2014-08-19

Legenda Nerei

Se zice că demult de tot, când soarele se întâlnea în fiecare zi cu luna, iar stelele erau aproape să le culegi cu mâna, trăia în pădurile de pe aici, un mândru şi falnic fecior, puternic ca bradul. Vânător iscusit, cum altul nu era, el săgeta uliul din zbor şi ciuta din fugă.
Într-o bună zi, aflat la vânătoare chiar in inima pădurii, întâlni o minunăţie de fată cum nu mai vazuse şi mult se minuna feciorul de îndrazneala fetei de-a bate inima pădurii, pe acolo pe unde fiarele sălbatice erau la ele acasă; dar mai mult şi mai mult s-a speriat când în zilele celelalte, întâlnind-o, simţi cum inima-i bate să-i iasa din piept. Şi-aşa, nu după mult timp, numai pădurea fu martora iubirii lor curate căci, pasămite, şi copila îl indrăgise din prima clipa.

Tatăl fetii, stăpânul acestor locuri, băgând de seamă că mai tot timpul copila şi-l petrecea în mijlocul pădurii, puse iscoade s-o urmărească, şi când află de dragostea dintre pădurar şi fată, mâniat la culme, trimise potera să-l aducă în lanţuri pe flăcău, că vezi bine, singura-i copilă era peţită de boieri, sosiţi cu alai să-i ceară mâna, iar fata îi refuzase îndrăgind un simplu flăcău fără stare. Hain la suflet, credea că, odată întemniţat, copila va uita iubirea-i curată şi-şi va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dădeau târcoale.

Nici rugăminţile, nici plânsetul fetii nu-l înduplecară, ba mai rău, îl aruncă pe flăcău într-o grotă din inima muntelui şi puse să i se zidească intrarea. Şi-n seara nunţii, când o pală de vânt aduse dinspre munte chemarea tânguitoare a flăcăului ferecat, cu lacrimi şi jale copila se ruga la zâna cea bună s-o ajute.

 

















La rugaminţile-i fierbinţi, văzând cât de mare-i era dragostea, zâna cea bună o transformă într-o şuviţă de apă cristalină pentru a se putea strecura din piatră în piatră spre inima muntelui; şi fata a început să-şi caute iubitul şi-n ajutor să-i vină sfredelind temniţa de piatră. Trecură ani şi ani, şi Nerganiţa, cu dragostea-i nestinsă, străpunse muntele câtu-i de mare, pătrunse în cele mai tainice unghere şi-n cele mai ascunse cotloane până când în faţă nu-i mai rămase decât câmpia largă. Şi înțelegând că drum de înapoiere nu-i, lăsă să-i rătăcească unda în câmpie, purtându-i povestea de iubire iar mărturie peste timpuri rămaseră cheile ce spintecă muntele, grotele ce împânzesc peretele, lacurile cristaline adunate din lacrimile vărsate.
Odată ajuns în Cheile Nerei (căci aceasta este legenda lor) ai păşit în ţara legendei îmbrăcată în parfumul ameţitor de liliac sălbatic şi-n foşnetul misterios al pădurilor nestrăbătute.
Galerii sapate de om

Textul e copiat de aici:
http://www.infocheilenerei.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=75 
Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ https://www.facebook.com/turismdeaventura.extremetravel/photos_albums 

2014-08-13

Miercurea fără cuvinte. Ora mesei

Fotografii pentru Wordless Wednesday! (33), la CARMEN.
Sursa foto: Turism de aventura (albumul “Kenya nov. 2010”)
adresa paginii s-a schimbat intre timp, foto nu mai e in albumele actuale:
https://www.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure
HAPPY WW!

