Pască de Paște. Calendar recreativ

O legendă despre pască spune că pe vremea când Isus predica alături de apostoli cu toții au fost găzduiți de un om bun, darnic, care la plecare le-a pus în traistă, fără știrea lor, o pâine – să aibă pe drum.

Cândva, pasca era o pâine din aluat nedospit – azimă – și amintește (evreilor în special) de mana din deșert - evreii au trăit în deșert timp de 40 de ani și Dumnezeu a avut grijă ca oamenii să aibă ce să mănânce (între alimentele esențiale era și azima). În timp, creștinii au adăugat brânza oilor, arome, miere de albine, devenind astfel o prăjitură de Paște, o plăcintă cu brânză de formă rotundă, cu margine din aluat împletit și cu o cruce din aluat deasupra. Îmi place azima, dar mult mai mult îmi place plăcinta cu brânză. Nu știu să fac, așa că am rugat pe cineva să facă și pentru mine și numai pentru că este ca temă pentru Calendarul ReCreativ: Simboluri pascale. Dacă mama era acasă făcea ea.

Am avut o pască foarte gustoasă; mititică (cca 15 cm diametru), fără aluat împletit („sucituri”) pe margine – aluatul împletit simbolizează, se spune, coroana cu spini a lui Hristos.

Pasca se pregătește în ajun de Înviere, dar și în Joia Mare e la fel de „bine” - și mulți obișnuiesc să o ducă la biserică pentru a fi binecuvântată.

Nefiind sigură că vom avea pască pe masă, în casă, de Paște anul acesta – și că voi apuca s-o fotografiez! – am pregătit două poze pentru temă, dar nu aș fi înscris postarea în tabel (fără pască).

În coșulețul lucrat pentru tema doi din acest Calendar am așezat trei ouă roșii. Oul simbolizează viața; vopseaua roșie e simbolul sângelui care a curs lui Hristos pe cruce.

Nu prea le am cu pregătirea mâncărurilor în general, și cu atât mai puțin m-aș băga în seamă de sărbători (o mai fac, totuși, din când în când); prefer „cealaltă parte” a pregătirilor: curățenie, aranjat una alta, reparații – activități la care mă pricep. În discuții, care mai de care zicea câte ouă a vopsit, ce-a pregătit și așa mai departe. Cineva – văzând că sunt ignorată în discuțiile „tematice” – m-a întrebat câte ouă am vopsit. „Trei” – am răspuns fără să roșesc. Hohotele de râs s-au declanșat cu o întârziere de câteva minute. N-au vrut să creadă că numai trei ouă am vopsit! Dar chiar numai trei am vopsit: cele din coșulețul prezentat aici. Am uitat să cumpăr vopsea; când am constatat că nu am vopsea pentru ouă mi-a cam pierit cheful de vopsit. Important este că am avut și ouă roșii lângă pască. Sunt departe de a fi „genul minimalist”, dar se mai întâmplă – poate sunt, și nu știu (între altele, îmi plac miniaturile).

Pentru că lucrasem o cruce la începutul jocului postez fotografia acum.

S-o încadrez, crucea, într-un „ansamblu” nu mi-a reușit așa că i-am atașat un inel și o voi purta ca pandantiv (are șapte cm înălțime și e din piele sintetică).

Tiparul îl am de ceva timp, pentru că am mai confecționat câteva de-a lungul timpului, în diferite culori.

Cam atât am reușit să mă descurc pentru această temă. De fapt, altcineva m-a „descurcat” – n-aș fi avut pască să prezint, fără ajutor.

Lumânare iris folding de Paște

Despre Lumânarea Pascală se spune că fiecare om trebuie să ducă o lumânare la biserică în ziua Învierii; această lumânare va fi aprinsă și va rămâne așa pe durata săvârșirii Sfintei Slujbe a Învierii, apoi fiecare se întoarce acasă cu lumânarea aprinsă și, înainte de a păși peste pragul ușii sau după ce a intrat în casă, lumânarea va fi stinsă. Cum trebuie stinsă diferă, ca tradiție, de la zonă la zonă, dar lumânarea va fi păstrată și aprinsă în diferite situații grele.

