Masacrul din zona Bartolomeu – Brașov

Între cei mai urgisiți de voievod se pare că au fost sașii din Ardeal. Domnitorul nu le mai acordă facilități comerciale; sașii din Sibiu și Brașov au susținut și adăpostit diferiți pretendenți la tron.

Țepeș a trecut de mai multe ori Carpații și a pustiit satele de lângă Sibiu și Țara Bârsei. Narațiunile germane spun ca pe cei prinși i-a tras în țeapă iar domnitorul și ai lui stăteau în mijlocul pădurii de țepe și mâncau.

Sașii din Transilvania se bucurau de privilegii comerciale în Ţara Românească, unde li se acorda un regim vamal preferenţial şi libertatea comerţului. Conform concepţiei lui Vlad Ţepeş trebuia să se aplice principiul reciprocităţii pentru ca negustorii români din Ţara Românească să beneficieze de aceleaşi privilegii în Transilvania.

Negustorii, în vremea lui Țepeș, nu mai aveau aceeași libertate de circulație, dar își puteau duce mărfurile prin țară. Sunt cronici în care se afirmă că voievodul a confiscat averile celor 600 de negustori care mergeau din Țara Bârsei la Brăila și mai apoi i-a tras în țeapă. Pe cei 400 de copii care au venit cu negustorii i-a adunat într-un loc și le-a dat foc.

Unii istorici afirmă că aceste informații pot fi aflate într-o scrisoare a lui Dan, fost domn al Munteniei, în care acesta afirma că a auzit de la pârgarii Brașovului că i-a tras în țeapă pe negustorii care se duseseră în Muntenia, le-a confiscat averea iar pe copii i-ar fi aruncat în foc.

Conform detractorilor sași (din Transilvania), el ordona adeseori ca oamenii sa fie jupuiți de piele, fierți, decapitați, orbiți, ștrangulați, agățați, arși, fripți, ciopârțiți, bătuți în cuie, îngropați de vii, înjunghiați etc. De asemenea, îi plăcea să le taie victimelor nasul, urechile, organele genitale și limba. Însa metoda sa favorită era trasul în țeapă, de unde a provenit porecla de Țepeș, cel care trage în țeapă. Această tehnică a fost folosită în anii 1457, 1459 și 1460 contra negustorilor transilvăneni care au ignorat legile sale de comerț. Incursiunile pe care le făcea între sașii din Transilvania erau de asemnea acte de protecționism menite să protejeze activitățile comerciale din Țara Românească. În acea perioadă era obișnuit ca pretendenții la tronul Țării Românești să găsească sprijin în Transilvania, de unde așteptau momentul potrivit pentru a acționa.

La 2 aprilie 1459, supărat pe taxele mari impuse de saşii din Braşov şi intrigile capilor cetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şi negustori care veneau cu marfă în cetate, si i-a dus lângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzi, unde i-a tras în ţeapă. Dimineaţa, domnitorul a luat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşi în ţeapă. După moartea acestora, a poruncit jefuirea şi incendierea Bisericii Bartolomeu, precum şi arderea satului Codlea.

Fapta este mentionată în povestirile germane care circulau despre domnitor, și care poate fi citită și în cartea lui Ion Stăvăruș (1): "El a poruncit să se ardă mahalaua orașului (Brașov) și, pe când se făcea dimineață în ziua următoare, porunci tragerea în țeapă lângă capela de sub munte a femeilor și bărbaților, tinerilor și bătrânilor și s-a așezat la mijloc printre ei și a luat cu bucurie mare masa de dimineață."

Mahalaua a fost incendiată, e realitate istorică, dar scena mesei ar putea fi inventată sau atribuită lui de către nobilii care îl doreau mort.

Hammer (2), in Istoria Imperiului Otoman scrie despre comitele Timișoarei, Paul Kinizsi (3), că întinde masa de sărbătorire a victoriei (împotriva turcilor) peste cadavrele dușmanilor: “Vinul, scurgându-se din cupe se amesteca cu sângele ce șiroia încă și învingătorii dansară cu o bucurie sălbatică în jurul mormanelor de morți”.

Tot prin povestirile germane s-a dus vestea că Vlad Țepeș “a poruncit ca toți bărbații tineri care au fost trimiși în țara sa pentru a prinde limba (4) să fie închiși într-o cameră și să fie arși; aceștia să fi fost vreo 400” Dar iată ce scrie Nicolae Iorga (în Istoria Românilor, 1937) despre cum se purtau autoritățile din Brașov cu locuitorii români din munți: “În 1442, Brașovul se temea că vin turcii, iar comitele secuilor Mihail Jakch se temea că românii din Făgăraș se vor alătura lor și într-o scrisoare cere sașilor să se suie în munți și să îi ucidă pe toți, afară de femei și copii” – pe aceștia din urmă să-i prindă.

Note:

(1) Ion Stăvăruș (18 Oct. 1928, Goleşti, Vâlcea - 1 Dec. 1988, Urziceni, Ialomiţa) - traducător, editor şi istoric literar. A tratat, în gen monografic, legendele despre Vlad Tepes, în volumul Povestiri medievale despre Vald Țepeș Dracula, 1993)

(2) Joseph von Hammer-Purgstall (9 Iun. 1774 – 23 Nov. 1856) – orientalist austriac; traducator, istoric. In permanent conflict cu superiorii sai in 1806 a fost transferat la Consulatul General austriac din Iasi, unde a stat pana in 1807,  cand a plecat la Viena. Lucrarea Istoria Imperiului Otoman a fost scrisa intre anii 1827-1833, in zece volume.

(3) Paul Kinizsi (1432-1494) – Paul Chinezu (uneori Pavel Chinezu), e menționat în documentele vremii ca Paulo de Kynys – Comes Temesiensis; în maghiară e Pal Kinizsi. “Chinezu” e derivat prin etimologie populară din titlul de cneaz (din slavă, pe filiera maghiară). Traducerea exactă a numelui său ar fi “Paul Cneazu” (în genitiv, Paul al Cneazului – Pal Kinizsi). A fost general în armata regelului Ungariei, Matia Corvin) și comite de Timișoara.

(mai multe informatii pe wikipedia.com)

(4) - unii afirmă că “a prinde limba” trebuie înțeles prin “a spiona” și alții afirmă că înseamnă “a învăța limba”