Ca în fiecare an, de când moștenise
podgoria, era prezent la începutul culesului. Îi plăcea să îi privească pe
oameni cum adună strugurii, îi așează cu grijă în coșuri de răchita pe care
apoi le poartă pe umăr sau în brațe spre carul cu boi care așteapta – în
spiritul tradiției - la margine. Uneori luase și el parte la acest ritual, dar
nu avea îndemânare și nu voia sa îi încurce. Iubea vița de vie ca și cum ar fi
fost ființa cu o conștiință proprie, cu voință și capabilă de a iubi.
Drumul scăldat în soare, dintre
vii, ducea la foișorul construit deasupra cramei, unde la această ora se aflau
cațiva angajați și o degustătoare. Aveau intenția să lărgească gama de vinuri și
piața de desfacere și de aceea aveau nevoie de sfaturile cuiva care se pricepe
la ce-și doresc oamenii și care poate citi vinul altfel decât privind eticheta.
Era nerăbdător să se termine cu degustarea pentru că foișorul era locul lui
preferat, departe de tot și de toate, numai cu găndurile și amintirile.
În seara care se lăsa peste întinderea
viilor și a dealului urma – pentru prima dată – să fie de fața și turiștii, la
focurile făcute din vița uscată... Nu prea dorea oaspeți pentru că nu era
tocmai sociabil – prefera compania oamenilor pe care – mai mult sau mai puțin –
îi cunoștea. În general, străinilor nu prea știa ce să le spună – dacă nu erau
potențiali parteneri de afaceri.
Se auzeau glasurile celor care pregăteau rugurile, așezau
mesele și vasele pentru petrecerea ce va urma – ritual în fiecare seară căt
durează culesul. Îi plăceau aceste petreceri care se prelungeau destul de mult
în noapte, dar nu participa la dansul încins în jurul focului, acompaniat de
muzică lăutărească.
Gusta cu plăcere din producția de vin din anii trecuți – vin
de calitate extra, premiat – și învăluia cu privirea întinderea verde, șiruri
de viță de vie aliniate ca oștenii vechilor domnitori. Și sus, pe deal, foișorul
din lemn trona ca o cetate mică, cetate pe care toți acești oșteni înveșmântați
în verde păreau gata să o apere.
Când noaptea s-a lăsat, locul unde
se afla era luminat numai de aștrii argintii care se aprindeau rând pe rând pe
bolta ca de catifea. S-a ridicat și a pornit pe drumul care duce spre foișor,
depărtându-se de oamenii care se distrau în vale. Se imagina ca domnitorul
care-și trece oștenii în revistă. Zâmbi gândului. În foișor luceau luminile
felinarelor – nu știa cine să le fi aprins. Poate cineva care știa cât de mult
îi place să-și petreacă serile acolo, pe buza dealului pietros care se termina
cu o prăpastie. Migdalii care aruncau umbre ciudate în lumina stelelor îl
fascinau.
La ultima treaptă ce ducea în foișor s-a oprit, tresărind.
Din scaunul balansoar îi zâmbea o femeie cu părul lung, ușor ondulat, de
culoarea frunzei de viță ruginii, cu nuante galben auriu de chardonay, pe care
și-l imagina mirosind ca fânul proaspăt cosit într-o poiană însorită sau ca
florile de salcâm. Nedumerit, a zâmbit la rândul său, gândind că e degustătoarea,
pe care evitase s-o întâlnească. A salutat-o și apoi a aruncat o privire scurtă
spre masa unde era așezat un coșulet din răchită în care zări câteva sticluțe
de parfum aranjate între frunze
verzi de viță de vie și un ciorchine cu boabe negre agățat pe toartă. Zâmbi din
nou: se pare că cineva îi făcuse un cadou minunat, știind pasiunea lui pentru
parfumuri și pentru vin. Erau acolo o sticluță de Sheer, Stella McCartney, care se deschide cu note de struguri și
prune, în inimă cu trandafiri dulci – cultivați în munții Persiei de peste 500
de ani – împrospătat cu lămâie și măr verde într-o bază caldă de chihlimbar. Un
flacon de Princesse Muscat de Comptoir Sud
Pacifique, care începe cu note de zmeură, bergamota și afine, înviat cu
orhidee, iasomie și mango, care se lasă pe o bază din lemn de santal, mosc și
struguri. Și la mijloc, la loc de cinste, minunata Acqua Colonia Royal Riesling, cu nota predominantă de
strugure alb – regele strugurilor albi – dar și lavandă și cimbru, în sticluță
transparentă, lucrată în relief, arătând ca fațetele unui diamant pur.
