; în cazul în care cei solicitaţi refuză să participe sau să îşi precizeze punctul de vedere, acest fapt trebuie menţionat pe post; absenţa punctului de vedere al uneia dintre părţi nu exonerează realizatorul/ moderatorul de asigurarea imparţialităţii.

Sursa: mediafax.ro (unde puteți citi și despre celelalte trei știri pentru care s-a dat amenda).

http://www.mediafax.ro/cultura-media/romania-tv-amendata-de-cna-pentru-patru-stiri-care-au-incalcat-legislatia-audiovizualului-12623595

Cârcoteli: Se pare că îi apucă o dată pe an, primăvara.

Cine sunt iezuitii?

Carmen a scris, Anastasia a scris și Elly a scris, și ne întreabă: “Ce știți despre Ordinul Iezuit?”

Cine sunt iezuiții pot deduce, dar nu știu. Ce știu despre Ordinul Iezuit? Ceea ce am citit pe blogurile menționate, și altele. Știu, știu, dar ce să cred? Când nu știu ce să cred nu cred nici una nici alta, doar constat ce se scrie, ce se zice.

Ordinul Iezuitilor

Bazele ordinului (legatura externa) au fost puse la data de 15 August 1534 de către un grup de studenți ai Universității din Paris, în frunte cu Ignacio de Loyola și a fost aprobat la 27 Septembrie 1540 de Papa Paul al III-lea, prin bula Regimini militantis Ecclesiae.

În scopul combaterii Reformei şi a întăririi puterii Vaticanului, călugărul spaniol Don Ignacio de Loyola creează în 1534 Compania lui Isus - un ordin rigorist. De atunci, numele Sfintei Inchiziții se confundă cu acela al iezuiților.

Instrumentul Inchiziției a fost creat în sec. XII cu prilejul campaniilor anticathare și care se aflase, tradițional, în mâinile fraților predicatori (dominicani și franciscani). A fost fondată de papa Inocenţiu III (1198-1216) şi exercitată de călugării cerşetori ai ordinului dominican şi de o parte dintre călugării franciscani. După anul 1543 (nu e dată certă - n.m.) a fost exercitată şi de iezuiți, cu cel mai mare zel. A fost lichidată în sec. XVIII-XIX.

Diversiunea, provocarea, spionarea şi şantajul, alături de inchiziție, figurau printre mijloacele de acţiune ale ordinului iezuit. Ordinul a devenit din ce în ce mai secularizat, mai liberal în teologie, mai puţin loial papei și a fost desfiinţat formal în 1773, dar reînfiinţat în anul 1814. Cuvântul iezuit a ajuns sinonim cu viclean / perfid.

Acest Ordin a fost serviciul secret al Vaticanului. O mare parte a averii Vaticanului e administrată prin băncile Rothschild.

Surse: p. 268, Eros și magie în Renaștere, I.P.Culianu; p. 162, Organizații secrete - nu mai știu autorul, pentru că nu l-am notat la momentul respectiv.

Iezuiţii s-au caracterizat printr-o preocupare pentru educaţie, pentru disciplină strictă şi pentru înţelegerea culturilor locale în care misionau. Sistemul de învăţământ al iezuiţilor era atât de bun, încât şcolile lor au ajuns să se impună pe plan mondial.

Mulţi savanţi şi gânditori de renume (Georges Lemaître, Voltaire, Teillhard de Chardin, Nicolas Zucchi) au studiat la şcoli iezuite. Inclusiv Adam Weishaupt, 28 de ani, student de drept canonic care dorea reforma socială și care a întemeiat, la 1 mai 1776, Ordinul Iluminaților (numit inițial Perfecţioniştii) din Bavaria a fost elev la iezuiți.

Iezuitii pe teritoriul românesc

Spațiul transilvan a fost teatrul unor confruntări semnificative sub unghi religios, îndeosebi în secolele XVI-XVIII, spre deosebire de zona exterioară lanțului carpatin, unde efectele Reformei erau mult mai slabe. Iezuiții au venit aici în plină ofensivă a Reformei, ca reacție la asiduitățile protestante. Spre deosebire de alte ordine călugărești, ei au excelat în activități educative, legându-și numele indisolubil de cultura locului în care s-au așezat. Devotamentul, disciplina, spiritul de jertfă, erudiția le-au fost apreciate mai totdeauna.

Meritul de a fi readus într-o masura oarecare la viata catolicismul din Transilvania a fost al acestui ordin, care fu adus aici de principele Báthory si sustinut cu multa solicitudine

spunea un analist al fenomenului, Onisifor Ghibu, atent mai cu seama la creatia didactica a iezuiților.