2014-08-12

Tot pe la Cheile Nerei

Acum vreo două săptămâni și ceva cineva vorbea despre cascada Bigăr și despre faptul că e între cele mai deosebite din lume. Pentru că nu era nici locul nici momentul să întreb despre ce-i vorba am căutat informații pe net și nu numai; cu această ocazie am aflat și că am fost acolo în copilărie - deși nu-mi amintesc; am vizitat atât de multe locuri în copilărie încât amintirile sunt foarte amestecate în mintea mea - și nici cu memoria n-am stat vreodată foarte bine când e vorba despre... geografie. Rețin, în general, ceea ce am văzut frumos dar nu și unde și când... Așa că acum ”mi s-a pus pata” pe Cheile Nerei și pentru că am avut și de unde să iau fotografii făcute de cineva care a fost acolo de mai multe ori m-am hotărât să adun aici informațiile. Deh! Am idei puține dar fixe! :)
Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa a fost înființat în anul 1990; are o suprafaţă de 36758 ha și este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în judeţul Caraş-Severin, între localitățile Sasca Montană, Oravița, Anina, Bozovici, Șopotu Nou și Cărbunari. Cuprinde o zonă carstică1 pe cursul mijlociu al râului Nera care constituie şi coloana vertebrală a Parcului.

Printre atracțiile turistice sunt Cheile Nerei, Lacul Dracului, Lacul Ochiul Bei, multe peșteri, avene și cascade cu depuneri de travertin2. Întreaga zonă constituie o atracție în sine: primăvara aerul e parfumat de florile liliacului sălbatic - o pădure întreagă, care nu se prea mai află și în alte zone și cascadele au apă mai multă: Beuşniţa, Bigăr, Şuşara, Văioaga; sunt superbe peisajele pe cursurile de apă: râul Nera și afluenții săi Miniş şi Şuşara - care au săpat printre stânci - cu ihtiofaună bogată şi variată datorită legăturii permanente cu Dunărea; pârâul Bei şi afluentul său Beuşniţa cu numeroase praguri şi cascade formate prin depuneri de travertin; peșterile și avenele - între care Plopa, Ponor, Dubova, Peştera Boilor; galeriile suspendate (traseul galeriilor suspendate sau al tunelurilor săpate în stâncă)

Parcul constituie cel mai mare depozit compact de calcare din România, străbătut de râul Nera, dând naștere unui sector de chei sălbatice de 20 km, cu toate fenomenele carstice posibile (lapiezuri, doline, văi seci, văi oarbe, peșteri, izbucuri3 etc.).
Peisajul cheilor este dominat de pereți abrupți surplombați pe alocuri, la baza cărora Nera a creat numeroase meandre încătușate, marmite de eroziune și sectoare de tunele și poteci de acces săpate de om.
Râul Nera are o lungime de 131 km (124 km zic alții); izvorăște din Munții Semenic, de sub Vârful Piatra Goznei (1447 m) și se varsă în Dunăre. În interiorul parcului, după ce străbate Depresiunea Almajului de la NE la SV, în dreptul localității Șopotu Nou Nera își schimbă direcția spre NV străbătând frumoasele chei care au dat numele Parcului.

Note:
1) Carst - totalitatea proceselor legate de circulația apei în roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) și formele de relief la care acestea dau naștere (la suprafață și în adâncime) conturează noțiunea de carst.
2) Travertin - rocă sedimentară poroasă de calcar - alcătuită din calcit, calcit slab magnezian și aragonit - de culoare gălbui până la brun; ia naștere la gura unor izvoare termale bicarbonatate care ies din calcare sau traversează roci bogate în carbonați, ioni de carbonat de calciu și bioxid de carbon.
3) Izbuc - izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului.

Ihtiofauna reprezintă totalitatea peştilor dintr-un bazin de apă (lac, râu, mare, ocean), dintr-o regiune geografică sau care au trăit într-o anumită perioadă a istoriei Terrei. Ihtiofauna zonei ecuatoriale este mai abundentă şi se caracterizează printr-o diversitate mai mare decât ihtiofauna zonei polare. 

