2018-03-25

De ce să nu vorbeşti orice lângă copii

Cuvintele pe care le rostim lângă copii sunt, uneori, ca bumerangul…
Foarte mulţi adulţi – aproape toţi – au impresia că ai lor copii mici  nu aud sau nu pricep ceea ce se vorbeşte lângă ei.. Ce greşeală! Poate că nu înţeleg întotdeauna sensul unei discuţii, dar când trântesc una in public te lasă mască.
Ceva dintr-o postare a Monei, Confesiuni, mi-a readus in gând două întâmplări. Prima mi-a povestit-o una dintre verişoare...
Micţul vară-mii avea vreo patru ani. Plecau de la o petrece ţinută de un amic comun. Soţia amicului se apleacă şi îl pupă pe micuţ de “la revedere”. Şi ce zice el? Tu puţi! Tipa înţepeneşte, la fel înţepenesc şi părinţii piciului. Toţi cei prezenţi zâmbesc strâmb, mama işi dojeneşte fiul şi îl ia repede de acolo.
De unde afirmaţia micuţului?! Nevasta acestui amic mirosea a transpiraţie mai tot timpul. Vară-mea şi soţul ei – mi-a povestit – au discutat la un moment dat despre acest aspect, când era şi băieţelul de faţă dar – zicea vară-mea – cu mult timp înainte ca el să de-a cu băţu-n baltă.
La a doua întâmplare am fost martoră. Eram mai mulţi, la o nu-mai-ştiu-ce petrecere. Unul dintre bărbaţii aflaţi acolo era înşelat de nevastă. Nu ştiam – nu ştiau prea mulţi atunci. La un moment dat, un băieţel, fiul unora dintre amici, se duce la tip şi îl întreabă: - Unde îţi sunt coarnele? - Ce coarne?! se amuză omul. - Tati zice că ţi-ai pus coarne… Ce-a urmat poate fi uşor de bănuit… Azi, tipul înşelat e căsătorit cu altcineva dar a rămas prieten cu cei doi părinţi care n-au avut curaj să-i spună că soţia “îi pune coarne”. Indirect, i-a spus copilul lor.
**
Încă ceva: doar dacă sunteţi siguri că vreţi să aflaţi adevărul lor întrebaţi-i pe copii care este părea lor despre voi.

30 de comentarii:

  1. Bună Diana!
    Mi-a plăcut tare mult faza cu ”coarnele”copiii chiar dacă se joacă cu alți copii,ei sunt atenți la ceea ce se vorbește în casă!
    Duminică minunată și o săptămână ușoară îți doresc,draga mea!
    Pupici,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      :)) Faza a ramas de comentat doar ca... nimeni nu s-a grabit vreodata s-o comenteze. :)
      Sunt ca niste bureti, dragutii de ei! Sinceritatea lor este debordanta! :)
      Multumesc, Elena. Zile senine iti doresc sa ai!
      Imbratisari si pupici, cu drag! <3

      Ștergere
  2. Ai dreptate - cam aşa se întâmplă !
    Ai scris bine !
    Îți doresc o duminică plăcută!
    Pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, draga prietena-japoneza. :)
      Cine stie cate "ponoase" au tras unii parinti din cauza ca au vorbit prea multe langa copiii lor mititei si "neatenti". :)
      Zile senine iti doresc sa ai! Pupici!

      Ștergere
  3. mare dreptate, am vazut clar acest aspect acum cateva zile!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Ma gandesc ca ai fost martora la o alta faza de comentat. :)

      Ștergere
  4. Da si nu prea ...
    Cu cat "te feresti mai mult" cu atat sunt mai curiosi! LOL
    Nu îmi mai amintesc cum am procedat, îmi pare un secol de atunci, dar stiu ca din cauza programului foarte "fix" nepotul meu nu prea ia parte la dicutii ... Sa fie de bine, sa fie de rau!!!! :)))

    Duminica placuta, Diana draga! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Depinde care sunt discutiile. :)
      Sa ne ascundem de ei cu una-alta nu e recomandabil dar sunt, totusi, chestiuni pe care trebuie sa le "ascundem" de ei, sa avem grija sa nu vada, de exemplu, anumite... chestiuni. :) Iar daca avem un "puseu" de barfa cand ei sunt pe aproape ar trebui sa ne abtinem de a pronunta nume. :) Ca-n faza cu coarnele - daca n-ar fi stiut numele persoanei copilul nu s-ar fi putut adresa direct si chiar daca ar fi zis ceva ar fi putut fi "dreasa" usor situatia.
      Multumesc, Ella draga! Pupici! Zile senine iti doresc!

