2018-05-23

Călare pe motocicletă. Fleur an Color on Wednesday

Am învăţat să merg pe motocicletă - Simson 250 din… o mie nouă sute toamna - când eram in clasa a XI-a. Unul dintre fraţii mamei avea două motociclete: Simson 250 şi MZ (Motorrader Zschopau - un fel de “Trabant al motocicletelor” - de fabricaţie mai recentă). Imi place Simpson pentru că nu face la fel de mult zgomot cum face MZ-ul (a vândut motorul acesta între timp) - motorul Simson toarce, efectiv.
Cum de mi-a venit “pofta” de a merge pe motocicletă? Habar n-am! Poate că mi s-a părut interesant să merg pe două roţi acţionate de un motor, poate pentru că… vedeam prea des motocicletele parcate in staţia de autobuz de la “Universal” - azi magazinul “Star” - unde motocicliştii faceau popas  “să bea o cafea” la fosta cofetarie-bar “Select”… Poate pentru că adunasem afişe cu motociclete şi motociclisti (şi greu făceam rost de ele înainte de 1990). Cert este că, într-o zi, l-am rugat pe unchi să mă înveţe să merg pe motor. A fost fericit când mi-a auzit dorinţa. La fel de fericit a fost şi tata; cu mama a fost mai greu dar… eram majoritari cei care voiam. Şi, aşa, in fiecare duminică pe la ora unsprezece auzeam motorul sosind in spatele blocului. Încălecam in spatele unchiului - îmi puneam o cască ce mi s-a părut prima dată extrem de grea şi caraghioasă - şi porneam spre poligonul aflat undeva spre marginea oraşului, in cartierul Bartolomeu .
Când am fost singură la ghidon nu-mi venea a crede! Dar mergeam drept?! Oh, nuuu! Mergeam in cerc! Ghidonul mi se părea excesiv de greu şi nu-l puteam ţine drept. Unchiul râdea de mine zicând că cel mai greu, pentru începători, e să meargă cu motorul in cercuri atât de mici. In fine… A doua oară când am ajuns in poligon am reuşit să merg drept, să întorc fără să opresc motorul. Am învăţat să urc pe rampă şi să cobor - mai greu a fost cu opritu-n rampă dar m-am descurcat in final, deşi motorul e tare greu (cântăreşte de vreo trei ori cât mine). In final am reuşit să conduc motocicleta!
Nu visaţi când sunteţi pe motocicletă, conducator! Fiţi cu ochii-n cinşpe şi cu atenţia-n o mie!
Într-o duminică, eu mă dădeam pe motor in poligon şi unchiul şedea la rădăcina unui pom şi fuma. Mergeam in cerc, făceam “opturi”, urcam-coboram rampa, acceleram şi decelaram, frânam… Nu ştiu unde mi-a fugit mintea dar, la un moment dat, m-am trezit că mă îndrept cu viteza spre unchiul care fuma liniştit! Îl priveam, vedeam cum mă apropii şi… nu ştiam ce să fac! Mă gândeam că trebuie să mă trântesc! L-aş fi luat in plin! El mă privea şi… părea gata de fugă! Dar n-a fugit din calea mea. In fracţiuni de secundă (mai puţine decât mi-a luat să scriu aceasta frază) am reuşit să frânez, lin, să cotesc şi să-mi văd de drum. Mai apoi mi-a zis că… “înţepenise cu ţigara-n mână” şi singurul lui gând a fost că are încredere in mine.
Nu am permis pentru conducerea motocicletei, dar de condus am condus multe de atunci - in miez de noapte, pe drumuri pustii.
Să descriu sentimentul pe care îl încerc atunci când conduc motocicleta mi-e imposibil (ar fi doar un sfert din ceea ce simt)! Doar când conduceţi un motor puteţi înţelege!
**
Motocicleta pe care am învăţat să conduc e ca cea din poză. Pentru a fotografia motocicleta mea (care nu luceşte ca cea din poză) ar trebui să scot din garaj maşina (Fiat 650 din… o mie nouă sute vara), şi pentru a o muta trebuie să îi pun benzină… Nu e “loc”. J Va veni şi timpul când mă voi ocupa de aceste două motoare. Deocamdată sunt la capitolul “lins răni”. J
**
Ella adună in buchet Fleur an Color on Wednesday.