Sursa: Alexandru Zub - din textul citit la Simpozionul Internațional Iezuiții în tradiție și actualitate, 3 Dec. 2005 (Convorbiri literare Nr. 12 / 2005):

http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=7355 (link invalid in febr 2021)

Acţiunile iezuiţilor şi influenţa acestora asupra ierarhilor greco-catolici din Ardeal

După moartea mitropolitului ortodox Teofil al Ardealului (+1697), scaunul mitropolitan a rămas vacant o perioadă scurtă. Iezuiţii maghiari au profitat de aceasta încercând să atragă la “unire cu Biserica Romei” cât mai mulţi preoţi şi credincioşi din cuprinsul Mitropoliei căutând să profite de nemulţumirile românilor împotriva calvinilor care desfăşuraseră o propagandă intensă printre ortodocşi de aproape un veac şi jumătate. Pe lângă acestea au încercat să profite şi de situaţia grea a preoţilor români supuşi unei întreite opresiuni: naţională, socială şi religioasă.

Iezuitul Paul Ladislau Baranyi a cerut Curţii de la Viena prin numeroase memorii ca preoţii români ce doresc să treacă la religiile favorizate de împărat să beneficieze de drepturile acelei religii la care au trecut. În urma demersurilor lui Paul Baranyi, împăratul a emis o diplomă în care menţiona cele cerute, subliniind în mod expres că preoţii care vor trece sub ascultarea papei vor beneficia de toate privilegiile preoţilor catolici acceptând astfel doar primatul papal. La cererea cardinalului Leopold Kollonich (arhiepiscop de Esztergom) împăratul a mai adăugat şi cele patru puncte dogmatice, ereziile: filioque, azima, purgatoriul şi primatul.

Pentru a putea realiza unirea cu Roma, iezuiţii aveau nevoie de un document semnat de noul mitropolit Atanasie Anghel care (cu sprijinul împăratului Leopold I) ocupase scaunul lui Teofil.

Datorită revoltelor protestante, Atanasie îşi mută sediul de la Alba Iulia rămânând sub controlul total al iezuiţilor. Mustrat de conştiinţă, în 1711, a încercat revenirea la ortodoxie împreună cu protopopii săi dar iezuiţii de lângă el au reacţionat prompt şi Atanasie a cedat ameninţărilor autorităţilor de atunci şi temerii că îşi va pierde scaunul. A murit doi ani mai târziu şi, la înmormântarea sa au ţinut cuvânt doar doi iezuiţi, unul în latină şi altul în maghiară.

La câteva zile după rehirotonirea lui Atanasie, împăratul Leopold I a emis actul prin care declara în mod oficial înfiinţarea Episcopiei Greco-Catolice de Alba Iulia, în locul mitropoliei ortodoxe.

Una dintre mărturiile timpului, venită tocmai din rândul greco-catolicilor - se observă nemulţumirea legată de controlul şi atitudinea iezuiţilor faţă de înaltele feţe bisericeşti unite:

Într-un memoriu din 14 septembrie 1741, episcopul unit de Făgăraş, Inochentie Micu Klein se plânge că:

Teologii iezuiţi nu apără clerul de maltratările ce i le fac conaţionalii lor eretici şi în loc să-i lumineze pe aceştia şi să-i aducă la calea adevărului, umblă să convertească, sau mai bine zicând să înstrăineze pe români de la adevăr. Ei nu sunt conduşi de zel apostolic, căci atunci ar avea câmp destul de larg în sânul naţiunii maghiare, ci de pofta de a rupe şi micşora fundaţiunea destul de mică a episcopului unit. Ei s-ar putea mulţumi cu colegiul lor din Cluj şi cu reşedinţele lor bogate din Sibiu, Alba Iulia, Braşov şi Odorhei, de unde pot trimite propagatori ai credinţei catolice câţi le place. Dar nu au acest gând, ci caută odihnă în loc de muncă, nu vreau să se facă apostoli, ci să poruncească episcopului şi clerului şi să-şi împroprieze o parte din cei 3000 de florini destinată pentru episcop, fără a lua în socotinţă că clerul unit nu are nici cu ce să hrăni şi îmbrăca. Din contră, ei vreau să aducă şi pe episcop la această soartă tristă şi în faptă l-au şi adus, căci episcopul nu are pentru sine quartir (locuinţă –n.n.) corespunzător, trebuie să se îngrijească de quartir pentru teolog şi să-i procure legume, fân, ovăz şi altele trebuincioase pentru casa şi caii lui şi prin aceasta să se facă provisorul teologului. Iată unde a ajuns demnitatea episcopească! Iată soarta noastră miserabilă ne mai pomenită poate nicăieri în Europa.

(reprodus după traducerea lui Augustin Bunea, ”Episcopul Inocenţiu Klein”, Blaj, 1900, p. 149-150, Mircea Păcurariu, ”Uniaţia în Transilvania în trecut şi astăzi”, Oradea, 2006.)

Sursa online: http://acasa.bisericaortodoxapetrani.ro/?p=2529 (link invalid in febr 2021)

Raliul Brasovului sau “Micul Monte Carlo”

Raliul Brașovului este cursa care deschide, în mod tradițional, sezonul competițional în materie, din România. Este întrecerea cea mai longevivă și cea mai apreciată, victoria aici fiind în mod deosebit dorită de cei care se aliniază la start.

Raliul Brașovului este spectaculos pentru fani și provocator pentru piloți deoarece traseul este sinuos, sunt diferențe de altitudine dar și vremea este foarte capricioasă - pleci din oraș pe timp de vara și în Poiana dai de vânt și ploaie - cele mai spectaculoase și consacrate fiind traseele Babarunca și Poiana. Vicecampionul mondial de raliuri, Francois Delecour, a declarat la raliul din anul 2012, la sfarsitul primei probe, dupa ce a iesit in décor, că Raliul Brașovului se află la nivelul unei etape din Mondialul de Raliuri, din punct de vedere al dificultății probelor.

Între favoriţii competiţiei sunt Francois Delecour, campion en-titre, Vali Porcişteanu, Gergo Szabo, braşoveanul Dan Gîrtofan. La etapa de la Braşov va participa şi David Botka, unul din cei mai rapizi piloţi de la Raliul Aradului de anul trecut.

Actualizare din 25 Martie 2013

Raliul Brașovului a fost câștigat de echipajul Francois Delecour - Dominique Savignoni care au participat cu Peugeot 207 S2000, urmați de echipajul David Botka - Pater Mihalik cu Mitsubishi Lancer EVO6 IX R4 și de Gergo Szabo - Karoly Borbely cu Mitsubishi Lancer EVO6 X.

Pilotul francez a câştigat întrecerea în ultima probă în care Vali Porcişteanu, cel care se lupta pentru victorie şi care deţinea un avans de patru secunde la start, a ieşit în decor.

Primii trei în clasament

1. Francois Delecour - Dominique Savignoni - Peugeot 207 S2000, 1:21:39.9
2. David Botka - Peter Mihalik - Mitsubishi Lancer Evo IX R4 +1:28.7
3. Gergo Szabo - Karoly Borbely - Mitsubishi Lancer Evo X +1:44.1

Între cei care au abandonat sunt și Dan Gîrtofan - Adrian Berghea, cu Skoda Fabia S2000.

Raliul va rămâne în memoria celor implicați ca fiind unul dintre cele mai dramatice din ultimii ani, aceasta având în vedere și clima, care a fost de-a dreptul capricioasă, pentru ca ba a plouat, ba a nins și s-a așternut un strat de zăpadă destul de mare și pe un astfel de teren piloții au avut nevoie de toată îndemânarea lor. Dar, așa cum spun profesioniștii, în cazul unora dintre raliuri e nevoie și de mult noroc, nu doar de îndemânare.

Cursa din acest an se va desfășura între 21 și 23 Martie, pe un traseu mai lung de 140 km, sub titulatura Tess Rally Dunlop.

Etapa de asfalt de la Braşov, faimoasă pentru încercările diverse la care îi supune pe participanţi, va avea startul primei probe speciale la Pârâul Rece și va include și specialele “Poiana Mărului” și “Șinca Nouă”, care revin în Campionatul Național de Raliuri al României după o pauză de 3 ani.

Superspeciala “Poiana”, în lungime de 10,34 km, va avea startul pe Șirul Livezii, la Biblioteca “George Barițiu” și sosirea în parcarea Poiana Mică. Această probă are loc pe traseul care leagă Livada Poștei de stațiunea Poiana Brașov (altitudine 1020 m) și va fi și o cursă “de noapte” - Vineri, 22 Martie, începând de la ora 20:00, piloții vor demara de la linia de start la interval de un minut. Va fi o noapte a “cuțitelor lungi” - așa scânteiază în noapte fazele farurilor autovehiculelor.