      Ștergere
  5. Da, observ asta zi de zi. Sper sa gresim cat mai putin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca si tu esti intre cei care pot gasi destul de usor un anumit echilibru cand este vorba despre educatia micutilor. :)

      Ștergere
  6. Nu degeaba se spune că cei mici sunt ca un burete. Cred că adulţii nu realizează cât de multe înţeleg şi câte analogii pot face. Şi când ţi-e lumeamai dragă... zbang! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da! Bureţei sunt! :) Oare, unii adulti chiar uita acest lucru sau... pur si simplu nu il stiu? :)

      Ștergere
  7. :D
    Eu inca imi amintesc lucruri pe care le-am auzit cand eram foarte mica. Imi dau seama cat de mica, doar acum, cand ma uit la poze. Dar fiecare copil este diferit (nu ca nu s-ar cunoaste acest lucru, desi se cam ignora treaba asta).
    Eu si intelegeam. Si nu (prea) faceam gafe. :))))
    Zic nu prea pentru ca am stricat vreo doua -trei (de una stiu sigur haha) suprize. Si nu intelegeam cum de nu erau ei "mandri" ca imi dadusem seama cine "juca rolul mosului Craciun" de exemplu. Acum pe bune... Mos Crciun e Mos Craciun (si asa va ramane), dar nu poti sa il confuzi cu un (sau o) bunic/a nu? :)))). Nu au apreciat. :))

    Dar cred ca este bine sa intelegem altceva... nu neaparat sa ne "cenzuram" - ca aude copilul. Ci sa ne intrebam ce fel de exemplu ii dam prin ceea ce vorbim / facem (pentru ca el face ce vede, nu neaparat ce i se spune - e puterea exemplului; sau ... iata: copilul este ca o oglinda) si atunci cand vorbim despre ceva, ar fi bine sa ne asiguram ca intelege atat despre ce este vorba, cat si cum sa gestioneze ceea ce i s-a spus. Astfel, situatii usor neplacute (cum ar fi sa faca o afirmatie pe care nu ne dorim sa o auzim in public, lol) pot fi usor evitate.
    Fiecare parinte isi cunoaste (sau ar trebui cel putin) copilul si stie ce si cum li se potriveste (sau, repet, asa ar fi de dorit). Ce am scris eu sunt doar observatii.. :P. Sunt observatiile unui copil si le mentin si dupa acest timp. :)) Dar chiar daca sunt observatiile unui copil... cred ca sunt folositoare.
    [ intre timp le-am regasit si la oameni "mari" si m-am entuziasmat un pic hahahah ]

    pupici cu drag :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      Eu imi amintesc cum ai mei spuneau, in anumite situatii, "Nu vorbi langa Diana"... Mult mai tarziua am inteles despre ce era vorba cand ziceau ei asta... :) Am auzit destule lucruri - unele le tin minte chiar si azi, desi ai mei nu-si amintesc (poate ca e doar o amintire "falsa" sau scoasa din context). Ooo! Si noi am gasit de cateva ori cadourile pregatite pentru Craciun dar eu nu voiam sa cred sub nicio forma ca Mos Craciun nu exista - pentru ca exista! :) Ma faceam ca ploua, deci. :)
      Hm... Nu stiu daca pot fi evitate unele afirmatii pe care nu ne dorim sa le auzim rostite.... Daca barfim pe cineva langa copil ar trebui macar sa ne asiguram ca nu folosim nume (pentru ca doua barfe sunt in text). :) Putem evita astfel de afirmatii doar daca nu le rostim langa copii - desigur, sunt si copii care au un instinct aparte (sau ce-o fi) si vor evita sa rosteasca public unele chestiuni auzite la parinti.
      Orice observatie este utila, orice punct de vedere e util, pentru ca numai schimband idei putem ajunge la concluzii cat mai adevarate.
      Multumesc, Rux!
      Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  8. Hello dear Diana!
    What a great post!
    I laught with the second story with the horns!
    You know we say the same if someone is cheating!
    I totally agree with you...we must be very carful not to talk in front of children!
    We think that they are not listening but they sure do!!!
    Have a lovely afternoon!Hugs!!
    Dimi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello dear Dimi!
      Thank you very much!
      I didn't know that you say the same about "hornes" when someone is cheating. :) I like this... "coincidence" (I don't know the right word) :)
      Children are very receptive, indeed.
      Have a lovely day! Hugs!

