Săptămâna Luminată

Interesul în ceea ce privește perioada de dinainte de și de după Sărbătoarea de Paște s-a „declanșat” în anul 2019. Pregătisem postările privind Săptămâna Mare pentru anul 2020, dar anul trecut n-am avut dispoziția necesară pentru că sărbătoarea pascală a fost una... A fost sau am visat? (anul 2020 e o nebuloasă în mintea mea). Le-am mai completat, le-am mai scurtat și le-am "trecut pe curat".

Sunt unele chestiuni pe care le-am cunoscut superficial și unele pe care nu le-am cunoscut deloc. Mă repet: n-o să țin minte tot ce-am scris pe aici dar acum am un „rezumat” care mă ajută să-mi amintesc în caz că voi avea nevoie sau voi dori.

După Săptămâna Mare - și Duminica Învierii - urmează Săptămâna Luminată (între Înviere și Duminica Tomii), în care fiecare zi are o denumire precisă și semnificații speciale: Lunea Albă, Marțea Albă, Sfânta Miercuri, Joia Verde, Vinerea Scumpă (Fântânița), Sâmbăta Luminată, Duminica Tomii. E prima dată când aflu despre Săptămâna Luminată - poate că am mai auzit cândva, dar n-am băgat de seamă, n-am reținut. Încă ceva ce nu am știut: în această săptămână credincioșii se salută cu „Hristos a înviat!” și răspund „Adevărat a înviat!” (de fapt, 40 de zile, până la Înălțare). Știam că acest salut e caracteristic (să zic așa) zilelor de Paști, începând de la miezul nopții din Sâmbăta Mare.

Înainte vreme, Botezul se făcea în noaptea de Paști (scrie pe site-ul crestinortodox.ro) și cei botezați erau numiți „luminați” - toată săptămâna care urma după Paști aceștia purtau haine albe. Se spune că de la hainele albe s-a numit astfel săptămâna următoare Paștelui. În altă opinie, Săptămâna Albă își are originea denumirii în faptul că preotul cheamă oamenii (toți oamenii): „Veniți să primiți lumina!” Îi cheamă pe oameni să facă trecerea de la întunericul morții la lumina vieții veșnice. Această trecere de la întuneric la lumină e simbolizată prin aprinderea tuturor lumânărilor de la o singură lumânare. Apoi, preotul vestește: Acum toate s-au umplut de lumină: cerul și pământul și cele de sub pământ.

Prin învierea Domnului Isus Hristos din morți se crede că Raiul se deschide tuturor sufletelor reținute în prinsoarea iadului începând de la Adam și până la venirea Mântuitorului și rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomii. Se spune că cei care mor în Săptămâna Luminată ajung direct în Rai, indiferent de păcatele pe care le-au săvârșit. Slujba înmormântării e înlocuită de slujba Învierii - am aflat cu ocazia slujbei de înmormântare pentru al treilea frate al mamei, Anghel, care a murit în Joia Verde din 2018); a fost ca un al treilea tată pentru mine; între altele, el m-a învățat să conduc motocicleta.

Lunea Albă. În această zi de luni se deschid porțile Raiului și ale iertării. Se obișnuiește ca finii să meargă în vizită la nași (cu pască, ouă roșii și colaci), iar copiii merg la părinți. Se spune că trebuie stropită casa cu agheasmă și trebuie dat de băut rudelor.

Marțea Albă. Această zi de marți e impusă ca nelucrătoare (nu se face curat, nu se spală rufe, nu se calcă). În unele zone rurale femeile dau de pomană pasca rămasă de la Paști și vin roșu.

În a doua și a treia zi de Paști (în Lunea Albă și Marțea Albă) avea loc stropitul ritual cu apă, în amintirea readucerii la viață a fetei care a leșinat la aflarea învierii lui Isus prin stropirea ei cu apă de tinerii care treceau întâmplător pe stradă. Lunea, feciorii stropeau cu apă fetele din sat; marțea îi udau fetele pe feciori.

Sfânta Miercuri (Sfânta Mercurie și Sfânta Mercure apare în unele surse). În această zi de miercuri bărbații pot merge să lucreze la câmp, dar nu și femeile. Tradiția spune că nu e bine a munci de „nunta șoarecilor” pentru că aduci rozătoarele în casă și tot anul îți vor lipsi bucatele de pe masă.

Joia Verde. În ziua de joi din Săptămâna Luminată se cinstesc holdele, grădinile și grânele. Nu e bine să se muncească - cine muncește în această zi atrage asupra casei nenorocul, seceta și dăunătorii în livezi. Ziua mai e numită Joia Rea, și e necesar un ritual al morților: 44 de găleți cu apă sunt cărate de o persoană, se aprind două lumânări la cele patru capete și apa astfel „sfințită” se varsă înapoi în fântâna din curte.

