Câteva priviri spre înapoi

Sună pretențios titlul, dar nu-l schimb pentru că-mi place cum sună. Înapoi-ul spre care privesc se limitează la luna mai și ce-a trecut din luna iunie, iar legătura cu trecutul meu imediat e, cumva, adiacentă pentru că mă refer la plante (și la ce le fac eu lor – sau ar trebui să le fac sau ar trebui să nu le fac). Sunt aproape sigură că am pus virgule unde nu trebuie și n-am pus unde trebuie... Le am (și) cu virgulele de mă doare capul! Uneori le nimeresc locul în frază, în propoziție.

Regina nopții

La acest moment am un fix cu regina nopții, planta parfumată numită și „Tutun ornamental”, “Tutun înaripat”, “Tutun iasomie” sau Nicotiana, științific (e de mai multe „feluri”: alata, sylvestri, mutabilis s.a.); planta e originară din America de Sud dar aclimatizată perfect și aici și în alte zone; există și flori roz, roșii, bicolore, mov, galbene și chiar verzi.

Acum, regina nopții pe care o avem e la stadiul de pui. Am plantat semințele cândva în luna mai, și-am pus cu pumnul! Cel puțin o sută de semințe minuscule am presărat în pământ; în jardiniera din dotarea parapetului balconului am pus cele mai multe.

Sunt așa de dese firele încât nu cred că se vor dezvolta prea bine – ar trebui să le răresc, dar când să mai fac și asta? („într-o zi cu soare și cu păsări cântătoare”, da). Dacă nu le răresc s-ar putea sufoca! Sigur nu vreau asta! Trebuie rărite la trei săptămâni de la încolțire.

Intr-un ghiveci am mai plantat regina nopții:

și într-o cutie din plastic – semințele din cutie sunt primele plantate (cu cel puțin o săptămâna înainte de celelalte), dar plantele sunt cele mai mici-mici (nici nu reușesc să le fac o fotografie clară – se văd niște puncte mici, verzi, pe fond negru; am udat pământul din acea cutie mai mult pentru că era acolo decât că mai speram să văd vreun vârf verde răsărind – dar au răsărit mai multe vârfuri verzi! M-am bucurat de parcă aș fi câștigat la Loto!

Câteva caracteristici ale plantei regina nopții

Nu prea are pretenții în materie de sol, dar are nevoie de apă multă și de soare; nu e sensibilă nici la diversele boli ale plantelor dar sunt câteva ființe minuscule care-i pot face rău: păianjenul roșu, de exemplu. Regina nopții se protejează de infecții producând molecule antifungice.

Se spune că regina nopții ține țânțarii departe (nu mi s-a părut, dar poate că prin altă parte veneau țânțarii, nu prin balcon).

Înflorește la începutul verii și rezistă până spre sfârșitul toamnei, când moare, pentru că nu rezistă la temperaturi sub cinci grade, dar în vara următoare renaște din semințele împrăștiate de vânt (ceea ce nu prea e cazul cu plantele din ghiveci).

Am mai scris câte ceva despre regina nopții cu ocazia Poveștilor parfumate: "Grădina Lunii”, așa că nu mă autocitez aici.

Anul trecut, la începutul lunii iulie, mă lăudăm cu o floare de regina nopții; mai apoi, toate cel șapte fire de regina nopții au avut flori. Cum se lăsa seara, cum se deschideau florile și parfumul lor suav învăluia balconul, pătrunzând și în casă. Era așa de parfumat aerul seara, în balcon mai ales, încât aș fi dormit în șezlong.

Utilizările reginei nopții

Pe lângă faptul că fiind un soi de tutun frunzele ei se folosesc în Iran (mai ales) pentru a produce tutun pentru narghilea, Nicotiana e folosită și în industria farmaceutică și în cea cosmetică și, evident, în industria parfumurilor.