      Ștergere
  9. Hi Diana!
    It's true, the children talk all.
    Happy end of Sunday! Hugs!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hi Tania!
      Thank you!
      I wish you a very nice day! Hugs!

      Ștergere
  10. Sunt copii si copii.Nepoata mea,face parte din categoria celor mentionati de tine,mama ei,a fost un inger.Nu auzea,nu se baga in discutii,nu darea replici,ATUNCI!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) E... Nu cred! Cred ca Thea are acel instinct (sau cum s-o numi) si se abtine sa spuna public ce aude in casa. :)
      Cat despre replici...! :)) Sunt tare haiosi copiii care dau replica! Desigur... nu ma refer la obraznicii, ci la adevarate replici - ceea ce poate insemna ca au mintea brici si se vor putea descurca si in situatii, eventual, mai dificile. :)

      Ștergere
  11. Ai dreptate Diana:ar trebui sa ne auto-cenzuram cand discutam doar noi,parintii,si,mai ales de fata fiind copiii !Dorinta de barfa e,uneori,
    mai puternica decat ratiunea,iar o barfa nu poate fi buna!Deseori vedem doar "paiul din ochiul vecinului,nu si barna din ochiul nostru"!
    Iti doresc o saptamana frumoasa,draga Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E cert ca sunt unele discutii la care copiii nu trebuie sa asite; cu atat mai mult cand este vorba despre barfe - cum ai remarcat. Cei care nu se pot abtine de la a comenta (poate nu e chiar o barfa, uneori, ci o... observatie cu voce tare) :) ar trebui sa evite rostirea numelor, macar.
      Multumesc, Natalia draga! Zile senine iti doresc sa ai! <3

      Ștergere
  12. Ohooo sunt tare atenti copiii asa ca mare atentie la ce discutam in prezenta lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i asa?! :)
      Zile senine iti doresc! Va doresc! :)