Sursa fotografii:
(click pe foto pentru marire) 

Sursa info: http://www.cheilenereibeusnita.ro/ 

Pe aceeași temăLegenda Nerei; La Cheile Nerei

2014-08-11

La Cheile Nerei - Parcul Național Cheile Nerei

Unii dintre cei care au fost acolo spun că o excursie la Cheile Nerei e ca o călătorie la marginea Timpului. Zona e păstrată aproape așa cum a fost și acum mii de ani - poate ceva mai multe gunoaie, pentru că nu toți cei care ajung acolo sunt dintre cei care iubesc Natura cu adevărat, ci sunt mai mult niște snobi care vor să spună: Am fost la Cheile Nerei, cele mai lungi chei din România, între cele mai frumoase din Europa. Urmele celui mai vârstnic european, un Cro-Magnon cu o vârstă de 42.000 de ani, au fost descoperite în imediata apropiere a acestui parc național, la Anina.

Poate e bine că zona e oarecum greu accesibilă pentru că sunt mai multe șanse ca frumusețea sălbatică să se păstreze pentru și mai mult timp. Sunt aici păduri uriașe, cascade, peșteri, lacuri ale căror ape sunt fascinante prin culorile lor, stânci greu accesibile și trasee care îți impun să traversezi o Nera rece și învolburată, uneori, sau blândă și rece alteori.

Cascadele Beuşniţa, Bigăr, Văioaga şi Şuşara sunt cele mai vizitate dintre cele cre pot fi întâlnite în zonă, Bigăr (rezervația Izbucul Bigăr) fiind în topul realizat de The World Geography pentru cascade unice din lume pe locul întâi.
Nu departe de Sasca Montană, la câţiva kilometri de Bozovici se află cel mai mare parc cu mori de apă din România şi din sud-estul Europei: Rudăria. Aici, pe o lungime de aproximativ 3 km, albia râului Rudărica este presărată cu un şirag de 22 de mori de apă, proprietatea oamenilor. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. În trecut au fost aproximativ 51 de mori, dar multe dintre ele au fost distruse la inundaţiile din 1955. Astfel, această porţiune din valea Rudăricii formează cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

Nera este un râu de 124 km (131 km zic alții) lungime, din România și Serbia. Nera drenează o suprafață de 1.240 km², aparținând bazinului hidrografic al Dunării, și nu este navigabilă. Rețeaua hidrologică cuprinde bazinele râului Nera și ale afluenților: Nergana, Nerganița, Coșava, Helisag (Hiclișag), Miniș, Lăpușnicu, Moceriș, Ducin, Prigor, Rudăria, Bănia, Șopotu, Valea Rea, Beu și altele. Pe teritoriul parcului se află două lacuri naturale: Lacul Dracului - fenomen carstic unic în România - cu o suprafață de cca. 700 mp și adâncimea maximă de cca. 12 m și Lacul Ochiul Beiului cu o suprafață de 284 mp, adâncimea maximă de 3,6 m.
Accesul către Lacul Dracului se realizează relativ ușor, existând și un traseu turistic marcat cu bandă roșie care îi ghidează pe turiști până în punctul în care se găsește lacul, pe malul stâng al Nerei. Lacul Ochiul Bei este situat într-o zonă de o sălbăticie impresionantă a Parcului Național Cheile Nerei - Beușnița, la limita Munților Aninei cu Munții Locvei, în punctul de confluență al Râului Beu cu Râul Beușnița. Acest lac atrage atenția și datorită apei sale limpezi, de un albastru verzui foarte intens si placut la privire.

În zonă, temperatura medie anuală este de 10 gr C, cea mai scăzută fiind în luna ianuarie, de -2 gr C, iar cea mai ridicată în luna iulie, de 20 gr C.
Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ - click pe foto pentru marire
Surse info (și):
http://www.cheilenereibeusnita.ro/index.php/geologie-geomorfologie-hidrologie-si-clima
http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-cheile-nerei-o-zona-neasteptat-de-frumoasa
Actualizare:
La începutul lunii iunie 2021 s-a prăbușit o porțiune din cascada Bigăr
Pe aceeași temăLegenda Nerei; Tot pe la Cheile Nerei

2014-08-08

Fiecare capela cu scoala ei. Sau e invers?!

