Conserve decorate. Transformari creative

La început de lună, când a început a treia etapă a jocului, abia am făcut rost de cinci doze de bere, iar acum am două conserve de la porumb.

Cum de am ajuns să am conserve de la porumb? Am văzut la Rux un viermișor din mărgeluțe și mi s-a făcut poftă de porumb fiert! Porumb, să fierb, puțin probabil să fi găsit în apropiere așa că m-am mulțumit cu boabele din conservă. Prima conservă am golit-o în ziua când am cumpărat-o, a doua zi după ce-am văzut viermișorul de relaxare anti-stres la Rux (am căutat articolul la ea pe blog - dar nu am reușit să-l găsesc pentru că mi-a scris in secțiunea de comentarii unde ar putea fi)

Astfel, pentru această ediție de la Transformări creative – martie 2023, am învelit aceste două conserve în plasă aurie (și cu fire vernil, fără luciu) de la un buchet de flori, le-am legat cu panglică galbenă rămasă tot de pe la niște flori și am lipit câte o floare făcută cândva din romburi colorate (din plastic).

Ce-am făcut am numit mască pentru ghiveci (h=8 cm, d=8 cm). Știu! La prima ediție din luna martie am făcut o mască pentru mini borcan (din lipsa conservelor).

În ghivece subțirele (în care se cumpără, de regulă, răsaduri) am plantat câte trei fire dintr-o plantă curgătoare care s-a cam stricat peste iarnă.

Acum am două ghivece cu luciri aurii (luciri care, evident, nu se disting în fotografiile mele). De-aș reuși să aranjez și balconul ar fi... culmea culmilor!

Câteva priviri spre înapoi

Sună pretențios titlul, dar nu-l schimb pentru că-mi place cum sună. Înapoi-ul spre care privesc se limitează la luna mai și ce-a trecut din luna iunie, iar legătura cu trecutul meu imediat e, cumva, adiacentă pentru că mă refer la plante (și la ce le fac eu lor – sau ar trebui să le fac sau ar trebui să nu le fac). Sunt aproape sigură că am pus virgule unde nu trebuie și n-am pus unde trebuie... Le am (și) cu virgulele de mă doare capul! Uneori le nimeresc locul în frază, în propoziție.

Regina nopții

La acest moment am un fix cu regina nopții, planta parfumată numită și „Tutun ornamental”, “Tutun înaripat”, “Tutun iasomie” sau Nicotiana, științific (e de mai multe „feluri”: alata, sylvestri, mutabilis s.a.); planta e originară din America de Sud dar aclimatizată perfect și aici și în alte zone; există și flori roz, roșii, bicolore, mov, galbene și chiar verzi.

Acum, regina nopții pe care o avem e la stadiul de pui. Am plantat semințele cândva în luna mai, și-am pus cu pumnul! Cel puțin o sută de semințe minuscule am presărat în pământ; în jardiniera din dotarea parapetului balconului am pus cele mai multe.

Sunt așa de dese firele încât nu cred că se vor dezvolta prea bine – ar trebui să le răresc, dar când să mai fac și asta? („într-o zi cu soare și cu păsări cântătoare”, da). Dacă nu le răresc s-ar putea sufoca! Sigur nu vreau asta! Trebuie rărite la trei săptămâni de la încolțire.

Intr-un ghiveci am mai plantat regina nopții:

și într-o cutie din plastic – semințele din cutie sunt primele plantate (cu cel puțin o săptămâna înainte de celelalte), dar plantele sunt cele mai mici-mici (nici nu reușesc să le fac o fotografie clară – se văd niște puncte mici, verzi, pe fond negru; am udat pământul din acea cutie mai mult pentru că era acolo decât că mai speram să văd vreun vârf verde răsărind – dar au răsărit mai multe vârfuri verzi! M-am bucurat de parcă aș fi câștigat la Loto!

Câteva caracteristici ale plantei regina nopții

Nu prea are pretenții în materie de sol, dar are nevoie de apă multă și de soare; nu e sensibilă nici la diversele boli ale plantelor dar sunt câteva ființe minuscule care-i pot face rău: păianjenul roșu, de exemplu. Regina nopții se protejează de infecții producând molecule antifungice.