Vinerea Scumpă (Fântânița). În această vineri este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Vinerea Scumpă e în contrast direct cu Vinerea Neagră. Legendele spun că Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar în Vinerea Scumpă, pentru că era apă dătătoare de viață.

Sâmbăta Luminată. Credincioșii merg la biserică având cu ei un ou roșu, și se împărtășesc. În această zi de sâmbătă din Săptămâna Luminată nu se îngenunchează, nu se fac mătănii; oamenii doar se închină. Isus Hristos nu îi vrea pe oameni în umilință, nu vrea prosternare, ci îi vrea îndreptați spre căință și biruință asupra propriilor păcate. Se spune că toți cei care se nasc în Sâmbăta Luminată vor fi norocoși toată viața, dar și cei care se nasc în oricare zi din Săptămâna Luminată, mai ales când se trage clopotul la biserică. În această zi nu se spală, nu se calcă, nu se fac alte treburi casnice. Este singura sâmbătă în care nu se face parastas - morții vor fi pomeniți luni (Paștele Blajinilor), după Duminica Tomii.

Duminica Luminată (Duminica lui Toma Necredinciosul). În această duminică Apostolului Toma i se năruie îndoielile cu privire la Învierea Mântuitorului Isus Hristos. Toma nu a fost prezent când Hristos a venit în mijlocul Apostolilor și întâmpinase cu scepticism cele ce i-au spus ei. Când, în prima duminică după Paști Isus a venit din nou în mijlocul lor era prezent și Toma. Venise din nou pentru a spulbera orice îndoială ce apăruse chiar și în inima celor care crezuseră în El. Mântuitorul îl îndeamnă pe Toma: Adu-ți degetul tău încoace, Și adu mâna ta, și nu fi necredincios ci credincios. Toma roșește covârșit de puterea dumnezeiască: Domnul meu și Dumnezeul meu! Isus i-a răspuns: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut! Din acest motiv, duminica aceasta din Săptămâna Luminată se numește și Duminica Tomii/Tomei.

E o sărbătoare a morților; sunt pomeniți cei are au murit înecați.

Vezi și: Săptămâna Mare;

Image by Marion Wellmann from Pixabay

Paşte fericit! Stropitul cu parfum

Azi e a doua zi de Paşti pentru evrei, prima zi de Paşti pentru catolici, Duminica Floriilor pentru ortodocşi, ziua păcălelilor pentru alţii, şi tot aşa.

*

Cred că eram in ultimul an de liceu când băieţii din cartier au început să renunţe la obiceiul stropitului. Era un obicei care-mi plăcea tare mult, deşi mai apoi… miroseam, toate, ca o drogherie! Şi in scările blocurilor mirosea a parfum, chiar şi pe stradă, uneori.

In a doua zi de Paşti (şi cu ocazia celui catolic şi cu ocazia celui ortodox), băieţii luau la rând fetele, să le stropească (ne păsa prea puţin care-i catolic şi care-i ortodox, bucuria conta) – in general cu parfum, dar mai foloseau şi spray-ul! Bine că nu s-au gândit să folosească spray de geamuri! Glumesc, dar dacă astfel de recipiente ar fi fost la îndemâna tuturor unii dintre băieţii pe care-i ştiam erau in stare să facă aşa, pentru amuzament.

Distracţia era mare. Ei spuneau câteva versuri – nu le mai ştiu! – apoi ne stropeau. Cert este că mereu se lăsa cu o mică petrecere in acele zile.

*

Tradiţia spune că fetele trebuie udate cu apă de izvor neîncepută ca să fie frumoase, să dea naştere la copii sănătoşi şi să miroasă tot anul ca florile de primăvară. Femeile şi fetele îşi aşteaptă musafirii cu ouă roşii, palincă şi prăjituri, pe care le oferă celor care spun poezii.

În trecut, fetele erau udate cu apă rece că gheața, însă, odată cu trecerea anilor, această "scăldare" a fost înlocuită cu parfumarea tinerelor. Acest obicei simbolizează beatitudinea și este privit că o binecuvântare, este o urare de noroc în tot ce își propun.

*

Obiceiul stropitului era unul al saşilor şi maghiarilor romano-catolici, dar a fost preluat cu bucurie şi de românii din Ardeal. In unele locuri - oraşe, dar mai ales sate - obiceiul s-a păstrat; simbolizează stropirea fetei care a leşinat când a auzit de învierea lui Hristos.