Actualizare 4.12.2014
Printr-o decizie (din noiembrie a.c.), judecătorii Curtii Constitutionale au stabilit că prevederile art. 9 al. (2) din Legea invatamantului nr. 84/1995 si cele ale art. 18 al. (2) teza intai din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 sunt neconstitutionale.
Astfel, religia a devenit azi disciplina optionala, elevii avand posibilitatea de a alege studierea acesteia sau a alteia. Altfel spus: parintii nu vor mai semna hartii ca nu sunt de acord cu ora de religie  pentru copii lor - vor trebui sa aleaga altceva, din oferta educationala - si vor semna doar aceia care vor ora de religie pentru copiii lor. 
Acum ceva timp - nu foarte mult in urma - o stire locala m-a facut sa tresar: o scoala generala din Brasov are zugraviti peretii unei sali de clasa cu picturi religioase. Directoarea afirma ca astfel copiii sunt mai aproape de... spiritualitate. (?!?)
Sunt scoli in care - sau langa care - s-au construit capele - sau urmeaza sa se construiasca - unde copiii (si nu numai) se pot inchina. Se construiesc aceste capele pe langa scoli probabil pentru a nu mai fi condusi copiii - in grup - la diferite biserici, pentru a nu mai fi nevoie de acordul parintilor pentru a fi scosi din curtea scolii. Desigur, sunt si din ce in ce mai multi popi.
In unele gradinite de stat copiii spun o rugaciune inainte de masa.
Daca inainte vreme cantam imnul national la inceputul orelor de curs azi se vor spune rugaciuni?! Istoria ne-a invatat ca extremele sunt periculoase, iar trecerea de la ideologia marxista la ideologia ortodoxa nu mi se pare de bun augur.

Invatamantul laic nu ar trebui sa fie amestecat cu cel religios, in opinia mea. Facand aceasta nu vom fi altfel decat cei pe care prea multi crestini ii blameaza pentru religiozitatea exagerata. Poate exagerez, dar vom ajunge la fundamentalism ortodox? Mai ramane ca fetele sa invete in clase separate (daca nu in scoli separate) de baieti. Pentru ca - nu-i asa? - femeile n-au voie sa calce in altar deoarece nu sunt... pure... Asta ne invata religia... Religia ne mai invata ca sotia trebuie sa isi asculte sotul - altfel spus, sa nu iasa din cuvantul lui.

Copiii din România sunt invatati de mici ca trebuie sa-si faca semnul crucii cand trec pe langa o biserica. La fel fac si foarte multi adulti. Cand autobuzul trece pe langa cladirea unei biserici calatorii - prea multi - isi fac semnul crucii de trei ori. Cand un sofer a pus o frana brusca o batranica s-a intins cat era de lunga in autobuz, lovindu-se la buza si sangerand - tocmai facea semnul crucii. Pana si taximetristii isi fac semnul crucii cand trec pe langa cladirea unei biserici...

Diferenta intre bine si rău nu se invata studiind operele patriarhilor. Mi-e greu sa inteleg de ce unii credinciosi invata anumite slujbe pe de rost; mi-e greu sa inteleg de ce unii invata pe de rost numele tuturor sfintilor din calendarul ortodox; mi-e greu sa inteleg cum niste oameni pot declara sfinti alti oameni; mi-e greu sa inteleg de ce trebuie sa invatam copiii sa sarute icoane si sa se inchine la statui care reprezinta sfinti. Citind Biblia am inteles ca nu e in regula sa faci chip de lut si sa te inchini acestuia. Pot crede in divinitate si fara a-mi manifesta ostentativ credinta. Orele pe care multi le petrec in biserici ar putea fi petrecute practicand cele invatate: ajutarea celor in nevoie. Sunt biserici pe langa care sunt construite cantine pentru cei nevoiasi - voluntariatul la aceste cantine ar trebui sa fie mai bine vazut de divinitate decat statul in biserica.