În flacăra unei lumânări toate puterile naturii sunt active. (zicea Novalis, poet romantic german)

După romantica definiție a lui Novalis parcă nu-mi vine să-mi prezint lucrarea pentru tema 6 din Calendarul ReCreativ: Simboluri pascale – lumină / lumânări, dar onorez, după posibilități, Calendarul-joc inițiat de Niko.

Am ales să confecționez lumânarea în tehnica „iris folding”, care-mi place mult, dar n-o stăpânesc (încă) prea bine; oricum, am reușit ceva mai frumos decât floarea din fâșii de hârtie pliată, floare de care nu m-am mai ocupat deși afirmam că o voi face tablou (am decupat doar suportul de tablou).

Tiparul pentru lumânare l-am copiat de pe site-ul aflat la adresa de mai jos:

https://www.craftwithsarah.com/wp-content/uploads/cwsfiles/candles-iris-folding_craft-with-sarah.pdf

Ori trebuie să mai exersez cu lipirea cartonului pe verso – pentru acoperirea fâșiilor de hârtie lipite - ori greșesc pentru că lipesc o bucată care să acopere strict partea din spate a lumânării (imaginea 3 din colaj) nu toată „pagina”. În ambele moduri, felicitarea îmi pare prea groasă pentru o felicitare, deși cartoanele pe care le-am folosit sunt destul de subțirele. Pentru că nu am văzut în realitate o astfel de felicitare nu-mi dau seama cum e ok să fie. Până voi înțelege ce și cum rămân cu ce știu să fac.

Iepurașul, simbol pascal

Am reușit sa termin ce am început în urmă cu ceva timp – între altele al doilea iepuraș pentru tema numărul 5 din Calendarul ReCreativ: Simboluri pascale.

Ca și în cazul puișorului, uitasem că trebuie încă ceva pe lângă „subiectul” principal care acum este iepurașul: ouă sau cruce, la alegere.

Iepurașul cu urechi mov este primul pe care l-am făcut,

urmând instrucțiunile aflate la adresa de mai jos:

https://ro.crafts-fair.net/8232846-how-to-make-an-adorable-easter-bunny-from-diy-pom-poms

Despre iepurașul meu se poate spune că e subnutrit sau că este... jerboa, șoarecele-cangur de deșert (doar în ceea ce privește dimensiunea corpului în raport cu cea a urechilor)

Ața pe care am ales-o e prea subțire și nici nu am avut suficient de multă pentru a avea un iepuraș mai dolofan.

Pentru că era nevoie și de – măcar – un ou, am căutat ceva pe YT și m-am cam oprit la primul video descoperit:

https://www.youtube.com/watch?v=K2UEbTbVqKE

M-am inspirat din videoclip pentru a face un ou „breloc”.

 Ovalul e din fetru, umplut cu vată. 

Deoarece cos foarte urât cu mâna am ales să decupez din „spumă” (foam) un iepuraș, iarbă și o floricică – pe care le-am lipit.

Aș fi putut să mă prezint numai cu ovalul portocaliu, dar... cum să nu mă „laud” cu „talentul” meu în meșterit iepurași?! Și-am insistat!

Am confecționat un iepuraș mai dolofan – pentru că am găsit ață ceva mai groasă!

Să nu râdeți de iepurașii făcuți de mine! De mine da, liber la râs, de iepurași nu! Se va supăra Iepurașul de Paște și n-o să ne mai aducă daruri!

Altele:

Iepurașul în legende.

Puișor simbol pascal

Puișorul acesta înalt de circa șapte cm îmi place de numa’! E tare pufos, moale la atingere și auriu.

L-am lucrat după instrucțiunile învățate din videoclipul aflat la adresa de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=MBnu6ZWhQsc

pentru tema cu numărul patru din Calendarul ReCreativ, Simboluri pascale.

După ce am terminat cu puișorul atâta l-am admirat...! până mi-am amintit că trebuie să adaug și unul dintre elementele la alegere: ouă sau cruce. Am ales ouăle, pentru că nu prea mă descurc să combin crucea în așa fel încât să se potrivească într-un ansamblu.

Cuibul l-am făcut tot pom-pom, dar nu am legat la mijloc firele, ci lateral, să fie o parte mai lungă.

Cu ouăle a fost mai dificil – în sensul că nu prea știam din ce să le fac pentru a nu necesita modelare, vopsire... Și le-am făcut din ață colorată, înfășurând ață pe bucăți de carton decupate sub formă (aproximativă) de ou.