Se spune că regina nopții ține țânțarii departe (nu mi s-a părut, dar poate că prin altă parte veneau țânțarii, nu prin balcon).

Înflorește la începutul verii și rezistă până spre sfârșitul toamnei, când moare, pentru că nu rezistă la temperaturi sub cinci grade, dar în vara următoare renaște din semințele împrăștiate de vânt (ceea ce nu prea e cazul cu plantele din ghiveci).

Am mai scris câte ceva despre regina nopții cu ocazia Poveștilor parfumate: "Grădina Lunii”, așa că nu mă autocitez aici.

Anul trecut, la începutul lunii iulie, mă lăudăm cu o floare de regina nopții; mai apoi, toate cel șapte fire de regina nopții au avut flori. Cum se lăsa seara, cum se deschideau florile și parfumul lor suav învăluia balconul, pătrunzând și în casă. Era așa de parfumat aerul seara, în balcon mai ales, încât aș fi dormit în șezlong.

Utilizările reginei nopții

Pe lângă faptul că fiind un soi de tutun frunzele ei se folosesc în Iran (mai ales) pentru a produce tutun pentru narghilea, Nicotiana e folosită și în industria farmaceutică și în cea cosmetică și, evident, în industria parfumurilor.

Cercetătorii au izolat peptida care ajută planta să se protejeze de infecții și au constatat că e eficientă împotriva unui microorganism pe care cele mai multe antibiotice nu reușesc să-l distrugă: Candida albicans. Această descoperire a peptidei ar putea duce – în opinia cercetătorilor – la dezvoltarea unor noi medicamente antimicrobiene eficiente în tratarea bolilor infecțioase cum ar fi stafilococul auriu, infecțiile virale cu HIV, Zika, febra denga și unele encefalite.

Planta e folosită cu succes în tratarea infecțiilor urinare, a hepatitei, gripei, dizenteriei, afecțiunilor cutanate dar și ca vermifug.

Semințele sunt întrebuințate pentru produse care tratează eczemele și scabia. Sucul proaspăt din petalele plantei tratează herpesul.

În industria parfumurilor se folosește uleiul esențial extras din plantă.

(sursa info utilizări: https://www.gds.ro/Magazin/2019-06-14/regina-noptii-floarea-parfumata-cu-efect-de-antibiotic/)

De reținut: planta e toxică. Orice tratament pe bază de regina nopții trebuie supravegheat strict de un specialist.

După cum arată lucrurile la mine în balcon pare că regina nopții va înflori spre iarnă și crăciunelul în iulie! Crăciunelul a fost la un pas de moarte de vreo două ori, din octombrie anul trecut și până în luna mai a.c. - arăta tare șifonat; am crezut că de la prea multă apă dar... era prea puțină apă! Acum e bine, și-mi arată un boboc.

A mai crescut bobocul de când am făcut poza. Poate se și deschide floricica.

Crăciunelul

Crăciunelul este un cactus de pădure, fără spini. Denumirea științifică este Schlumbergera truncata, dar popular e numită Cactusul Crăciunului, Cactusul ghearei de crab, Cactusul de Ziua Recunoștinței și, bineințeles, Crăciunel.

Are flori de diferite culori: alb, roz, roșu, purpuriu sau portocaliu. Crăciunelul nostru are flori roșii, atunci când are.

E o plantă căreia nu-i place ca razele soarelui să o învăluie direct, preferând semi-umbra. Din acest punct de vedere e bine plasată acolo unde este, dar trebuie să aflu ce să-i fac pentru că frunzele nu prea sunt lucioase.

Am aflat de curând că trebuie udată din belșug între lunile aprilie-septembrie și mai puțin când începe înflorirea. Io ce fac?! Crăciunelul tocmai a înflorit – bine, doar o floare! Sper să se deschidă floarea, și-apoi văd eu ce fac.

Actualizare 26 iunie 2022

Între timp s-a deschis bobocul Crăciunelului.

Ziceam că are flori roșii, dar aceasta e mai mult roz, iar la bază (chiar lângă frunză) petalele sunt portocalii.

Viață nouă. Natura joi

Fotografii pentru Der Natur Donnerstag (DND), joc găzduit de Jutta - tabelul este deschis de miercuri, ora 18:00, până vineri la ora 23:00.

Postarea este și la Garden Affair (grădină, natură, păsări...)

http://jaipurgardening.blogspot.com/2021/02/garden-affair-spring-flower-schizanthus.html

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (22 februarie 2021)

Floricele galbene de trifoi

Așteptam lângă magazinul cu mâncare pentru animăluțe ca doamna să pună în sacoșă cele ce le-am scris pe bilet, să-mi spună (strige) cât costă, să-i dau banii, să iau sacoșa și să ies repede la aer. Rotind privirea în jurul meu observ un covoraș de trifoi cu floricele galbene. M-am aplecat să caut printre trifoi de la ce plantă ar putea fi floricelele. Erau ale trifoiului! Scot telefonul și fac o poză.

Când ajung acasă întreb prima persoană care-mi iese în cale dacă știe că există și trifoi cu flori galbene. Îi arăt poza și râde: e măcrișor! E ce?! Îmi explică ce și cum. Am mai învățat ceva: există și trifoi-măcriș. Eu cunoșteam doar florile albe și movulii ale trifoiului:

Petalele de trifoi alb și roșu (când plantele sunt departe de zone aglomerate) le mănânc de câte ori am ocazia, încă de când eram copil: sunt dulci. Măcrișorul (din familia Oxalis stricta, care e diferit de trifoi și diferit de măcriș) - am aflat - e comestibil (are multă vitamina C) dar nu consumat în exces – e ceva legat de calciu.

₪ ₪ ₪

Cercetătorii afirmă că trifoiul cu patru foi e o anomalie genetică sau cauzată de modificări ale mediului. Practic, un trifoi (Trifolium) cu patru frunze nu este un trifoi dar... este un trifoi, iar oxalis stricta nu e trifoi, dar mai e cunoscut și sub denumirea de trifoi-măcriș.

Cine găsește un trifoi cu patru foi să caute în continuare pentru că e posibil ca mutația să mai fie și la alte plante din apropiere.

Trifoiul norocos poate avea nu doar patru frunze; mutația poate „produce” 5, 6 și chiar 56 de frunze (în 2009, în Japonia, a fost găsit un astfel de trifoi).

₪ ₪ ₪

Trifoiul alb cu trei frunze este simbol național în Irlanda. Potrivit tradiției, sfântul patron al Irlandei, Patrick (un episcop care a trăit cândva în țara druizilor), a folosit frunza de trifoi pentru a explica păgânilor esența Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt / credință, speranță, dragoste. În 17 martie (ziua Sf. Patrick) irlandezii din toată lumea poartă o frunză de trifoi verde, în onoarea țării și a sfântului său patron. A patra foaie la trifoi simbolizează norocul – se spune că pe lângă credință, speranță și dragoste omul care găsește un trifoi cu patru foi a fost recompensat și cu Harul lui Dumnezeu, ca o recompensă pentru faptele lui bune; sau: a patra frunză e considerată a fi șansa și norocul accidental al omului (intervenția divinului în destinul celui care găsește trifoiul cu patru foi). Irlandezii tradiționaliști sunt de părere că trifoiul cu patru foi e un fals noroc. Numai trifoiul alb cu patru foi e purtător de noroc – se întâlnește rar (la celelalte specii de trifoi patru foi sunt mai des întâlnite).

În mitologia galeză trifoiul alb este un simbol al frumuseții.

În Egiptul antic planta – afirmă unele surse – era oferită tinerilor care se decideau să trăiască împreună (să se căsătorească, în accepțiunea actuală – nu exista, la propriu, o ceremonie de căsătorie).

În mai multe legende și mituri trifoiul alb e menționat ca ingredient magic, utilizat în principal împotriva vrăjitoarelor și veninului (Plinius cel Bătrân o recomanda ca antidot pentru mușcătura de șarpe); se credea că apără și împotriva poțiunilor de dragoste nedorite. În antichitate era folosit pentru a face armele infailibile prin simpla frecare a acestora cu planta. Sofocle considera că e o plantă cu sevă otrăvitoare.