      Ștergere
  13. Hahaha... se intampla, adevatat! Copiii sunt foarte sinceri si makoritatea nu stiu ce inseamna diplomatie. Ei spun direct ce gandesc si de obicei 😉 apreciem inocenta lor.
    Eu am discutat cu parintii sau vu prietenele fara sa ma feresc de fetite, cand erau mici. Au avut ele un sentiment de discernamant aparte, si m-au ferit de surprize neplacute 😂🤣
    Tin minte totusi o faza ceva asemanatoare cu cele descrise de tine.
    Eram divortata de mai bine de un an si ma intalnesc pe strada cu o cunostinta, o doamna cam bârfiroare si printre altele, ma intreaba daca intreprind ceva sa nu ramân singura, daca mi-am gasit un prieten? Eu zic: acest capitol este pentru mine inchis, pentru moment nu ma intereseaza niciun barbat. Si sare fiica-mea in discutie. Zice 《cum mami?! Atunci ce-i cu "barbatii tai"?!》. Duduia face ochii mari eu ma inrosesc, ma inverzesc neintelehand la ce se refera fiica-mea... Duduia extrem de curioasa intreaba zambind provocativ: 《zi papusa care barbati?!》 Adela zice: 《UB40...cand canta astia, zice mama mereu "acum liniste va rog! cânta barbatii mei"》 Doamna s-a desumflat si ne-a privit dezamagita. Eu am izbucnit in ras si mi-am pupat fetita, pe atunci in varsta de 6 anisori.
    O saptamana minunata sa ai, Diana draga. Pupici si imbratisari de la trio pentru trio 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lipsa lor de diplomatie e adorabila! :) Desi... nu degeaba se spune ca "lumea copiilor" este una foarte dura: sinceritatea nu e usor de suportat de oricine - fie el copil sau adult. :)
      *
      Hahaha! Ce mai fac barbatii tai, Carmen draga! :)) Mortala faza! :)) Cred ca pot intelege... dezamagirea acelei femei care se dorea "foarte informata", gazeta cartierului! :))
      *
      Nici ai mei nu se fereau, in mod special, dar si mama si tata mai ziceau din cand in cand "Nu vorbi langa Diana". :)) Cand eram mica, pana la varsta de 4 ani am locuit in casa bunicilor materni. Bunicul avea obiceiul sa bombane injutatura "Pastele ma-tii" - doar o soptea, n-o rostea tare. Mama i-a zis sa n-o mai spuna langa mine, ca invat, dar bunicul zicea ca nu pricep. Si sigur nu pricepeam ca e injuratura. Intr-o zi, cand bunicul motaia intins pe pat, ma duc la el si-i zic: Tataie, vreau 'a-ti zic ceva". El se ridica, fericit: "Zi lui tataie" Si eu, in soapta, ii zic: "Patele ma-tii" (s si ş nu puteam pronunta pe atunci). Cu lacrimi a ras bunicul si abia a reusit sa-i zica mamei ce i-am zis.
      Multumesc, Carmen draga! Zile senine iti doresc sa ai! Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  14. https://www.aimgroup.ro/dezvoltare-personala/legatura-dintre-undele-cerebrale-si-procesul-de-invatare/

    E un link care oglindeste ideea de baza. Pana pe la 6 ani, copiii preiau tot, foarte rapid, un 'download' incredibil. Nu e de mirare nu numai ca redau cu multa acuratete, dar surprinde si corectitudinea contextuala! :)
    Cred ca aceste idei ar trebui cunoscute de parinti, pentru ca pot ajuta mult evolutia ulterioara a unui copil.
    Mai citisem si ca de fapt cei 7 de ani de'acasa, sunt 6+1. Multe senzatii se preiau chiar inaintea nasterii.

    O zi frumoasa, draga Diana! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru link.
      Imi este cunoscuta aceasta idee, de ceva timp, chiar daca nu de foarte mult timp se discuta despre undele cerebrale si procesul de invatare. Din acest motiv, probabil, s-a dezvoltat "tehnica" invatarii in timp ce dormim... prin inregistrarea informatiilor dorite si redarea lor in timp ce dormim. :)
      Nu toti copiii, si nu in toate cazurile, pot reda in contextul corect ceea ce au auzit pe undeva.
      Pare a fi valabila si ideea ca multe senzatii se preiau chiar inainte de nastere. Cert este faptul ca, de exemplu, o femeie gravida care are o viata stresanta transmite copilului starile ei si acesta poate "aduce" cu el sesnzatii nedorite, care se manifesta cine stie cum si medicii nu pot gasi explicatii logice sau confunda... "simptomele". Unii sunt de parere ca e valabil si... invers: inca din pantecele mamei, copilul poate sa asimileze unele informatii care ii sunt... citite, de exemplu.
      Sunt atat de interesante toate aceste procese care au loc in creierul uman, in organismul viu!! Fascinant!
      Multumesc, Suzana draga! Iti doresc sa ai o zi frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  15. Cât de adevărate (si uneori duioase) sunt aceste intâmplări!
    O săptămana cu bucurii!
    P.S.Nepotii mei din California, cu părinti crescuti in Dristor-Balta Alba, nu pot reproduce ce aud in româna...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi place cum suna "duioase" in acest context! :)
      Se simte o oarecare "amaraciune" in ultima afirmatie... :)
      Asa zicea prietena mea cea mai buna despre fiica ei mai mare (care avea vreo 7 ani la acea vreme): "nu pricepe româneste" - pana cand fata i-a dat replica! :)
      Multumesc! Cat mai multe bucurii iti doresc sa ai!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.