Toate bune, dar nu mi-au plăcut prea mult din ață așa că le-am învelit în staniol.

Nu afirm că-s nemaipomenit de frumoase, dar sunt sclipicioase! Le-am lipit în cuib, pentru că nu stăteau acolo de bună-voie și m-ar fi plictisit să le tot culeg de câte ori mișcam cuibul (cu intenție sau fără).

Ansamblul pe care l-am reușit arată cam așa:

Să lipesc puiul pe ceva nu-mi vine, că prea-mi place, și-l vreau liber. Îl pot transforma în... breloc! Ce?! Nu mai sunt la vârsta unor astfel de brelocuri?! Zice cine?! Parcă... vârsta e doar un număr.

Adaug și-o poezie - Puișorul - compusă de Aurora Luchian Vaslui

De sub cloșcă a ieșit,
Un motocel aurit.
Cine-i oare, ce o fi?
Și mai face și ti-ti.

E fragil și mititel
M-aș juca un pic cu el.
Să-l mângâi, mult mi-aș dori
Dar mă tem că s-o strivi.

Sunt uimit. Are picioare,
Cioc, și două aripioare.
Parcă e fruct de gutui
Știți ce este? E un pui!

Sursa

http://www.poezii.md/poezie/11544/puisorul/

Felicitare cu miei. Calendar ReCreativ

Am ajuns la tema trei, care este despre miei.

Știu un banc cu un miel – sunt multe bancuri cu miei și cu oi, mai ales, dar acesta l-am reținut și pentru că este sec și pentru că oile sunt, de fapt, mult mai inteligente decât le este faima; cam la fel de inteligente ca un câine, afirmă specialiștii care le-au studiat.

Într-o sală de cinematograf unde se difuza filmul „Tăcerea mieilor” un tip vede lângă el o ființă care pare a fi miel.

- Ești miel? întreabă surprins.

- Da, răspunde simplu vietatea.

- Ce cauți la film? se miră tipul în continuare.

- Mi-a plăcut cartea; am vrut să văd și filmul.

*

Pentru Calendarul ReCreativ (simboluri pascale) din acestă săptămână am ales să desenez mieii, deși altul mi-a fost gândul când am văzut exemplele oferite de Niko pe pagina unde este tabelul pentru înscrierea postărilor tematice. Prima poză ilustrează felicitarea așa cum am reușit să o fac

poza următoare are adăugată urarea „Paște fericit!” în programul de editare online pixlr x

N-am desenat mieii „cu mâna liberă”, ci i-am copiat de net:

https://www.sfatulmamicilor.ro/planse-de-colorat/paste/miel-31.html

transferând desenele pe carton cu o foaie de indigo:

Am colorat cu creioane „uleioase”, ceea ce s-a dovedit a nu fi o idee bună pentru că nu a „prins” culoarea pe cartonul lucios – de fapt, arăta bine, dar se transfera la contact; am șters surplusul până nu s-a mai transferat și iarba a rămas cam palidă. Soarele nu mi-a plăcut cum l-am desenat și am decupat unul dintr-o foaie de „spumă”. Coșul și ouăle sunt desenate pe și decupate dintr-o foaie de "spumă".

Desigur, n-am uitat de sclipici - nu doar pentru că-mi plac obiectele sclipicioase, ci și pentru că de data aceasta lipiciul cu sclipici ascunde unele defecte.

Întrebare: De ce oile nu sunt șoferițe bune?

Răspuns: Pentru că la întoarceri mereu o fac de oaie.

*

Cum se numește o oaie fără picioare?

Nor.

Fluturi din staniol pentru Caledar ReCreativ: simboluri pascale

Încet (sau mai rapid) dar sigur, se apropie Sărbătoarea Paștelui, o sărbătoare cu mare încărcătură emoțională, dar și cu multe simboluri (ouăle roșii, mielul ș.a.), tradiții, superstiții. Se spune că și masa de Paști trebuie să fie nu doar bogată, ci și frumos decorată – și nu doar masa, ci și casa, dacă se poate, dacă se vrea. În general, nu prea țin cont despre „ce se zice”, dar dacă am ocazia să mă joc, atunci nu zic ba: decorez. Decorez după posibilități, desigur. Așa și acum, cu provocările lansate de Niko pentru tema Simboluri pascale din Calendarul ReCreativ. Cine dorește să se joace e invitat în joc - detaliile privind provocările sunt pe blog la Niko.