Tânăra s-a ridicat, apropiindu-se
încet de el. Rochia galben-pai ca sauvignon-ul avansat în timp o făceau să pară
– în mișcare – precum vinul auriu care își găsește locul în cupă. Ochii de
culoarea frunzelor tinere, strălucitori ca muscat ottonel în cupe de cristal fin,
privit în lumina Soarelui își ațintiseră privirea în ochii lui. Buzele de
culoarea merlot-ului tânăr i-au șoptit - n-a auzit ce; își
imagina doar că buzele acelea trebuie să aibă gustul și parfumul delicat al afinelor. Brațele ei
lungi arătau ca lăstarii în bătaia vântului de seară și păreau străvezii ca și
cârceii, în lumina tremurândă împrăștiată de felinarele din rachită care
luminau foișorul construit de strămoși.
O privea, fascinat, cum se
apropie de balustrada foișorului, pe buza prăpastiei. Trupului ei parcă turnat
în aur se profila pe orizont, luminat de razele argintii ale Lunii pline. Părul
lung, arămiu, îi acoperea spatele. O vedea sorbind vinul roșu din pahar, îndepărtându-se
din ce în ce, plutind deasupra prăpastiei care se deschidea dedesubt ca o gaură
neagră, precum un spirit al vinului. A întins brațul s-o oprească, și a făcut
câțiva pași repezi spre ea dar s-a împiedicat de ceva și s-a oprit, ușor amețit.
Privi spre genune dar himera se volatilizase. Se sprijini de balustrada solidă
și termină ultima picatură de vin auriu din cupă.
Primul bob din ciorchinele Povestilor Parfumate îl găsiți la
Mirela
Wow, asta da poveste Diana! M-ai fermecat, ma fermecat "himera" ta... Ai descris-o asa de frumos! Iti doresc o seara faina si o saptamana noua plina de realizari draga mea!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru... reactie, Minnie! Mi-ai produs un zambet larg, de multumire si de... mandrie! :)
ȘtergereO saptamana minunata sa ai! Si multa-multa sanatate!
Viata fericita alaturi de cei dragi!
Himera era spiritul vinului, esența sa secretă și filosofia aparte a acestei licori pe care zeii ne-o oferă și nouă! Sau frumoasa era ...Parfumul vinului nobil, îmi place să cred!
RăspundețiȘtergereUn parfum cu ”nuante galben auriu de chardonay, pe care și-l imagina mirosind ca fânul proaspăt cosit într-o poiană însorită sau ca florile de salcâm”! Diana, aici ai creat o imagine olfactivă rarisimă, specială și evocatoare. Dacă închid ochii și trag aer adânc în piept, simt acest parfum cald și dătător de viață nouă!
Câte miresme ai adus în acest articol minunat...” note de struguri și prune, în inimă cu trandafiri dulci – cultivați în munții Persiei ...lămâie și măr verde într-o bază caldă de chihlimbar...regele strugurilor albi – dar și...lavandă și cimbru,...note de zmeură, bergamota și afine, înviat cu orhidee, iasomie și mango, care se lasă pe o bază din lemn de santal, mosc și struguri”! Orgie cuminte de acorduri parfumate, menite să te facă mai fericit, mai visător și mai plin de viață. Miresme aproape comestibile, evocatoare de întinse plantații de viță de vie, pe lângă câmpuri de lavandă, toate dominate, poate, de un vechi și bine durat castel. Un preaplin de frumusețșe această poveste, dragă Diana!
Te felicit!
