Vlad Țepeș: ce este istorie și ce este legendă?

Vlad Ţepeş (n. Nov./Dec. 1431 – d. Dec. 1476) a fost nepotul lui Mircea cel Bătran şi fiul lui Vlad Dracul, de la care îşi trage supranumele de Dracula, sau Draculea fiu al lui Dracul. Tatăl său fusese cavaler în Ordinul Dragonului – în latină Societas Draconistrarum – un ordin militar religios asemănător Ordinului Templierilor. Ordinul a fost întemeiat de Sigismund de Luxemburg, în anul 1408, pentru apărarea creștinilor de amenințarea otomană.

Vlad s-a născut în cetatea Sighişoarei (Segesvár / Schassburg).

*

A sprijinit dezvoltarea economică a țării și a întărit puterea militară, a consolidat domnia. Prin pedepsirea aspră a lașilor, a hoților, a slujbașilor necinstiți ori a prădalnicilor, a asigurat pacea necesară prosperității.

Ion Heliade Rădulescu scrie despre Țepeș că era “drept până la tiranie”; pedepsea cu rigoare și dreptate, neiertând nicio faptă rea, ca un alt Dracon al Atenei; aplica pedeapsa cu moartea la cea mai mică abatere din legi, prin teroare ieși la căpătâi de a moraliza țara și a stabili securitatea publică.

Xenopol are, și el, cam aceleași cuvinte pentru a-l descrie pe voievodul român: “crud până în măruntaie, străin de milă și îndurare, tăind și acolo unde ar fi putut lecui” […]

Vlad Țepeș a fost numit și “Cavalerul Dreptății”, iar deviza lui era “Dreptate și Credință”. Multe  documente istorice vorbesc despre atmosfera din timpul domniei lui: Așa de mult ura răul din țara lui, încât dacă cineva făcea rău, furt, tâlhărie, nedreptate sau siluia vreo muiere sau fată mare, acela nu rămânea viu.

Povestirile despre Vlad Țepeș s-au răspândit pentru că în acea perioadă (anul 1440) Johannes Gutenberg a inventat un nou tip de presă tipografică. Broșurile despre domnitorul român au devenit celebre în acele timpuri. Mai circulau și poeme printre trubadurii vremii – unul dintre cele mai cunoscute este cel al trubadurului german Michael Beheim, compus, se pare, în 1463, cu titlul

"Despre un tiran cu numele Dracula voda din Valahia" 

Renumele lui Dracula trece granițele Europei și ajunge și în Rusia, unde e descoperit un document intitulat “Povestire despre Dracula voievod”. Apoi, pe cale orală, povestirile se răspândesc, mai mult sau mai puțin modificate.

Primele date despre el se presupune că au fost scrise prin anul 1462, apoi au fost adăugate alte povești și textul original a fost alterat din ce în ce mai mult, povestirile devenind tot mai sadice.

Pedeapsa trasului în țeapă

Istoricul Neagu Djuvara descrie în lucrarea “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” ce presupunea tragerea în țeapă. Era un supliciu înfiorător; se înfigea un mare țăruș în pământ sau se tăia și se subția un pom mic, iar în această țeapă osânditul era înfipt. Se ungea țeapa cu seu și se înfigea în om, încet, pentru a nu provoca moartea imediat; se încerca evitarea organelor vitale și se scotea prin gât, pe lângă cap; condamnatul stătea expus până murea.

**

În anul 1440 Gutenberg a inventat un nou tip de presă tipografică. Povestirile/legendele despre Vlad Țepeș circulau sub formă de broșuri dar și pe cale orală, fiind modificate de-a lungul timpului încât greu mai deducem azi cât este realitate și cât este ficțiune. 

Câteva dintre poveștile care au circulat / circulă despre acest domnitor al Țării Românești:

Vlad Tepes, boierii si soldatii

Vlad Tepes - Cupa de aur; Negustorul caruia i s-au furat banii; Cersetorii

Parerea domnitorului Dracula despre femeia lenesa si femeia necinstita

Calugarii; Tiganii sclavi

Vlad Tepes, solul polon si solii turci