Nu prea mă pricep la introduceri – oricine-și dă seama citind ce-am scris mai sus – așa că trec la subiect. Tema pentru această săptămână este despre fluturi, dar trebuie să fie incluse în „ansamblu” ouă sau cruce. Ce-am reușit se vede mai jos:

M-am jucat cu o altă poză, folosind programul tuxpi.com:

Am început cu florile – pe care le consider brândușe de primăvară. Sunt lucrate, în „stilul” crinilor din hârtie, din hârtie de ambalaj lucioasă și albă pe o parte, mov și mată pe cealaltă parte.

Le-am atașat tulpini și frunze din hârtie creponată.

Coșulețul e făcut din partea de sus a unei sticle din plastic – l-am „îmbrăcat” în șervețel și apoi l-am înfășurat în ață verde cu ceva sclipici.

Fluturașii sunt din staniol de la bomboane: cel auriu e confecționat în „stilul” folosit pentru mărțișorul fluture, 

iar ceilalți doi au una dintre părți pliată din staniolul tăiat întâi în formă de inimă, și pliat – idee „donată” de Suzana (e mai puțin „colțuros” fluturele confecționat din hârtie tăiată în formă de inimă).

Oul (seamănă cu o lăbuță de iepuraș roz!) e confecționat din material ușor pufos și umplut cu vată. 

Lângă el am plasat o poză a unui crin dintre cei făcuți pentru tema cu flori, pentru că brândușa mică de azi are tot doi cm – am renunțat la brândușe pentru crini și acum am revenit la brândușe, dar le-am făcut mai mari pe celelalte două pentru că și ansamblul e mai mare.

Și-așa am obținut ornamentul pentru Paște: coșuleț cu fluturi, flori și ou.

Ar mai fi ceva de scris? Probabil o încheiere s-ar potrivi, dar ar însemna să bat iar apa-n piuă! Noh! Tocmai am bătut-o!

Crini din hârtie. Decorațiune pentru Paște. Calendar ReCreativ

Așa de repede a zburat timpul că nici nu l-am simțit! Săptămâna trecută, în ziua de vineri am avut tot timpul senzația că e sâmbătă! Era pustiu pe-afară și liniște – liniște nu mai e de vreo două săptămâni (de luni până vineri), de când un vecin s-a apucat să-și renoveze apartamentul. Pfuuu! De dimineață, de la ora opt și un minut, cred (opt fiind ora de la care legea-ți permite să-ți deranjezi vecinii cu bătutul covoarelor, cu rașchetatul parchetului și așa mai departe, să le fie ziua faină). Desigur, e nevoie și de astea. Așa-i la bloc: taci și suferi! Și te joci, când ai ocazia.

În Calendarul ReCreativ provocările se referă la simbolurile de Paște. Prima dintre ele este cu flori. Amănunte pe blog la Niko: Explorator prin viață.

Am ales să lucrez o decorațiune cu flori de crin din hârtie și ouă din pastă de modelaj. Crinii au cca. 8 cm lungime; florile sunt de cca. 2 cm și au șase petale (nu prea se observă). 

M-am inspirat de aici pentru crini:

https://www.youtube.com/watch?v=z5M3qLE8x7I

Cu prima floare a fost mai greu,

apoi am „prins mișcarea” și celelalte patru le-am făcut mai repede.

Le-am atașat tulpini și frunze din hârtie creponată.

Crinii sunt dintr-o hârtie de ambalaj, mai ușor de "modelat" decât o coală albă de scris.

Mai departe am mers la nimereală, pentru că nu prea am imaginație. Am tăiat un pet (sticlă din plastic) și am tapetat fundul pet-ului cu un șervețel pe care mai apoi (după ce s-a uscat adezivul) l-am colorat cu acrilice; am finisat marginile cu bandă adezivă din hârtie, apoi am colorat banda cu argintiu (ojă argintie, pentru că bronzul s-a terminat; oja strălucește mai fain decât bronzul și de pe hârtie nu se curăță ușor).