Cercetătorii au izolat peptida care ajută planta să se protejeze de infecții și au constatat că e eficientă împotriva unui microorganism pe care cele mai multe antibiotice nu reușesc să-l distrugă: Candida albicans. Această descoperire a peptidei ar putea duce – în opinia cercetătorilor – la dezvoltarea unor noi medicamente antimicrobiene eficiente în tratarea bolilor infecțioase cum ar fi stafilococul auriu, infecțiile virale cu HIV, Zika, febra denga și unele encefalite.

Planta e folosită cu succes în tratarea infecțiilor urinare, a hepatitei, gripei, dizenteriei, afecțiunilor cutanate dar și ca vermifug.

Semințele sunt întrebuințate pentru produse care tratează eczemele și scabia. Sucul proaspăt din petalele plantei tratează herpesul.

În industria parfumurilor se folosește uleiul esențial extras din plantă.

(sursa info utilizări: https://www.gds.ro/Magazin/2019-06-14/regina-noptii-floarea-parfumata-cu-efect-de-antibiotic/)

De reținut: planta e toxică. Orice tratament pe bază de regina nopții trebuie supravegheat strict de un specialist.

După cum arată lucrurile la mine în balcon pare că regina nopții va înflori spre iarnă și crăciunelul în iulie! Crăciunelul a fost la un pas de moarte de vreo două ori, din octombrie anul trecut și până în luna mai a.c. - arăta tare șifonat; am crezut că de la prea multă apă dar... era prea puțină apă! Acum e bine, și-mi arată un boboc.

A mai crescut bobocul de când am făcut poza. Poate se și deschide floricica.

Crăciunelul

Crăciunelul este un cactus de pădure, fără spini. Denumirea științifică este Schlumbergera truncata, dar popular e numită Cactusul Crăciunului, Cactusul ghearei de crab, Cactusul de Ziua Recunoștinței și, bineințeles, Crăciunel.

Are flori de diferite culori: alb, roz, roșu, purpuriu sau portocaliu. Crăciunelul nostru are flori roșii, atunci când are.

E o plantă căreia nu-i place ca razele soarelui să o învăluie direct, preferând semi-umbra. Din acest punct de vedere e bine plasată acolo unde este, dar trebuie să aflu ce să-i fac pentru că frunzele nu prea sunt lucioase.

Am aflat de curând că trebuie udată din belșug între lunile aprilie-septembrie și mai puțin când începe înflorirea. Io ce fac?! Crăciunelul tocmai a înflorit – bine, doar o floare! Sper să se deschidă floarea, și-apoi văd eu ce fac.

Actualizare 26 iunie 2022

Între timp s-a deschis bobocul Crăciunelului.

Ziceam că are flori roșii, dar aceasta e mai mult roz, iar la bază (chiar lângă frunză) petalele sunt portocalii.

O floare de la regină

A-nflorit una dintre reginele nopții! Are numai o floare deschisă, și doi boboci.

Sunt foarte mulțumită cu floarea primită de la regina nopții. Luni seară era încă închisă floarea. Marți la ora 20 era deschisă. N-am pierdut ocazia și-am fotografiat-o.

Am văzut floarea reginei destul de târziu, după ce am terminat de semănat semințele de busuioc. Le-am pus în pământ și le-am udat. Anul trecut am semănat semințe de busuioc respectând cu strictețe (am considerat) indicațiile de pe un site. Plantele nu s-au deranjat să se arate; poate de data aceasta.

Marți am „rezolvat” semințele! Am înfipt în pământ un bețișor pe care am atașat o eticheta, să știu ce e acolo și când sunt puse. Deschizând fereastra, miercuri, să dau grăunțe la păsări... am smuls cu rama bețișorul și s-a împrăștiat pământul. Ce s-o fi ales de semințe n-am idee (pământul împrăștiat l-am pus înapoi în ghiveci). Și m-am murdărit teribil de la vopseaua folosită pentru decorarea ghiveciului - fiind vopsea pe bază de apă e clar că se ia când o atinge apa. Unde nu-i cap vai de haine. Cine n-are de lucru își face: va trebui să spăl ghiveciul.