Să ai o duminică parfumată cu bucurii și o săptămână plină de reușite! :)
Multumesc pentru aprecieri, Mirela!
ȘtergereHimera am imaginat-o mai intai ca spirit al vitei de vie, apoi am zis ca mai bine e spiritul vinului (iesind din cupa precum un duh din lampa - ceva de genul) si apoi am gandit ca himera - ca Fata Morgana - e... gandul lui, sub efectul vinului nobil :)
In descrierea parfumurilor m-am straduit sa urmez "regula celor trei": esenta de varf, de mijloc si de baza :) Cred ca de data aceasta mi-a iesit mai bine! Sper sa se repete reusita (sigur, e numai parerea mea) Atunci cand nu ma pricep la ceva - si insit - se simte "fortarea". Dar, poate, voi deveni ceva mai talentata! :)
Nu stiu cum se face ca de fiecare data cand trebuie sa scriu o poveste parfumata imi iese mai mult decat ar trebui = prea lunga si tot "scurtez"... dar numai pentru postare, ca altfel ma mai "lupt" sa retusez, cand mai ramane timp.
O sapatamana minunata sa ai!
Viata fericita alaturi de cei dragi!
am si eu o micuta vie din care ies cam 50 de litri de vin negru si parfumat...imi place seara o gurita de vin rosu , mai ales iarna :)
RăspundețiȘtergereChiar si micuta, e o valoare! Una e sa faci vinul si sa stii exact ce si cum si alta sa cumperi din magazine! Parerea mea! Sunt ani buni de cand nu prea mai beau vin facut de altii! :) In cel facut "in casa" e mai multa... dragoste!
ȘtergereVinul e chiar si "medicament" - zice lumea, si cred ca ar putea fi benefic pentru sanatate. Sigur, cu masura, ca pentru cei care obisnuiesc sa il consume in loc de apa nu mai are nici farmec, nici efect benefic.
Iarna e chiar perfect! Pune sangele in miscare si frigul nu mai pare asa de... rece! :)
Deja ai scris povestea efectului... frumoasă poveste! felicitări!
RăspundețiȘtergereHahahaha! Multumesc! (si) Asa m-am gandit... Am trecut de la o faza la alta: spiritul vitei de vie, spiritul vinului nobil si/sau efectul vinului asupra unui solitar :) M-am cam incurcat in idei dar ceva-ceva a iesit!
Ștergeree ca o vraja a vinului ce ai descris tu aici...am avut senzatia ca ma aflu acolo,in foisor...
RăspundețiȘtergereexcelena postare,felicitari!
Multumesc, pandhora!
ȘtergereAm dat in taste cu pasiune si m-am incurcatin idei - si povestea devenea prea lunga, si am mai scurtat-o si... a iesit ceva in final... A fost... neasteptata...
Imi place mult flaconul vintage de Acqua Colonia Royal Riesling.
RăspundețiȘtergereAi scris o poveste ca un vis, ca un abur parfumat de vinuri nobile. O poveste fascinanta. Fantasma unei femei in care acesti aburi se metamorfozeaza e o idee deosebita care mi-a placut. Superba halucinatie! Nu stiu cum va fi fiind o stare de betie insa daca ar fi asa parca ar merita o incercare ;) :)
Frumoasa povestea! Te felicit!
Sa ai o saptamana excelenta, draga Diana!
Multumesc pentru aprecieri!
ȘtergereHai ca m-ai distrat! Auzi! Merita o incercare! Super idee! :)) Dar cine stie ce-ar "iesi" in halucinatia mea? Ca am in minte numai caini si pisici! :)
De-ati sti voi ce "citire rapida" am "facut" despre vinuri! Sa stiu care-cum miroase si ce culoare are! Iata cate invat cu ocazia Povestilor Parfumate! In curand o sa ma pot da "mare pe uscat" datorita voua! Sau, macar, sa nu mai privesc ca vitelul la poarta noua cand vad sau aud cate ceva! :)
O saptamana minunata sa ai si mult spor!
Viata fericita alaturi de cei dragi!
Cu drag,