După o pauză lungă de blog - nedorită in mod deosebit, dar benefică - vin cu poza unor zambile roz. La mijlocul lunii ianuarie am primit un ghiveci cu trei bulbi de zambile - culmea (sau nu) au crescut și au făcut flori. Le-am fotografiat ieri, special pentru jocul Reflexii in oglindă inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.
Prima floare a apărut la începutul lunii - nu mă așteptam; anul trecut, in aceleași condiții, nu a înflorit deloc acest cactus orhidee. In 2022 (sau 2021?) au fost șase flori pe "tijă", înflorite cam in același timp.
Pentru Miercurea fara cuvinte, jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.
Primele patru luni din acest an au zburat ca niște gloanțe trase la foc automat. Probabil că luna mai va zbura la fel de repede. Ori s-a „comprimat” timpul ori s-a micșorat ora ori sunt prea multe de făcut ori... Habar n-am de ce pare că timpul zboară! Să zboare cu folos, dacă tot zboară, să fim sănătoși în timp ce timpul zboară și tot așa – de bine să fie!
La sfârșitul lunii martie, într-o seară, m-am străduit să fotografiez apusul!
La început de aprilie s-au precipitat evenimentele; nimic de rău! Totul a fost de bine, așa că a meritat „aglomerarea”.
Mama a trecut pe acasă și mi-a adus flori din grădină – nu multe, pentru că drumul e lung, și chiar înfășurate în vată umedă era posibil ca plantele să nu reziste și era păcat să moară prea repede.
Lalele au fost trei.
Cele trei narcise galbene n-au avut de suferit și-au stat în vază, la fereastră, mai multe zile.
Vremea a fost capricioasă. În pomii de pe lângă ferestre au început să apară florile spre sfârșitul lunii aprilie.
N-am uitat de guguștiuci!
Porumbeii dau și ei năvală! Îi gonesc, până termină de mâncat guguștiucii și cei mai mulți sunt respectuoși și așteaptă-n tei, dar sunt și câțiva tare nerăbdători, care încearcă să alunge guguștiucii, să mănânce ei. (deasupra bulinei verzui e guguștiucul)
Vrăbiile nu reușesc să le fotografiez (nici măcar la fel de rău ca pe guguștiuci și porumbei) când aterizează pe pervaz, iau un bob de grâu, zboară-n tei, îl mănâncă și vin iar, strecurându-se printre picioarele „giganților” porumbei.
Uneori mă gândesc că aș avea o vacanță minunată chiar de-ar fi să stau în balcon și să privesc afară. Pe lângă guguștiuci, vrăbii și porumbei mai sunt în zonă multe ciori, coțofene, din când în când câte o stăncuță, pescăruși (leg. externă), mierle și câteva păsări pe care nu am reușit să le identific. Spectacol mai fac și pisicile de pe-afară, mai ales când le apucă să se joace cu vreun fir de iarbă sau cu vreo insectă. Și-apoi sunt câinii cu stăpân care se plimbă, se hârjonesc; se și latră serios uneori, pentru teritoriu. E animație, nu glumă. Este relaxant.
Odihna activă încetează când sună telefonul. Cineva mă roagă să merg la farmacie să-i cumpăr leucoplast și fașă din tifon... să aibă-n casă! Când e vorba de ieșit zbor în haine! Într-o altă viață oi fi fost pompier. Îmi place să bântui pe-afară. Am și zile când poa’ să cadă cerul, că nu mă mișc! Și-am plecat la farmacie! Am scurtat drumul trecând printr-o piață agroalimentară și un băiat care avea o geantă plină cu vâsc m-a întrebat dacă nu vreau o crenguță. Deși n-am cumpărat vâsc de Crăciun, uitam să iau acum (sigur că-mi aminteam când ajungeam acasă!). Am zis că vreau, mi-a dat o creangă serioasă. Când să îi dau banii mi-a zis că mi l-a dat pentru noroc, nu pentru bani. I-am mulțumit, și am insistat să ia bani, să avem amândoi noroc, dacă tot este! A zâmbit și a luat banii. Acum am vâsc! N-am uitat de farmacie! Înaintea mea era o persoană, așa că mi-am rotit ochii-n cap și privirea în jurul meu. Într-o grădiniță de acolo am descoperit un trandafir... înghețat. A înghețat deschis. Erau și câțiva boboci, dar i-am omis din cadru – fără intenție.
Cât am fost plecată în august s-au cam supărat plantele... Busuiocul crescut din semințe s-a uscat total; s-a uscat chiar și cel primit gata crescut. În noiembrie s-a lăsat frig și am întârziat să aduc plantele în casă – s-au supărat. Două, însă, s-au îndurat de mine și m-au făcut să zâmbesc.