Păstrând proporțiile, cursa e comparată cu raliul Monte Carlo, numărul spectatorilor care vor să vadă această clasică probă specială, indiferent de sensul de parcurgere, este comparabil cu numărul spectatorilor care se înghesuie la “Col de Turini” - o etapă a acestui raliu, un drum strâmt cu numeroase curbe periculoase care străbate o porțiune a Munților Alpi, la o altitudine de 1607 metri.

Raliul se încheie cu ”Poiana la vale”, un alt test pentru curajul şi priceperea piloților.

Din istoria curselor auto brașovene (foarte pe scurt)

Din iniţiativa Clubului Sportiv Steagul Roşu, s-a desfăşurat în ziua de 28 noiembrie a.c. prima competiţie turistică de automobile (Rallyu) deschisă tuturor conducătorilor auto din Regiunea Braşov, nota publicaţia Steagul Roşu în numărul său de Miercuri, 15 decembrie 1965.

A fost, în fapt, “Cupa Steagul Roşu” la automobilism, iar raliul a avut următorul traseu: Braşov - Sfântul Gheorghe - Miercurea Ciuc - Sfântul Gheorghe - Braşov. Acest raliu a avut loc şi în următorii ani, până la înfiinţarea Raliului României.

Prima ediţie a competiţiei organizată de braşoveni a fost înscrisă în chiar ediţia inaugurală a campionatului naţional, cea din 1969. Competiția s-a numit inițial “Raliul Narciselor”, după numele florilor din poiana cu narcise de lângă Făgăraș, de unde s-a și dat startul - de la cabana Sâmbăta. Întrecerea se întindea pe 525 km și traseul trecea prin localitățile Șinca Nouă, Râșnov, Pârâul Rece, Predeal, Onești, Comănești, Bacău, Măgura, Oituz, cu sosirea la Brașov.

În 1970 raliul lipsește din calendarul competițional dar revine în 1971 ca singura cursă ce are loc pe timp de iarnă. Această caracteristică a dus şi la adoptarea unui nume care să se potrivească cu tonul cursei: Raliul Zăpezii. Din anul 1972, timp de trei ani, nu s-au mai organizat campionate în specialitatea raliuri.

Portiune din traseul din 1934

Jean Calcianu, născut în anul 1893 în Dobrogea, ajuns la București în 1909, să învețe mecanică este cel care în anul 1934 organizează, împreună cu cei de la fabrica de avioane IAR Brașov, prima cursă pe circuit închis din țară: Marele Premiu al Brașovului - azi "Drumul Vechi" spre Poiana Brașov, cu startul la Pietrele lui Solomon.

Este cel care, in anul 1930 aduce in România primul autoturism Bugatti. În anul 1931 stabilește recordul București-Paris, parcurgând distanța în 50 de ore pe un Buick.

Până la începutul celui de-al doilea razboi mondial, Calcianu câștigă majoritatea curselor naționale.

Din anul 1973 se acorda Cupa Jean Calcianu, însă trofeul dispare odată cu desfășurarea curselor din București. Jean Calcianu a fost automobilist de performanță, cunoscut ca atare în spațiul european, foarte apreciat ca pilot și - mai ales - ca mecanic de către proprietarul firmei Bugatti, care l-a angajat pentru a îmbunătați performanțele mărcii produse de el. Bugatti, deci, se poate spune că e ceea ce este azi și datorită unui inginer român.

La capitolul “Campioni” brașovenii sunt cei care au obținut cele mai multe trofee în materie de automobilism sportiv românesc.

De-a lungul anilor, în județ au fost organizate diverse acțiuni între care pot fi remarcate:

- Etape în Campionatul Național de Raliuri: Raliul Zăpezii (1971-1989), Raliul Brașovului (1990- 2003).

- Etape în Campionatul Național de Viteză pe Traseu Montan: Pietrele lui Solomon (1935), Poiana Brașov, Râșnov, Pârâul Rece (1974-2003).

- Concursuri pentru amatori: Raliul Steagul Roșu (1967), Raliul Narciselor (1969), Raliul Economiei (1983-1990), Raliul Polițiștilor (2001-2003), Raliul Frumuseții (1967-2003).

- Etapa în Campionatul European de Raliuri: Raliul României (2000-2003).

- Etapa în Campionatul Național de Viteză pe Circuit la Karting: Brașov (1975).

- Turism internațional în ”Caravane ACR“ (era și un mod, pentru unii - în perioada regimului comunist - de a vedea alte state - n.m.)

Surse online:

Autoturism: http://autoturism.rdslink.ro/ist.htm

ACR Brasov: http://www.acr.ro/filiala-acr-brasov.html

Vezi si:
Raliul Brasovului 2014