Din „iarbă de mare” am modelat un cuib și-am așezat ouăle pe un staniol auriu, să nu se piardă printre fire (v. prima foto).

Aranjamentul crinilor n-a prea ieșit pentru că iarba-i tare ciufulită. Totuși, îmi place cum arată.

Duminica Invierii

Sărbătoarea Învierii Domnului să reverse asupra tuturor sănătate, liniște și bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfântă să ne înalţe sufletele spre noi trepte spirituale și să ne călăuzească pașii pe drumul vieții. "Bucuria vine din lucruri mărunte. Liniştea vine din suflet. Lumina vine din inima fiecăruia".

Piatra mormântului lui Isus a fost dată de-o parte, iar Hristos a înviat din morți.

Foarte devreme, duminică dimineaţă, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi alte femei aduc mirodenii la mormânt pentru a unge trupul lui Isus. Ele zic una către alta: Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea în mormântul de amintire? (Marcu 16:3). Dar a avut loc un cutremur. Îngerul lui Dumnezeu a rostogolit piatra, gărzile nu mai sunt acolo, iar mormântul pare gol.

Când s-a produs cutremurul şi au apărut îngerii, soldaţii care păzeau mormântul „au tremurat de frică şi au rămas ca morţi”. După ce şi-au revenit, ei s-au dus în oraş şi „le-au povestit preoţilor principali tot ce se întâmplase”. Apoi preoţii s-au consultat cu bătrânii iudeilor. S-a luat decizia ca soldaţii să fie mituiţi ca să ascundă adevărul şi să susţină următoarele: Discipolii lui au venit noaptea şi l-au furat în timp ce dormeam (Matei 28:4,11,13).

În această zi, dis-de-dimineață ca într-un nou început, Domnul se arată mai întâi Maicii Sale, după aceea Mariei Magdalena, femeilor mironosițe, lui Simon Petru. Îi însoțește apoi pe Luca și Cleopa la Emaus unde le "frânge și împărtășește pâinea", săvârșind astfel Dumnezeiasca Euharistie - în această zi a învierii. În aceeași zi se arată și ucenicilor, fără Toma, împărtășindu-le Duhul Sfânt, arvuna botezului cu Duhul Sfânt, Harul iertării păcatelor, Harul apostoliei și al preoției: Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Se înfățișează mai apoi celor unsprezece ucenici, când era și Toma de față (în duminica următoare, când Toma era pregătit să-L vadă). În Noul Testament sunt amintite unsprezece apariții ale lui Isus (zece între Înviere și Înălțare și una după Cincizecime) dar nu toate sunt descrise/amintite în aceeași Evanghelie - o parte sunt amintite de unii evangheliști, altă parte de alții.

Isus a spus: Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi (Ioan 11:25).

*

Faptul că femeile mironosițe au fost primele care L-au văzut pe Hristos înviat din morți are o semnificație deosebită. Înspăimântați de ceea ce se petrecuse, Apostolii s-au ascuns într-o casă, în vreme ce femeile, pline de dragoste, de căldură sufletească și de bărbăție, s-au dus la mormânt încă dinainte de a se ivi zorile pentru ca să ungă Trupul lui Hristos cu miresme. Nu le-a fost frică nici de întuneric, nici de singurătate și nici de soldați. Aceasta înseamnă că, pentru a se învrednici să-L vadă pe Hristos înviat, omul are nevoie de dragoste și de bărbăție.

Mironosiţele au devenit evangheliste ale Evangheliștilor și apostoli ai Apostolilor. Eva a fost aceea care a adus lui Adam vestea căderii, iar acum, tot femeia este cea care aduce Apostolilor vestea Învierii. În acest fel s-a făcut reașezarea firii femeiești pe locul avut înainte de păcat. Nimeni nu o mai poate învinui acum pe femeie de încălcarea poruncii și de cădere. (crestinortodox.ro)

*

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

Hristos a înviat!

Image by Jeff Jacobs from Pixabay

Sâmbăta Paștelui

În Săptămâna Mare e bine ca oamenii să se împace, dacă s-au certat, să ierte, dacă li s-a greșit.

În această zi de sâmbătă Isus s-a odihnit în mormânt. În Marea Sâmbătă e prăznuită îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea în iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiți.