Marea surpriză e de la un „crin-cactus” (îi spun așa pentru că nu știu cum se numește dar are frunze cum au crinii, doar că au zimți). Îl avem de mai mult de zece ani și pentru prima dată are floare. Și ce floare! O tijă lungă pe care s-au deschis petale roz. Pozele pe care am reușit să le fac sunt îngrozitor de slabe, calitativ! Ilustrează niciun sfert din frumusețea florii! E și super-interesantă din punctul meu de vedere. A rezistat circa trei săptămâni – acum e veștejită.
O altă plantă a cărei denumire nu o știu a reușit să își deschidă câteva flori minuscule dintre multele care ar trebui să se deschidă într-un fel de cuib.
În ultimele trei săptămâni din noiembrie am stat mai mult pe afară. Cu această ocazie am mai văzut ce mai e nou în "centrul istoric". Prea mari diferențe nu-s – poate doar mai multe magazine închise. Chiar și trenulețul turistic e acolo... Bănuiesc că nu am avut halucinații.
În Piața Sfatului am fost cu vreo săptămâna înainte de aprinderea luminilor, așa că bradul era montat, dar nu era decorat.
La o terasă, un client a adormit așteptând să vină ospătarul. L-au trezit niște vrăbii gureșe care nu se hotărau ce masă să ocupe. S-a dus la ele, să le invite la masa lui, dar vrăbiile să nu audă așa propunere! Și-au luat zborul. Atunci a plecat și el, bosumflat.
Grăbită tare, scot carne din congelator să pregătesc supă pentru Miki. Când mă uit la pachet... Un pui de rinocer – sau de unicorn?
Pe-afară e zăpadă, și e ger (a nins frumos ieri-noapte) – e iarna în toate drepturile ei. Soarele a încercat, timid, să-și arate zâmbetul, vântul a mai împins norii alburii și s-au văzut pete de albastru deschis, peste zi. E frumos. Mi-ar plăcea să fie zăpadă și de Crăciun.
N-o mai lungesc pe introducere; de fapt, vreau să mă laud cu florile/plantele pe care le am în grijă de câțiva ani, dar numai în acest an m-am ocupat mai serios de ele și, probabil, m-au răsplătit - au înflorit, câteva.
Busuiocul n-a înflorit, încă; înflorit mai este cel adus gata crescut. Au crescut firele de busuioc din semințele pe care le-am plantat eu - până am reușit am mai plantat de câteva ori, fără succes.
Nu mă pasionează îngrijirea florilor - nu m-a pasionat vreodată; cei care mă cunosc, și au aflat ce nouă preocupare am, se amuză pe seama mea. Adevărul e că și eu mă amuz. Sunt antitalent total. Cu animalele și copiii mă descurc, cu plantele nu, dar mă străduiesc - dacă-i musai! De fapt, nu e musai, dar nu-mi vine să le dau/arunc/las să se usuce. Recunosc: simt o mare satisfacție că, încă, mai are mama plante. Nu se înghesuie ele să facă flori, dar nici nu mor.
Când s-a încălzit vremea am scos ghivecele în balcon și, practic, le-am înșirat pe marginea jgheabului și pe unde am mai găsit loc potrivit (mai mult sau mai puțin). Habar n-am cărei plante îi place soarele direct, care preferă să aibă lumină dar să nu fie direct sub razele de soare, care vrea la umbră. Nici nu știu cum se numesc, unele. Le-am așezat „la inspirație”, mai mult. Eu îmi dau silința, cred că-și dau și ele silința să reziste - le e milă de mine sau apreciază gestul.
De ce mă tot rostogolesc și vreau ba o plantă, ba alta în loc să le ud pe cele existente și basta? Sunt mai multe motive: vreau parfum de flori în casă, vreau busuioc verde în salată și vreau să aflu dacă sunt capabilă să am grijă de plante! Cine nu poate avea grijă de-o plantă?!
Să nu uit: în sufragerie, de cum se apropie seara, pătrunde parfumul suav al reginei nopții. Iupiii ieee ieee iupi iupi ieee!
Cu floarea nu m-am jucat prea mult în „mixerul foto”, dar mi-am făcut de cap cu semințele (colajul de mai sus):
Tare rău mi-ar părea să moară acest tei. E barieră între apartament și soarele foarte puternic, e locul unde poposesc guguștiucii, vrăbiile, porumbeii, mierlele, coțofenele și alte specii de zburătoare, pe care nu le recunosc, și e paravanul care-mi conferă intimitate (în balcon) din primăvară și până-n toamnă.
Pentru că tot eram acolo, am fotografiat și firul de busuioc.
Una dintre plantele care-mi plac (face flori dar n-a făcut niciodată în toți anii de când o avem) este una cu frunze mari, lucioase, verde închis.
Pentru că tot n-aveam chef pentru ceea ce trebuie m-am jucat cu fotografiile plantelor - rezultatul jocului se vede lângă fiecare plantă/frunză/floare.