Celții credeau că cine are asupra sa un trifoi cu patru foi poate vedea fapturile magice de pe pământ, inclusiv eventuale spirite rele care ar fi pe aproape. Druizii foloseau trifoiul pentru a alunga spiritele malefice; ei credeau că 3 este numărul perfect și are puteri mistice, cele trei frunze reprezentând cerul, pământul și lumea subterană (dar nimeni nu știe cu certitudine ce simbolizau cele 3 frunze pentru druizi). Unii cred că de la druizi au pornit superstițiile despre trifoi dar... se spune că Eva, când ea și Adam au fost alungați din Paradis), a luat un trifoi cu patru foi – cine găsește azi unul poate vedea o părticică din Eden.

Trifoiul nu e o buruiană – cine crede că e buruiană sigur va avea ghinion. 😉

Cum recunoști un trifoi cu patru foi care e subiectul superstiției despre noroc: trei frunze au aceeași mărime, a patra e puțin mai mică. Trifoiul cu patru foi cumpărat nu aduce noroc – trebuie să-l găsești personal sau să-l primești în dar (caz în care norocul se va dubla).

Surse online:

https://www.thebalanceeveryday.com/interesting-4-leaf-clover-facts-4117192

https://www.brainerddispatch.com/sports/3467742-myths-and-legends-clover-abound

https://www.cool-clover.com/uk/betekenis.php

Curioasa. Miercurea fără cuvinte

Fotografie pentru Miercurea fără cuvinte!  Un joc iniţiat de Carmen; găzduit şi de Călin Hera doi ani.

Sursa foto: Braşov, oraşul sufletului meu. 

HAPPY WW!                                

Gradina Majorelle-Marrakech-Maroc

In data de 14 octombrie 1962 a murit pictorul francez Jacques Majorelle, cel care a dat viata cunoscutei Gradini botanice Majorelle din Marrakech, Maroc, o gradina unde pot fi vazute o multime de plante exotice, cacatusi spectaculosi, crini, lotusi, iasomii, palimieri, arbori de nuca de cocos, bananieri, bambusi, agave, chiparosi, cedri, salcii, ferigi care se asociaza perfect cu fantanile, iazurile, ghivecele in culori vii si uimitoarele poteci.

sursa: all-free-photos.com

Maroc (Regatul Maroc) se afla in Africa de Nord; capitala e Rabat si cel mai mare oras este Casablanca. Peste 70% din populatie e musulmana. Exceptand partea de nord a tarii, aflata sub protectorat spaniol, Maroc a fost colonie franceza intre anii 1912 si 1956, obtinand independenta in 2 martie 1956.

sursa: all-free-photos.com

Marrakech se afla la circa 150 de km de coasta Oceanului Atlantic si aproape de culmile acoperite cu zapada ale muntilor Atlas. Unele dintre gradinile sale cele mai frumoase sunt desfasurate in jurul moscheei Koutoubia (cea mai mare din Marrakech) care dateaza din secolul al XI-lea, o capodopera a artei maure.

sursa: Turism de Aventura (Maroc 2015)

Gradina Majorelle este situata in inima orasului fosta capitala imperiala, Marrakech, si pentru a ajunge aici poti trece prin partea veche a orasului, Medina, orasul vechi in jurul caruia s-a dezvoltat Marrakech, cu labirint de stradute care ascund vile bogate, palatele sultanilor si unele dintre cele mai cunoscute bazaruri orientale, dar si vechi fortificatii ale orasului (din secolul al XII-lea) pot fi intalnite aici, precum si zone largi cu plantatii de maslini si palmieri. Marrakech e un oras verde, cu alei strajuite de portocali, palmieri si alte plante subtropicale; cladirile sunt joase si destul de rare dar sunt multe parcuri, gradini si palate. Centrul istoric al orasului (Medina) face parte din patrimoniul UNESCO.

sursa: all-free-photos.com

Gradina Botanica Majorelle este inspirata din prestigioasele gradini islamice si are aproximativ 300 de specii de plante si mai multe specii de pasari care si-au gasit adapostul aici; publicatia "The Telegraph" a inclus-o in topul celor mai frumoase 50 de gradini botanice din lume si este una dintre cele mai populare destinatii turistice din Maroc.

sursa: jardinmajorelle.com

Gradina Majorelle (fosta Bou Saf) era doar o plantatie de palmieri cand a cumparat-o, in anul 1923, pictorul expatriat francez Jacques Majorelle (n. 7 martie 1886 - d. 14 octombrie 1962), retras aici in anul 1919, pentru a se reface in urma problemelor cu inima. Pictorul francez, fiul designerului de mobilier Art Nouveau, Louis Majorelle, a apelat la serviciile arhitectului Paul Sinoir, care a creat aici un decor spectaculos si foarte modern, precum si casa principala din gradina.

In anul 1937, artistul francez creeaza “albastrul Majorelle”, nuanta de albastru ultramarin, cobalt (“care aminteste de Africa”), in care va zugravi cladirile din gradina si multe dintre decorurile aflate acolo, nuanta care va defini si va face cunoscuta aceasta gradina in toata lumea.

In 1947 gradina a fost deschisa publicului. In urma unui accident de masina Jacques Majorelle a fost nevoit sa se intoarca la Paris, unde a si murit, in anul 1962. Spre sfarsitul vietii a fost nevoit sa vanda unele dintre bunurile sale si gradina a fost data uitarii, cazand in paragina.

sursa: Turism de Aventura (Maroc 2015)

O viata noua i-a dat Yves Saint Laurent (n. 01.08.1936 Oran, Algeria - d. 01.06.2008 Paris, Franta), celebrul designer care a descoperit gradina in anul 1966, cand a fost prima data in Marrakech, alaturi de iubitul sau Pierre Bergé. De atunci, Yves Saint Laurent viziteaza des orasul iar in anul 1980 cumpara gradina impreuna cu Pierre Bergé (care i-a ramas partener de afaceri si dupa ce relatia amoroasa a luat sfarsit in 1976), salvand-o astfel de la disparitie - pentru ca urma ca acolo sa se construiasca un complex hotelier - si transformand-o intr-un spatiu al artei si al relaxarii. Gradina si vila au fost restaurate pastrandu-se viziunea lui Jacques Majorelle si au fost aduse noi specii de plante. Studioul pictorului a fost transformat in muzeu dedicat culturii berbere (berberii fiind primii locuitori ai Marocului, in urma cu 5000 de ani), muzeu inaugurat oficial in decembrie 2011. si unde pot fi vazute si lucrari ale pictorului Majorelle.

Turism de Aventura

Datorita designerului gradina devine cunoscuta in lumea modei, poposind acolo diversi creatori (inclusiv Jean Paul Gaultier) sau aspiranti, modele superbe, editori de la Vogue si multi altii. Apoi, in anul 1997 devine celebra in toata lumea cand Yves Saint Laurent a prezentat-o la Chelsea Flower Show din Londra - de atunci, o multime de oameni au plecat spre Maroc doar pentru a vedea gradina.

all-free-photos.com

Din anul 2002, cand s-a pensionat, Yves Saint Laurent a petrecut mult timp in vila din gradina Majorelle.

Cenusa designerului a fost imprastiata in gradina de trandafiri a vilei Oasis; tot acolo se afla un monument funerar conceput in jurul unui pilon roman adus de la Tanger si fixat pe un piedestal cu o placa, unde-i este scris numele.

Turism de Aventura

In anul 2010, Pierre Bergé a donat gradina Fundatiei Pierre Berge-Yves Saint Laurent din Paris. In acelasi an Alteta Sa Regala Printesa Lalla Salma a fost prezenta inaugurarea expozitiei Yves Saint Laurent si a strazii ce poarta numele creatorului de moda. Expozitia Yves Saint Laurent in Gradina Majorelle a fost organizata de Fundatia Pierre Bergé -Yves Saint Laurent sub patronajul Majestatii Sale Regele Mohammed al VI-lea, fiind prezentate pentru prima data in Maroc creatiile designerului Yves Saint Laurent, inspirate de ţara pe care a iubit-o atat de mult.

Turism de Aventura

Yves Saint Laurent, care a fost indragostit de aceasta gradina, declara candva: De-a lungul multor ani am gasit in gradinile Majorelle o inepuizabila sursa de inspiratie si am visat deseori culorile unice.