În noaptea de sâmbătă spre duminică este Învierea. La miezul nopții, credincioșii cântă împreună cu preoții Hristos a Înviat! Slujba de înviere se încheie duminică dimineața, dar nu mulți rămân în biserică până atunci. Cei mai mulți pleacă după ce au luat Lumina. Lumânarea trebuie să rămână aprinsă până acasă unde, după ce fac semnul crucii o sting de pragul de sus al ușii de la intrarea în casă, gest care simbolizează Lumina care luminează pe credincios și casa în care trăiește. Lumânarea de la Înviere trebuie păstrată și se aprinde la nevoie - pentru o rugăciune specială, pentru diferite trebuințe (boală, de exemplu). (crestinortodox.ro)

Murind, Hristos a pus capăt morții. Prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna (Romani 6:10) - a îndepărtat păcatele de la om. Hristos a folosit moartea pentru a-i elibera pe oameni de moarte; a murit pentru ca oamenii să trăiască. Isus a îndepărtat groaza morţii. De aceea, pentru cei care sunt „în Hristos" moartea a fost transformată astfel încât ea nu este mai mult decât un somn.

Umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, scrie Pavel (Români 8:6) - nu afirmă că firea pământească va cauza moartea, ci spune că aceasta este moarte. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. (1 Ioan 3:14) Pentru a fi mântuit, un om trebuie să treacă de la moarte la viaţă (Ioan 5:24).

Isus a spus: Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea (Ioan 8:51) - un astfel de om nu va fi despărțit de Dumnezeu prin moarte. Prin aceste cuvinte nu e negată moartea biologică - omul va trece prin poarta pe care o numim moarte, dar moartea a fost înfrântă; moartea lui Isus înseamnă că cel care-L urmează a ieșit deja din starea de moarte, e adus într-o stare nouă, caracterizată ca viață.

(http://dictionarbiblic.blogspot.com)

Image by S. Hermann & F. Richter from Pixabay

Simbolul mielului de Paște

Atunci când se apropie Paștele îmi vine în minte titlul romanului „Tăcerea mieilor”. Nu e la fel de cumplit cum era în copilărie când pe la unele dintre blocurile și casele din zonă se tăiau porcii și aveam sentimentul că-mi sunt smulse bucăți din inimă auzind țipetele de agonie ale animalelor sacrificate. Nu sunt "carnivor", în adevăratul sens al termenului (dacă e carne, mănânc, dacă nu-i, nu simt nevoia) dar nici "erbivor" nu-s - nu cred că mi-ar fi bine hrănindu-mă doar cu plante și, eventual, produse lactate (și nici nu vreau să aflu dacă mi-ar fi bine sau ba), așa că mă declar "omnivor". 😏

Carnea de miel nu este singura pe care o refuz - nu pentru că nu mi-ar plăcea gustul (am mâncat în copilărie, până când am văzut un miel viu și m-am jucat cu el). Nici carne de iepure nu mai pot mânca - nu pot înseamnă că numai la gândul să iau o bucățică simt cum se strânge stomacul. Și tot așa, cu multe animale, inclusiv cu văcuțele (dar mai puțin).

Revenind la mieii despre care unii afirmă că trebuie tăiați și mâncați de Paști. Din ce-am înțeles, nu trebuie! Această tradiție datează din secolul VII, obiceiul fiind condamnat de Sinodul Trulan. În lucrarea sa, „Vârstele timpului”, Ion Ghinoiu scrie: Tăierea mielului la Paște nu e altceva decât jertfa anuală a zeului din religiile precreștine. Altfel spus, obiceiul tăierii (jertfirii) mieilor are rădăcini păgâne, în creștinism dându-i-se o semnificație nouă: trupul Mântuitorului Isus Hristos care a murit pe cruce ca un miel nevinovat, jertfindu-se pentru oameni, pentru iertarea păcatelor acestora. Mielul e simbol al blândeții, al simplității, al inocenței și purității, unul dintre simbolurile lui Hristos.

Exista un obicei pastoral străvechi de a sacrifica un miel când turmele erau duse în transhumanță.

Unii spun că tradiția de a consuma carne de miel e de pe vremea dacilor. Dacii, însă, nu asociau consumul cărnii de miel cu Paștele; fiind și crescători de oi e aproape logic să fi consumat și carne de miel. Totuși, e posibil ca practicanți ai cultului mozaic - ajunși în zonă datorită negustoriei - și care au trăit pe teritoriul Daciei, între daco-romani, din cele mai vechi timpuri, să fi împrumutat băștinașilor unele dintre obiceiurile lor.