12 comentarii:

  1. Nu știu dacă aș avea curajul să merg pe motor ... Nu-i de mine! Cred că ar fi trebuit să mă ancoreze cineva de el înainte să plec! 😅
    Dar tu ... tu ești tare curoajoasa! Lasă-mi mie bicicletă că mă simt mai confortabil! 😅
    Îmi pare rău că ești la acel capitol! Sper din suflet că vei trece foarte repede peste el și că vei avea "blănița" întreaga!
    Pupici și mulțumesc de participare! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Curajul de a merge pe motor sunt aproape sigura ca il ai - poate nu si curajul de a iesi in trafic. :)
      :) Aceste randuri au fost un fel de raspuns la intrebarea ta daca mai stiu sa merg pe bicicleta. Raspunsul e da. :) Si, cu aceasta ocazie, mi-am amintit ca n-am putut merge niciodata pe o bicicleta care are cadrul mai inalt decat... lungimea picioarelor mele. :) Pe cele fara cadru ma descurc (ma descurcam) bine. Am renuntat la bicicleta cand (eram la liceu) un idiot (necunoscut de pe strada) a aruncat un bat care-a nimerit intre spite si "m-a doborat"... Daca idiotul nu fugea cred ca-l bateam de-l asculta ma-sa cu urechea.
      *
      Sper sa-mi ramana blanita intreaga. :) Din martie si pana ieri am condus pe ultimul drum patru oameni dragi. :(
      *
      Cu placere! De fapt... placerea e de partea mea! :)
      Pupici! <3

      Ștergere
  2. ...my wife would leave me if I rode a motorcycle.

    RăspundețiȘtergere
  3. Diana, eu așa te-am cunoscut pe facebook - acest loc al întâlnirilor cu prietenii internautici - aveai pe coperta paginii niște motocicliști în plină viteză, dacă bine-mi amintesc! ;)
    În facultate am avut un coleg motociclist, cu care am avut curajul să merg de câteva ori, dar atât! Azi nu m-aș urca nici pe motoretă! :)
    Mi-ai dat emoții cu tine și unchiul, bine că ai reușit să eviți un accident...Nu, mie mi-e frică, dar te respect pentru curaj, bravo!
    O zi minunată îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa! :) Ce memorie ai! Eu nu mai stiu daca era un motociclist sau doi.
      Cred ca e vorba si despre increderea pe care o avem in cel care conduce motocicleta. E un mijloc de transport ca oricare altul - cand e sa fie necaz este, indiferent care ne este mijlocul de transport, dar e drept ca pe motocicleta e mai periculos - dar si senzatiile sunt mai intense. :)
      Ooo! Destul de mult timp ne-am amuzat apoi pe tema "omul si pomul". Am avut fractiuni de secunda de blocaj! N-am mai patit-o de atunci.
      Multumesc pentru apreciere, Mirela draga! Si pentru urare. :)
      O zi minunata iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  4. Esti chiar plina de surprize!
    Si e totusi surprinzator ca nu ai mers pana la capat, ma refer la permis.
    Uneori e mai important pur si simplu sa stii, nu-i asa?
    Toate cele bune si senine, Diana draga! Si ranile sa se inchida repede!
    Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Din loc in loc, pe blog, am mai dat de inteles despre dragostea mea pentru motocileta - de data asta am zis-o direct (desi... am senzatia ca e un fel de... fanfaronada , si nu sunt confortabila cu ideea). :) De-ai sti cum creste inima in mine cand mai vad azi cate o fata pe motocicleta! Doua am intalnit pana azi, dar stiu ca sunt mult mai multe decat in "anii tineretii mele". :)
      Eee...! Cu permisul e alta poveste. Pe scurt: mama nu era incantata de idee si unchiul cam incepuse sa fie de acord cu ea - intr-un fel, cred ca a considerat dorinta mea un moft. Cand am implinit 18 ani m-am dus la... militie sa ma interesez ce si cum pentru permis. Militianul s-a uitat aproape in X la mine si a zis ca nu au motocileta pentru examen. L-am rugat pe unchiul sa mi-o dea pe a lui - era si mai simplu pentru ca eram obisnuita - dar n-a vrut, spunand ca n-ar vrea sa se simta vinovat daca patesc ceva (pe acelasi considerent m-au refuzat si ceilalti cativa motociclisti pe care ii cunosteam bine si ale caror motociclete condusesem destul cat sa ma obisnuiesc cu ele). Apoi... timpul a trecut, au intervenit altele... dar nu-i tarziu, inca! :))
      Da, uneori e mai important sa stiu. :)
      Multumesc, Suzana draga!
      Ranile se inchid, incet dar sigur - cum se cicatrizeaza una, cum ma aleg cu alta! (asa au cam mers lucrurile in ultimul timp) :)
      Iti doresc sa ai o saptamana minunata! Pupici! <3