Nu mă pasionează îngrijirea florilor - nu m-a pasionat vreodată; cei care mă cunosc, și au aflat ce nouă preocupare am, se amuză pe seama mea. Adevărul e că și eu mă amuz. Sunt antitalent total. Cu animalele și copiii mă descurc, cu plantele nu, dar mă străduiesc - dacă-i musai! De fapt, nu e musai, dar nu-mi vine să le dau/arunc/las să se usuce. Recunosc: simt o mare satisfacție că, încă, mai are mama plante. Nu se înghesuie ele să facă flori, dar nici nu mor.

Când s-a încălzit vremea am scos ghivecele în balcon și, practic, le-am înșirat pe marginea jgheabului și pe unde am mai găsit loc potrivit (mai mult sau mai puțin). Habar n-am cărei plante îi place soarele direct, care preferă să aibă lumină dar să nu fie direct sub razele de soare, care vrea la umbră. Nici nu știu cum se numesc, unele. Le-am așezat „la inspirație”, mai mult. Eu îmi dau silința, cred că-și dau și ele silința să reziste - le e milă de mine sau apreciază gestul.

De ce mă tot rostogolesc și vreau ba o plantă, ba alta în loc să le ud pe cele existente și basta? Sunt mai multe motive: vreau parfum de flori în casă, vreau busuioc verde în salată și vreau să aflu dacă sunt capabilă să am grijă de plante! Cine nu poate avea grijă de-o plantă?!

Să nu uit: în sufragerie, de cum se apropie seara, pătrunde parfumul suav al reginei nopții. Iupiii ieee ieee iupi iupi ieee!

Cu floarea nu m-am jucat prea mult în „mixerul foto”, dar mi-am făcut de cap cu semințele (colajul de mai sus):

Gradina Lunii - o poveste parfumata

Da, gradina Lunii, pentru ca azi m-am lasat sedusa de Regina Noptii. De fapt, ma seduce in fiecare vara, in fiecare noapte cand infloreste. La lasarea serii visez inspirand parfumul ei suav. Toata noaptea e parfumata de aceasta planta si imi place tare mult; ma bucur de parfumul ei, ma bucur de frumusetea acestei plante. Multe amintiri frumoase imi evoca acest parfum puternic, minunat si azi adaug o noua amintire frumoasa legata de Regina Noptii.

In serile trecute mi-am zis: “Minunat!” Parfumul Reginei Noptii ma va inspira sa scriu o poveste parfumata minunata si originala. N-am scris Luni, pentru ca au fost multe de facut – am zis ca scriu Marti – dar si Marti a fost o zi plina si am preferat sa adorm invaluita in mireasma florii… La fel si Joi si Vineri… Dar azi e Sambata si termenul limita e… la limita. 

Regina ma invaluie cu parfumul ei, incerc sa imi concentrez imaginatia dar – vai! – un pui de caine Pechinez imi intrerupe visul si gandurile si imaginatia! 

Codruta se numeste catelusa si deloc nu e impresionata de mirosul acestei nopti minunate care a urmat unei zile tropicale. Codruta e interesata de usa pe care a intrat in casa la noi si pe care vrea sa iasa imediat! Si mai e interesata de “trabucul” electronic pe care il folosesc uneori, de cand am lasat tutunul…

Poze cu micuta cea adevarata: Codruta.