Vad o multime de oameni care merg la biserica de 3-4 ori pe saptamana si sunt mereu incruntati, mereu nemultumiti, ba chiar isi cheama in judecata fratii de sange si-si barfesc semenii. Sunt hoti care inainte de o lovitura se roaga pentru a nu fi prinsi! Sunt proxeneti care-si fac semnul crucii cand trec pe langa cladirea unei biserici! Si printre acesti hoti si acesti proxeneti sunt dintre cei care au asistat, in scoala, la orele de religie.
Sunt, pe de alta parte, oameni cinstiti, buni cu semenii, veseli, optimisti si care n-au citit Biblia si n-au fost la biserica altfel decat la nunti, botezuri sau sarbatori precum Craciunul sau Pastele. Altfel spus: pentru a deveni bun, cinstit etc. nu e obligatoriu sa urmezi cursuri de religie, e suficient sa ai o educatie buna. Ce folos sa tarasti adolescentii la biserica atunci cand ei vor sa-si petreaca altfel timpul liber?

Mersul la biserica nu face pe nimeni om bun, credincios. Trebuie ceva mai mult decat cursuri de religie. Impunerea, insa, nu aduce cele mai bune rezultate, ba din contra, uneori. Credinta, in opinia mea, e o chemare... Trebuie sa simti, nu sa inveti. Credinta in divinitate mai poate fi si o... nevoie; nevoia de a avea un sprijin pe care il consideri puternic - credinta poate aduce echilibru in sufletul multor oameni.

Prin cele de mai sus nu afirm ca educatia religioasa nu urmareste un scop nobil, dar modul in care este aceasta oferita conduce copiii - de la varste din ce in ce mai fragede - pe drumul discriminarii. Cei indoctrinati ajung sa considere nepotriviti pe toti aceia care nu fac matanii, care nu-si fac semnul crucii cand trec pe langa o cladire, care nu merg la biserica - pe scurt, pe toti cei care sunt diferiti. Ajung sa marginalizeze pe toti aceia care nu sunt ca ei: credinciosi ferventi de acelasi rit. Si asta nu mi se pare deloc bine.

Ma vor intreba unii - cel putin in gand - de ce-i rău sa se invete religia in scoli. Nu-i rau, dar...! Nu se preda religie, se preda ortodoxism si se inoculeaza copiilor ideea ca “cine nu e cu noi e impotriva noastra”; ca cine nu are credinta ortodoxa are o credinta falsa - si asta nu mai e deloc bine, parerea mea. Educatia religioasa ar trebui sa se faca in afara programei, in zile de duminica, de exemplu.

In loc sa amenajeze cabinete medicale pentru fiecare unitate de invatamant amenajeaza capele...

(text din 08.08.2014 preluat de pe un blog pe care il voi sterge)

2014-08-07

O zi încărcată!

Ce motive de stres ai putea avea tu?! mă întreabă câte o inteligență ambulantă care crede că cine nu se plânge continuu are viață fără stres. Da, ar avea!? Dar întâlnește (și) pe cei care pun întrebări ca ale ei, inteligența ambulantă!
Te-am sunat ieri și nu erai acasă! îmi reproșeaza cineva, la telefon. Ca să vezi! mă uimesc în gând.
- Unde ai fost?!
- Pe-afară!
- Pe-afară unde?!
- Dacă-ți spun că m-am dat în bărci cu cineva pe care nu cunoști e ok?
- Cine?
- Cine ce?!
- Cine s-a dat cu barca?!
- Eu.
- Unde?!
- Pe undele apelor ochilor tăi de stres ambulant! Tu n-auzi ce zic?
- Ba da!
- Ce-am zis?!
- Că ai fost pe-afară… Voiam doar să aflu ce mai faci; ce te stresezi așa?!
- Sunt bine, mulțumesc…
- Și eu! Azi am fost să-mi plătesc facturile la telefoane și apoi am cumpărat niște iaurt din ăla cu fulgi de nu-știu-ce în el… Nu știi cum îi zice?
- Nu, nu l-am cumpărat eu…
- Nu contează! E bun și stiu cum arată, dar cred ca știi de care vorbesc pentru că-i face reclamă la TV…
- Nu, nu știu - știi că nu ma uit la TV, deci nu știu despre ce iaurt vorbești; mă bucur că-i bun.
- Da, la digestie! Am probleme la colon și nu prea ies zilnic…
- Ok, salută-l pe colon din partea mea!
- Ce? Pe cine să salut?!
- Ziceam că trebuie să închid pentru că trebuie să merg undeva.
- Când?!
- Acum!
- Bine, pa! Te sun mâine, să-ți spun ce-am reușit să rezolv cu…
- Pa-pa!

