În anul 1994, UNESCO a stabilit ca Ziua Internațională a Profesorului să fie celebrată în fiecare an în data de 5 octombrie, profesorii fiind indispensabili într-un învățământ de calitate. Organizația Națiunilor Unite – prin reprezentanții săi – insistă ca toți profesorii care sunt angajați să fie remunerați suficient de bine și să beneficieze de formare profesională pentru a fi motivați și de resursele financiare și de cele educaționale.
Ziua Mondială a Profesorului e menită să sensibilizeze oamenii cu privire la importanța rolului jucat de profesorii din întreaga lume.
Te inspiră, te distrează și ajungi să înveți o mulțime de lucruri chiar și fără să știi, este de părere Nicholas Sparks.
Când nu sunt bine plătiți, când nu au material didactic, când trebuie să cumpere din banii lor anumite rechizite și altele de gen oamenii bine pregătiți nu aleg – de regulă – să rămână la catedră și locurile lăsate libere de profesioniști sunt ocupate de oameni slab pregătiți care acceptă și un salariu mic. Un sistem de învățământ în care profesorii sunt prost plătiți nu va pregăti pentru viitor la fel de mulți oameni cum ar putea-o face un profesor calificat – pentru a „curăța” un sistem de neprofesioniști e nevoie (între multe altele) și de salarii bune; pe măsură ce vor alege profesioniștii să predea vor fi excluși, încet dar sigur, amatorii.
Aprecierea profesorilor e importantă – vitală, aș zice, pentru viitorul unei națiuni – dar e doar primul pas în construirea unei lumi în care educatorii sunt apreciați, sprijiniți și finanțați din toată inima.
Aprecierea profesorilor pune lumea educației in mișcare. (Helen Peters)
Într-o conferința TED (Vancouver), Sheryl Lee Ralph, actriță și cântăreața americană, a spus:
Vă rog să respectați profesorii. Plătiți-le banii pe care îi merită. Cum se face că în fiecare zi le putem oferi profesorilor cea mai valoroasă resursă naturală a noastră – creierul copiilor noștri – și să nu considerăm că merită mai mult din toate?
În toată țara (în toată lumea!), profesorii se confruntă cu o mulțime de probleme: politici guvernamentale care reduc bugetele pentru școli, pregătirea profesională, discriminarea dintre profesorii și elevii din comunitățile marginalizate, salarii mici, material didactic puțin spre deloc (în foarte multe școli) și multe altele. Pe lângă toți acești factori de stres, profesorii par a fi și în prima linie când e vorba despre violența în școli. Toate aceste probleme îi împiedică să facă ceea ce știu ei cel mai bine: să-și învețe elevii.
Mintea umană este un lucru incredibil. Poate concepe măreția cerului și complexitatea componentelor de bază ale materiei. Cu toate acestea, pentru ca fiecare minte să-și atingă întregul potențial, are nevoie de o scânteie. Scânteia cercetării și a mirării. Adesea acea scânteie vine de la un profesor... Dacă privești în spatele fiecărei persoane excepționale, există un profesor excepțional. Când fiecare dintre noi se gândește la ceea ce putem face în viață, sunt șanse să o putem face datorită unui profesor. (Stephen Hawking)
Toți cetățenii unui stat – chiar dacă nu mai au copii de vârstă școlară sau n-au avut – ar putea să se implice și să susțină politici care sprijină financiar profesorii și să nu mai susțină fel de fel de minuni (uneori) care le îngreunează și mai mult munca.
Cred că profesia de profesor contribuie mai mult la viitorul societății noastre decât orice altă profesie. (John Wooden)
Profesorii se confruntă în fiecare zi cu nenumărate provocări (nu doar având de învățat copii cu temperamente și personalități diferite): resurse limitate, săli de clasă aglomerate, clădiri care sunt pericol pentru ei și copii, dar se confruntă și cu provocarea unei lumi în schimbare rapidă.
Am ajuns să cred că un mare profesor este un mare artist și sunt la fel de puțini ca alți artiști mari. Predarea ar putea fi chiar cea mai mare dintre arte pentru că mediul ei este mintea și spiritul omului, spunea John Steinbeck.
Predarea este mai mult decât transmiterea de cunoștințe - este o schimbare care inspiră. Învățarea înseamnă mai mult decât absorbția faptelor - este dobândirea de înțelegere. (William Arthur Ward)
Despre profesorii dedicați s-ar putea spune că sunt eroii necunoscuți care lucrează neobosit în culise pentru a transmite cunoștințe și pentru a inspira următoarea generație de lideri, gânditori și inovatori.
Influența unui mare profesor se extinde cu mult dincolo de limitele sălii de clasă. Profesorii oferă baza pentru creșterea intelectuală și bunăstarea emoțională a copiilor, devenind adesea mentori și confidenți de încredere.
Cred că profesorii sunt cei mai responsabili și importanți membri ai societății deoarece de eforturile lor personale depinde soarta Pământului. (Helen Caldicott)
Elevilor nu le pasă cât de mult știi până când nu știu cât de mult îți pasă. (John C. Maxwell)
Ceea ce lași în urmă nu este ceea ce este gravat în monumentele de piatră, ci ceea ce este țesut în viețile altora. (atribuit lui Pericle)
De câte ori apare numele Pericle îmi amintesc de un coleg pe care l-am avut în școala generală (clasele V-VIII). La ora de istorie profesoara îi pune mai multe întrebări pentru a-l salva de corigență. Între alte întrebări – la care a răspuns corect mai mult sau mai puțin – l-a întrebat cine a fost Pericle și ce a făcut el. Colegul a răspuns senin, foarte serios: Vindea măsline. Am râs toți, dar profesoara râdea cu lacrimi (și noi râdeam la un moment dat de râsul ei). I-a încheiat media cu cinci – evident, Pericle nu vindea, personal, măsline, dar sub conducerea lui se dezvoltase în Atena (între altele mult mai importante) comerțul cu măsline.
Deși în învățământul preuniversitar am avut parte de doar câțiva profesori pe care i-am apreciat, îmi place să cred că știu să apreciez rolul unui profesor și știu în mod cert că profesorilor nu le este ușor cu toți copiii și adolescenții pe care îi au în grijă, s-ar putea spune. In rol de profesoară de-aș fi, știu sigur că aș suporta foarte greu un elev așa cum am fost eu începând din clasa a doua...
Anexez postarea in tabelul joculului Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colt.
Numai de bine tuturor profesorilor, de ieri, de azi, de mâine!