Cercetand despre Regina Noptii am aflat ca se mai numeste si Nicotiana, pentru ca din frunzele ei se poate obtine tutun – in multe parti ale lumii planta este cultivata pentru productia de tutun. Numele de Nicotiana i-a fost dat in onoarea lui Jean Nicot, ambasadorul Frantei in Portugalia, care in 1559 a trimis la curtea Caterinei de Medici cateva plante din aceasta specie, pentru a fi folosita in scopuri medicinale. In Anglia, in epoca Victoriana, Nicotiana era cultivata in parcuri si gradini publice, pentru frumusete dar in special pentru parfumul nemaiintalnit. Forma de stea sau trompeta a florilor si parfumul fermecator i-au facut pe scriitori sa imagineze povesti de dragoste al caror martor tacut erau florile de Regina Noptii. Parfumul ei se simte pe tot timpul noptii si esenta se simte de la distante de zeci de metri. Dar, ca orice frumusete – indraznesc sa afirm – e si periculoasa: e otravitoare – dupa ce o ingrijim trebuie sa ne spalam pe maini pentru ca atingem stratul lipicios ce-l are planta pe tulpina; si trebuie sa avem grija ca animalele de companie si copiii sa nu ajunga la aceste plante. Dar credeti ca pe Codruta – puiul de caine Pechinez o impresioneaza aceasta esenta sau faptul ca planta o poate otravi? Nu. E agitata pentru ca vrea la ea acasa si pentru ca vrea sa adulmece tutunul lichid din trabucul electronic! “Sacrilegiu!” ar exclama unii, dar nu e decat o dorinta de caine. Ce?! Catelusii nu pot avea dorinte? Pot – si sunt obositor de incapatanati pentru a si le indeplini! Codruta, cand nu e langa usa, scheunand, e in brate la mine, agitandu-se sa ajunga pe masa, la trabuc! Limbuta ei roz atarna lunga de-un cot si nu se mai potoleste! Codruta e in miscare de la ora 20 – iar acum, cand scriu, e aproape ora doua – noaptea tarziu (sau dimineata devreme, cum vreti sa ziceti). E micuta cat o veverita si la fel de rapida! Ce cauta o pisica pe un birou nu ma intreb, dar ce cauta un pui de Pechinez pe birou…? S-ar ascunde perfect in tufa de Regina Noptii cu rochita alba! Ce cauta Codruta in brate la mine si in povestea mea parfumata? O am in grija pentru doua zile deoarece stapana ei nu se simte bine si nu o poate ingriji cum trebuie. E greu pentru o persoana in varsta de 81 de ani sa ingrjeasca un pui de caine – indiferent ce rasa ar fi, dar Pechinezul e foarte jucaus, foarte agitat, debordand de energie! Cred ca mai usor dresez o veverita decat sa educ un Pechinez. Glumesc! E un caine intelgent si de Codruta sunt chiar indragostita – desi ma “bodogane” ceilalti ca il am “pe cap” Dar nu e pe capul meu, e in bratele mele si adulmeca aerul alaturi de mine – fiecare cautand in aer o aroma anume. 

Ar fi trebuit sa incep cu “A fost odata ca niciodata un pui de caine care tanjea dupa stapana lui…” dar chiar am sperat sa reusesc o poveste frumoasa, care sa aiba cap si coada. Asa cum e aceasta poveste a fost saptamana care tocmai se incheie. Dar a fost frumos, cu multe intamplari inedite si placute – chiar daca planurile mi-au cam fost zapacite! Si mereu imi spun: “nu-mi mai fac planuri, pentru ca mereu intervine ceva!”

Draga mea Regina a Noptii nu s-a suparat pentru ca azi am dat o mai mare atentie unei vietati cu patru picioare, urechi blegi, trufa mica si ochi bulbucati. Codruta e un fel de caine rasa Boxer in miniatura – preferata mea; un fel de caine Boxer de buzunar.

Stiti ca exista si parfumuri pentru caini si pisici! Ma gandesc ca ar trebui sa cumpar si eu o sticluta… Codruta de ce sa nu miroasa si ea foarte frumos? Sunt convinsa ca stapana ei va fi de acord. Pentru motani n-o sa cumpar… Ma tem ca vor deveni agresivi – ca tare sensibili mai sunt! Si nu vor sa para… “pisicizati” – ei sunt motani seriosi!

Cautand un parfum care sa contina si esente de Regina Noptii m-am oprit la Christian Dior Addict EDP,  care contine si esente fine de vanilie, trandafir bulgaresc si lemn de cedru. Un parfum senzual, delicat, care poate fi folosit oricand – altfel spus: chiar si la locul de munca. Si m-am mai oprit la apa de parfum Latido, care invaluie simturile, evocand senzatii neasteptate - poate pentru ca are la baza regina noptii, trandafir de apa si tuberoza de Egipt…

Am adunat - in gand - verbina si am incercat sa va scriu despre o regina.

Povestile minunat parfumate incep la si conduc spre Mirela