Ies din casă deja stresată și dau de o vecină pusă pe vorbă lungă. De fapt, e pusă pe bancă și de câtva timp se pare că n-a mai trecut nimeni pe acolo, să-i consume energia, așa că mă ia din scurt:
- Unde mergi?!
- Pe-afară!
- Nu te-am mai văzut de mult timp…
- Poate pentru că nu avem aceleași ore de ieșit - îi răspund din mers și pe măsură ce mă depărtez vecina strigă după mine tot mai tare, dar nu-i răspund la întrebările răcnite.

N-ajung în stația de autobuz că-mi iese în cale o altă vecină, mai tânără.
- Servus! Unde mergi? Mai ai câinele?! Mai pleci?! Mai stai la…?
- Da - îi răspund, și grăbesc pasul. Și femeia aceasta e vorbă lungă și pentru că s-a prins că după prima întrebare o iau la fugă îmi adresează toate întrebările deodată, îi răspund “da” și conversația se termină.

Urc in autobuz, sperând că s-a terminat… Nu! O cunoștință (fostă colegă de școală) pe care o întâlnesc rar, spre deloc dacă n-ar veni pe la noi când are drum prin zonă, pentru a ne povesti ce și-a mai modificat prin casă…
- Ooo, mai ieși și tu din casă!
Fac ochii mari-mari-mari și încerc să eliberez ceva sânge între circumvoluțiunile blocate.
- Nu înțeleg ce vrei să zici - reușesc să încropesc o propoziție.
- De câte ori vin la voi sunteți în casă…
- Acolo locuim… Vii doar… Mă opresc, pentru că mă simt ca și cum m-aș disculpa. Cum reușești să faci astfel de construcții ilogice?!
- Dacă vă găsesc mereu acasă… Unde mergi?! (legatura externa)
- Până la…
- Eu merg până la capăt de linie - îmi taie vorba. Am fost cu soțul pe Tâmpa duminică. Tu când ai fost ultima dată?
Simțindu-mi creierul din ce în ce mai mic cobor imediat ce autobuzul oprește într-o stație - habar n-aveam care, dar nu a fost cea unde ar fi trebuit să cobor… Inspir adânc aerul coclit al amiezii și mă gândesc cu tristețe la ce vieți sărace trebuie să aibă astfel de oameni. Și mă pufnește râsul, pentru că ei, la rândul lor, așa or gândi despre viața mea - și poate au dreptate. Câțiva trecători mă privesc ușor curioși, dar și-or fi zis că vorbesc la telefon (e greu să faci deosebirea între cei care vorbesc singuri pe stradă și cei care vorbesc la telefon folosind căști)… Bine dispusă acum îmi mai cumpăr un bilet de autobuz și aștept în stație, în plin soare, când toți caută umbra - stând în soare îmi spun că n-o să vrea nimeni să-mi țină companie și să se coacă alături de mine debitând inutilități.

(petrecute în 4 august, consemnate azi pentru a nu scrie cuvinte pe care mai apoi să le regret editez)

Cât timp mi-a luat să public aceste rânduri mă abțin eroic să scriu!

2014-08-06

Miercurea fără cuvinte. Confruntarea

Fotografie pentru Wordless Wednesday! (32), la CARMEN, unde este tabelul pentru participarea la joc.
Sursa foto: Turism de aventura (albumul “Nepal”):
https://www.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure
actualizare 2021: adresa paginii s-a schimbat intre timp, foto nu mai e in albumele actuale