După eliberarea evreilor din robia egiptenilor (care e data Paștelui evreiesc) și conducerea lor, de Moise, prin Marea Roșie, la fiecare Pesah evreii mâncau carne de miel așa cum le-a spus Dumnezeu, dar mielul sacrificat prefigura atunci pe Mesia. Azi, pentru că Templul nu mai există nu se mai face acest sacrificiu și carnea din seara de Seder poate fi nu doar miel ci și pui sau capră - fiecare ce are, ce-i place, cât timp e kosher. La creștini, sărbătoarea pascală are altă semnificație: trecerea lui Isus de la moarte la viață, și nu e condiționată de jertfirea mielului și consumarea cărnii acestuia. Având în vedere că primii creștini proveneau în special din societatea iudaică e posibil să fi rămas fideli unor practici care erau, încă, foarte vii în mintea lor și astfel obiceiul cu sacrificarea mielului pascal să se fi transmis peste timp. La acea vreme, Apostolul Pavel observând această cutumă i-a sfătuit pe creștini: (...) iată Hristos, Paștile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății și al vicleșugului, ci cu azimele curăției și ale adevărului (I Corinteni 5, 7-8). Apostolul insistă pe dorința dezrobirii de patimi și nu pe ritualuri pentru că scopul este de a învia din moartea păcatului la o existență plăcută Mântuitorului.

De regulă, în Sâmbăta Mare avea loc sacrificarea mieilor.

Nu este voința Bisericii jertfirea și consumarea mielului de Paști. La sfârșitul Liturghierului, în noaptea de Înviere, printr-un ritual desfășurat de obicei afară sau în pridvorul locașului de cult, slujitorul Domnului binecuvântează coșurile cu merinde aduse de credincioșii care orice vor să guste de Paști să fie luminat de prezența Duhului Sfânt. Sunt rostite două rugăciuni și coșurile cu merinde sunt stropite cu aghiazmă. Printr-o primă rugăciune se binecuvântează brânza și ouăle și prin a două mâncărurile cu carne: „Caută, Doamne, Iisuse Hristoase, spre mâncărurile acestea de carne şi le sfințește precum ai sfințit berbecul pe care Ţi l-a adus credinciosul Avraam, mielul pe care Ți l-a adus jertfă Abel şi vițelul cel gras care ai poruncit să fie junghiat pentru fiul cel rătăcit şi apoi întors către Tine. Şi, precum acela s-a învrednicit a se îndulci de harul Tău, aşa şi pe noi ne învredniceşte să luăm cele sfinţite şi binecuvântate de Tine, spre hrana noastră a tuturor…”. Se poate spune că e limpede: carnea nu trebuie să fie numai de miel, ci orice fel de carne: miel, vițel, pește, porc, curcan, pui etc. (scrie Arhimandritul Mihail Daniliuc pe site-ul crestinortodox).

Mai mult. În seara zilei de joi, la Cina cea de taină, când Isus mânca pentru ultima dată cu apostolii, El a luat o pâine, a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt pâinea și a împărțit-o ucenicilor, s-o mănânce, spunând: Acesta este trupul meu, care urmează să fie dat pentru voi. Continuați să faceți lucrul acesta spre pomenirea mea (Luca 22:19). Apoi Isus a luat un pahar cu vin, a mulțumit lui Dumnezeu, și le dă ucenicilor, și ei beau din el. Isus zice: Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele meu, care se varsă pentru voi (Luca 22:20).

Pe scurt: obiceiul de a sacrifica și consuma miel de Paști nu e unul cerut de rânduielile bisericești și nici Biblia nu îl amintește în Noul Testament.

Îmi doresc să nu înțeleagă cineva că îi critic pe cei care consumă carne de miel de Paști. Nu-s vegetarian, vegan nici atât (n-am de gând să devin, dar cine știe ce se poate întâmpla), dar mi-ar plăcea să nu mai încerce unii să mă convingă că așa cere datina creștină și greșesc mâncând carne de porc (sau altceva) în loc de miel cu ocazia sărbătorii pascale.

Image by StockSnap from Pixabay