      Ștergere
  5. :*
    si eu am un odor ;). Mi-e dor de el ... de Trabi :D. ;)))) si inca mai visez sa il conduc.
    Aproape mi-am luat permisul dar surioara din dotare a plecat la mare si eu am zis ca o astept sa dam examenul impreuna.. DA. Aia a fost...
    Dar nu e timpul pierdut.

    La tine cu motorul a fost ca la mine cu semicursiera ;)).
    Pupici si imbratisari cu drag :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo! Trabi! :) Una dintre nasele de botez a avut unul! Stia toate bancurile cu Trabant! :) Trabant nu am condus pentru ca am obtinut permisul auto abia in 1995 si nasa vanduse de mult masina - si si-a luat... Broscuta! :) Nici pe aceasta n-am condus-o.
      Masina copilariei mele a fost un Moskvich rosu - il avea unul dintre fratii mamei.
      Categoric ca nu e timpul pierdut! E fain si cu masina! Mergi unde vrei, cand vrei, stai cat vrei, nu te ploua, nu te bate vantul. Eheee! :)
      Aaaa! Acum imi dau seama - imi amintesc: n-am putut merge pe semicursiera! De fapt, cred ca nu-mi placea sa stau asa de aplecata. :) Tu ce era sa iei in plin? :)
      Multumesc. Pupici si imbratisari cu drag! <3

      Ștergere
  6. Dragă Diana, ești o permanentă surpriză! Dar plăcută, de ce să nu recunosc. Eu nu le-am avut pe astea cu motocicleta, deși tata a avut una. Mi-a fost frică de ea, după cum mi-a fost frică și de mașină. Ei, dar sănătoși să fim!
    Îmi pare nepsus de rău pentru necazurile teribile pe care le-am întrezărit din câteva cuvinte ale tale. Din câte te cunosc eu de aici, ai tăria interioară să le depășești. Îți doresc să o faci cât mai deplin! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Zina draga, pentru gandul tau si pentru apreciere. <3 Imi doresc sa trec cu bine hopurile - si de data aceasta - dar prea s-au adunat, brusc, parca inghesuindu-se... :) Imi gasesc fel si fel de ocupatii, dar accept faptele, pentru ca sunt inerente la un moment dat.
      Unchiul care m-a invatat sa merg pe motocicleta a murit in 12 aprilei anul acesta - s-a "topit" efectiv, brusc. El si cu inca un frate al mamei au fost pentru mine si sora mea ca niste tati.
      Oau! Sa aiba tata motocicleta si nu ai fost tentata?! (retorica!) :) Ma imaginez pe mine, sa fi avut tata motor! :)) Cred ca m-ar fi urcat pe motor inainte de a invata sa merg! (exagerez, desigur). Noh! Mi-am amintit de-o faza cu mine, tata si un cal care pastea pe o pasune in Poiana! :)
      Zile senine iti doresc, cu drag!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.