vineri, 7 septembrie 2012

Expertiză versus experienţă

Probabil că mulţi aţi auzit, inclusiv din gura unora cu pretenţii, discutând (scriind) despre expertiza pe care o are cineva într-un anumit domeniu, despre faptul că e nevoie de oameni cu expertiză pe nu ştiu unde; cutărică are o mare expertiză ş.a.m.d.. Le place să sune pretenţios.
Ce eroare!
Foarte adevărat: limba româna, ca mai toate limbile lumii, e vie, evoluează, se schimbă, se adapatează, dar de aici până la a prelua aiurea neologisme e cale lungă (sau ar trebui să fie).
Sunt cu expertiza-n gură (in loc de experienţă) şi politicieni, şi jurnalişti, şi actori, şi fel de fel de analişti in fel şi fel de domenii.
Expertiza e una, experienţa e alta…
EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală ori a părţilor, asupra unei situaţii, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluţionarea cauzei. * (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacităţii de muncă în condiţiile solicitărilor fizice şi psihice din diferite profesii; b) consultaţie sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. - Din fr. expertise.
(din DEX 2009)
EXPERIÉNŢĂ, experienţe, s. f. 1. Totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. 2. Verificare a cunoştinţelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. * Experiment. * Expr. A face o experienţă = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] - Din fr. expérience, lat. experientia.
(din DEX 2009)

(text preluat de pe un blog pe care îl voi şterge)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu