Program cu publicul la căminul de bătrâni

Vârstnicii (dar nu numai) care nu mai au pe nimeni (sau care au) şi sunt incapabili să se descurce singuri, din diverse motive, se internează (sau sunt internaţi) într-un cămin. Unii – cazurile sociale, in special, dar şi cei cu venituri mici – îşi găsesc adăpost, şi oameni care să-i îngrijească, într-un cămin “de stat”. Cei care-şi permit găsesc adăpost şi îngrijire într-un cămin privat.

Programul de lucru cu publicul, la stat, este de luni până vineri de la 8:00 la 17:00, împărţit: de la 8:00-10:00 si de la 12:00 la 18:00! Dacă munceşti şi vrei să vizitezi pe cineva de acolo… hai pa! Dacă nu poate el să iasă stai şi te uiţi ca viţelul la poarta nouă sau te învoieşti de la muncă sau… portarul îţi permite să nu respecţi programul.

Program de vizită la unul dintre căminele private: între 10:00 şi 12:00 şi apoi între 14:00 şi 17:00. La fel! Dacă munceşti… ai încurcat-o, când omul drag nu poate veni afară.  O limită, pentru seară, ar fi de înţeles, dar orele 17 şi 18 sunt absurde! Mulţi oameni sunt încă la serviciu la aceste ore.

Cum îşi permit aceşti “privaţi” să facă aşa ceva, ba să mai şi interzică orice vizită pe motiv de… gripă? Nu poţi vizita omul drag, conştient dar total incapabil in urma unui atac vascular cerebral, şi despre care medicul a afirmat că mai poate trăi “două zile, două săptămâni sau două luni”, să nu-i dai gripă!! Să nu le dai celorlaţi internaţi… Chiar dacă nu ai simptomele virusului gripei e posibil să fii ceea ce se numeşte “purtător sănătos”.

Omul drag aflat într-o astfel de situaţie are nevoie să ştie că nu este abandonat, că rudele şi prietenii se gândesc la el, că fac tot ce pot să îi uşureze suferinţa, să îl ajute să îşi revină, iar cei care încasează un sac de bani pentru a avea grijă de omul tău drag îţi trântesc in faţă că nu ai voie să-l vizitezi, să-l ţii de mână, să-i vorbeşti!

Hei, aici Pământul! Ne aude cineva?! Pentru a proteja pe cei internaţi există măşti, halate, papuci, mănuşi – toate “sterilizate”, dar e mai simplu să interzici.

Ce faci in astfel de situaţii? In primul rând te gândeşti să reclami la “Protecţia consumatorului”. Nu-i greu s-o faci, dar cunoşti cu cine ai de-a face şi ştii sigur că indivizii reclamaţi îţi vor permite să vizitezi omul drag dar… ce-or să facă atunci când nu eşti acolo? Vor fi grijulii cu bolnavul? Haida-de! Chiar aşa naivi nu suntem! Şi atunci, ce facem?! Fotografiem poarta unde sunt afişate “indicaţiile” şi postăm pe un blog sau pe FB sau pe te miri unde…? Fix frecţie la picior de lemn!